Românii se declară credincioși și păstrători ai tradițiilor ”străbune”. E coadă la moaște, Biserica și Armata sunt în topul încrederii creștinilor români, iar familia tradițională dintre un bărbat, o femeie bătută și niște copii abuzați, la loc de cinste.
Suntem pe primele locuri în lume la tați ce-și abuzează sexual copilele, de copile cu burta la gură, mame înainte de a-și părăsi copilăria și statul în care procurorii și judecătorii (mai ales judecătoarele) parcă ar fi niște preverși în robă la modul în care știu să se prefacă că pedepsesc abuzurile sexuale contra minorilor, violurile și traficul de carne vie.
În loc de Porn Hub, magistrații români răsfoiesc dosarele cu perversiuni sexuale contra minorilor și se simt bine.
Dar cu toții suntem creștini, păstrători ai tradițiilor străbune, stâncă în fața toleranței față de obiceiurile și apucăturile celorlalți. Le avem pe ale noastre.
Pluguşorul, Mersul cu Buhaiul și Jocul Caprei şi al Ursului – astea țin loc de Viagra și tratamente de fertilitate că, cică, aduc fertilitate. Mai ales dacă te calcă ”buhaiul” și ”ursul” în timp ce te joci de-a capra…
Și, creștinește, se mai umblă cu Sorcova pentru a transmite sănătate şi tinereţe celor colindaţi.
Este interesant cum la noi ”dus cu sorcova” înseamnă, de fapt: ”nebun, cu mințile rătăcite”. Cam spune chestii despre ce cred colindătorii despre ”sănătatea și tinerețea” celor colindați. Și viceversa.
Între Crăciun şi Bobotează românii amestecă sărbători păgâne precum Dionisiacele câmpeneşti, Brumulia, Saturnalia, Dies natalis Solis invicti, pe care le-au ”tradus” și adaptat nevoilor personale în: ” belşug în noul an și să avem ce pune pe masă”. ”Cele rele să se spele, cele bune să se-adune”.
Cu pancreasul polizat, stomacul în gât, o venă pleznind pe tâmplă, ochiul bulbucat și fix-apos ca al peștelui din farfurie, ficatul făcut pateu și colonul iritat, românul ridică încă un copan într-o mână și încă un pahar de ”tulburel” în cealaltă și-și urează: ”când ne-a fi mai greu, așa să ne fie”. ”Altă dată, altă dată, o s-o facem și mai și mai lată”!
Realitatea românească a tradițiilor păstrate cu strășnicie se reduce la ”ne dați, ori nu ne dați”. Să știm dacă vă urăm de bine, sau de mamă.
Apoi vine marea mahmureală.
Românii încep să se dezmeticească după Sărbători, odată ce și Ionii îşi ispăşesc ziua de mahmureală.
Primele ”afaceri” care încep să fie asaltate de clienți sunt casele de pariuri. În baruri şi cafenele tineri și bătrâni vor urmări înfriguraţi evoluţiile scorurilor la pauză şi la final, înjurând câte o echipă care le strică biletul şi le scoate câştigul din buzunar. Pariurile au ajuns principala sursă de câştig a românilor. Sportul nu mai există decât ca un pretext pentru pariuri.
Lăutarii şi maneliştii îşi trag sufletul şi îşi numără banii câştigaţi în perioada sărbătorilor. La ei nu se simte criza. „Fără număr, fără număr” este încă sloganul favorit al celor cu cefe groase, lanţuri pe măsură şi cruci gigantice atârnând pe burţile imense. Chiar dacă mulţi au primit sorcova după gratii, încă ”afacerea” merge bine. Criza nu a lovit industria divertismentului de proastă calitate.
Parlamentarii mai stau puţin la reveneală. Că după atâta muncă în teritoriu doar nu o să se deranjeze să doarmă la locul de muncă. Oricât ar fi fotoliul de comod, tot nu se compară cu patul de acasă.
Guvernul s-ar apuca de muncă dar nu prea ştie ce are de făcut.
România îşi reintră pe făgaşul normal după ziua de Sfântul Ion. Patronii firmelor care, de fapt, nici nu s-au prea bucurat de Sărbători, încearcă să supravieţuiască în hăţişul de taxe şi impozite plantat de guvernele ultimilor trei decenii.
Puţinii români care muncesc au uitat deja de Sărbători şi aşteaptă o minune să le ajungă banii de la leafă la avans.
România „mică”, a oamenilor care trudesc pentru un ban, a intrat deja în 2022. Împreună cu facturile chipurile compensate la energie.
Cu speranţe, cum intră oamenii în fiecare an pe care de multă vreme îl încheie cu dezamăgiri.
Așa că, să privim viitorul cu responsabilitate. Cu responsabilitatea cu care ni l-au vândut neterminații noștri politicieni.
Și, gata!
