Din oras

Junii distorsiunii… și traiul în Orașul de 5 Promisiuni

Dacă sunteți un tânăr statistician și ați dori să faceți o legătură între bunăstarea din Orașul de 5 stele și câți tineri aleg să își clădească un viitor aici, nu încerca să apelezi la… instituțiile care SE OCUPĂ, teoretic, cu evidența acestor date. În municipiul digitalizat, nici excell-ul numit popmpos Antonia nu funcționează. Nu e o noutate că mulți dintre cei tineri văd Clujul ca una dintre cele mai bune opțiuni pentru un viitor strălucit. Asta dacă nu aleg să plece din țară. Noi suntem curioși cum sunt susținuți aceștia în demersul lor spre un trai „fain, la Cluj”.

În prima fază a explorării noastre, descoperim că Direcția Județeană de Evidență a Personaleor Cluj (DJEP CJ), împreună cu generoasa platformă a Primăriei, nu oferă niște date concrete, accesibile, despre numărul celor care au avut curajul să își unească destinele în ultimii ani, în acest municipiu.

Noroc, cât de cât, cu Direcția Județeană de Statistică Cluj din cadrul INS. Pe site-ul acestora găsim postat un anuar, ediția 2021. Dacă vrem să ne raportăm la ultimii 5 ani și să încercăm să aflăm, pe ani, între câți au ales să-și unească destinele, putem, dar până la un punct.

Ediția 2021 ne raportează datele până în 2019. Așadar, anii pandemici lipsesc.

Iar acești ani implică discuții mult mai complexe.

Să ne rezumăm la ce avem.

În 2017, au fost înregistrate 4.785 de căsătorii la nivel județean. Anul următor (2018), 4.742 de cupluri au făcut pasul, iar în 2019, 4.572, cu 170 mai puține perechi. Pentru cei din urmă ani, 2020 și 2021 nu s-a afișat o statistică, deși ediția este intitulată „Anuar 2021”. Tot ce știm sigur este următorul fapt: cununiile civile nu au fost sistate (precum petrecerile de nuntă), dar au fost mult mai rare și amânate datorită faptului că evenimentele legate de uniunea tinerilor (masa și dansuul), au fost interzise o perioadă, sau restrânse, în timpul pandemiei.

Cu toate astea, s-au găsit îndrăgostiți nerebdători. Un articol din mai 2021 ne demonstra că mulți nu au vrut să aștepte până la 1 iunie când autoritățile locale „dau drumul nunților”, iar în 22 mai, primarul Emil Boc a oficiat 64 de ceremonii.

Ca fapt divers, vă putem spune că cel mai mare număr de îndrăgostiți ce și-au unit destinele la Cluj în ultimii 10 ani a fost în 2016 – 5.091 de perechi.

Trendul căsniciilor este în scădere, conform unui raport INS la nivel național care precizează că mulți tineri nu prea mai cred în căsătorii. Motivele sunt diverse – teama de divorț, situația financiară sau doar interese de carieră puse mai presus decât găsirea partenerului de viață.

Lumea se schimbă, tradiția se metamorfozează.

Ce suport se oferă celor care îndrăznesc ”să-și unească destinele”?

Ei bine, o luăm cu începutul. În 2006 se promulga Legea cu numărul 396 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei, pentru cei la prima căsătorie care au domiciliul/reședința în România. Cuantumul… 200 euro.

Dar, banii sunt bani! Și multe proaspete familii au aplicat.

Unii însă nu au mai apucat la ”imensa” sumă de ajutor financiar: în 2010, legea s-a abrogat, împreună cu legea privind acordarea de trusouri pentru nou-născuți (482/2006).

La propunerea premierului de atunci, Emil Boc, se cerea reforma legii astfel încât cei cu situații financiare dificile să fie vizați, nu cei cu „Mercedes și vilă”. Deznodământul în Parlament? Abrogarea.

Mai departe, în 2016, se propune, din nou, un astfel de ajutor din partea statului, prin deputatul neafiliat Iacob Pușcaș, pentru cei cu vârsta până în 35 de ani.

„Tinerii vor primi din partea statului, cu ocazia încheierii căsătoriei, prima pentru recunoaşterea contribuţiei aduse societăţii prin căsătorie. Cuantumul primei este de 15.000 de lei. În cazul divorţului intervenit în primii cinci ani de la încheierea căsătoriei, foştii soţi vor restitui prima de căsătorie, fiecare în proporţie de 50% din cuantum”, stipulează articolul 10 al propunerii de lege.

Însă nu s-a formulat un act normativ la nivel național în acest sens. Doar o hotărâre rămasă la nivelul Bucureștiului, pe o sumă de 10 ori mai mică.

Calitatea vieții, direct proporțională cu „costurile vieții”

După cum spuneam, vremurile se schimbă. În contextul nesiguranței zilei de mâine, a creșterilor continue de prețuri și supraviețuirea din ce în ce mai dificilă în orașele scumpe precum Clujul, este normal că cei mai mulți se gândesc de două ori înainte de a întemeia o familie.

Familia presupune costuri de întreținere, fie că vorbim numai de cei doi soți, fie că vorbim de familia extinsă cu copii. Când 1,5 milioane de români trăiesc cu salariul minim, din care mai mult de jumătate merge pe coșul de cumpărături, la care se adaugă facturi, chirie etc, cui îi mai arde de nuntă?

Creșterile salariale la nivel local nu înseamnă nimic atât timp cât și prețurile imobiliare cresc, energia și gazul se scumpesc, benzina și motorina la fel; nu există transport în comun ușor accesibil pentru toate zonele municipiului și zonele limitrofe și ești nevoit să folosești mașina dacă nu stai în anumite cartiere.

Clujul e cel mai scump oraș din țară, unde ar trebui să muncești 12 ani ca să îți poți permite un apartament. Media este, anul acesta, de 2.236 de euro pe metru pătrat util. O majorare de 21% față de anul precedent și cea mai mare creștere din țară, conform unui material publicat acum o lună de ziarul nostru (Ziar de Cluj).

În aceste condiții, cine-și permite un apartament? Studenții dornici de învătătură la Universitățile de renume ale Clujului, care mai apoi rămân aici gândindu-se la oportunități viitoare? Sau doar afaceriștii și înstăriții orașului, dictatori ai prețurilor imobiliare, norocoși ”din moși-strămoși”, sau care au reușit cu business-uri personale acum 10-15-20 de ani, iar acum culeg ce au semănat?

Discrepanța e mare.

Cei tineri care muncesc și își doresc un apartament, trebuie să depună un efort mult mai mare, au nevoie de ajutor din partea familiilor, chiar dacă sunt angajați cu normă întreagă undeva, oriunde.

Locurile de muncă plătite bine, necesită experiență, portofolii și studii aprofundate, cum ar fi domeniul IT, cel mai profitabil la nivel local.

Dacă ai planuri de afacere pentru un restaurant, cafenea sau chiar un second hand de haine, trebuie să fii pregătit să plătești chirii usturătoare. Degeaba deschizi afacerea într-un cartier oarecare dacă nu ai factorul ”WOW” care să îți aducă clienții, dacă nu ai o echipă de marketing care să te scoată în față, dacă nu ai „istorie” în spate să te susțină.

Pentru „wow” ai nevoie de investiții generoase, pentru marketing. Experiența necesită ani de învățare, ori dacă nu ai un nume răsunător din lumea ”fițelor” clujene, care să îi motiveze pe cei ce-i urmăresc să fie ca ei, să se plimbe prin aceleași locuri sau să mănânce din aceeași farfurie și cu aceleași tacmuri în speranța că vor ajunge și ei așa la un moment dat, ești cam terminat.

Mai ales când piața se apropie de saturație, iar originalitatea devine un concept tot mai dificil de pus în practică.

Dar, e fain la Cluj! Avem de toate, în special, oameni simpli care își doresc și… rămân cu dorința. Este în zadar să ne spălăm ochii și urechile cu „traiul bun de Cluj”, când realitatea crudă, „verde” dacă ne permiteți, este că mulți doar supraviețuiesc.