Toti jurnalistii experimentati se feresc de dosarele cu retrocedari. Sunt, in general, groase, pline de detalii stupide, partile implicate isi sustin foarte vocal punctul de vedere, dureaza de ani de zile si nu par sa aiba finalizare. As fi picat in aceeasi greseala si eu, cand un coleg de breasla din Alba-Iulia m-a sunat sa imi ceara ajutorul: sa fac cunoscut un caz incredibil de hotie imobiliara aflat pe rolul instantelor din Alba-Iulia, motivand ca e mai probabil ca un ziar national sa preia o ancheta a unui ziar clujean decat a unui jurnalist independent. Abil, colegul din Alba-Iulia mi-a starnit interesul cu un nume: Florin Costiniu, fost judecator la Inalta Curte de Casatie, condamnat pentru coruptie, acum avocat intr-un dosar de rapt imobiliar cum rar mi-a fost dat sa vad in cariera mea de jurnalist ce numara deja 14 ani. Cazul de mai jos contine detalii incredibile despre cum un samsar imobiliar, cunoscut in zona Argesului in special datorita legaturii sale de rudenie cu fostul general de securitate Gioni Popescu (fiind finul de cununie al acestuia), incearca sa puna mana pe 760 hectare de padure din comuna Nucsoara, jud. Arges, cu ajutorul unei retele in care sunt implicati oameni precum fostul judecator Florin Costiniu, notari si chiar si un medic. Cititi-l si o sa va vina sa nu mai scrieti o vreme cuvantul „justitie” cu J mare.
Povestea incepe in 2007, cand Razvan Grigorescu a cumparat, intr-un mod dubios, de la un batran de 90 de ani care suferea de dementa senila, drepturile litigioase privind mostenirea acestuia, profitand, printre altele, inclusiv de faptul ca sotia sa era medicul curant al batranului Paul Ghe. Dimitrie, care a mostenit peste 1.500 hectare de padure de la tatal sau, Paul N. Paul, si de la unchii sai.
Grigorescu, in calitate de cesionar, este pus in posesie pe o suprafata de 671 hectare, neavand niciun fel de obiectii, drept pentru care a semnat atat Procesul-verbal de punere in posesie, cat si, ridicarea Titlului de proprietate.
In acelasi timp, Paun Andreea Simona, mostenitoarea lui Anton N. Paul, fratele lui Paul N. Paul, a fost pusa in posesie pentru suprafata de 760 hectare, la care avea dreptul dupa bunicul ei Anton N. Paul, conform unui Act notarial de partaj incheiat intre fratii Paul N. Paul si Anton N. Paul in 1929.
Grigorescu a vandut suprafata de 670 ha teren forestier pe multe milioane de euro (dupa ce el platise 30.000 lei batranului Paul Ghe. Dimitrie), punand apoi ochii si pe padurea restituita doamnei Paun Andreia Simona.
Astfel, el a demarat un proces in instanta, utilizand un act de confiscare a padurii care precizeaza ca s-a preluat pamantul in proprietatea statului de la “Paul si N. Paul” – in fapt de la cei doi frati Paul si Anton N. Paul, a caror proprietate era deja impartita intre ei in baza unui Act de partaj din 1929, lucru care insa nu a fost de interes pentru cei care au intocmit tabelul de confiscari.
Desi acest lucru nu are nicio importanta in privinta restituirii, in lipsa de alte idei, Grigorescu argumenteaza, nici mai mult nici mai putin, ca “Paul si N. Paul” sunt aceeasi persoana. Grigorescu „produce” si doua marturii ale unor sateni, cunoscuti pentru patima alcoolului, care afirma in fata unui notar ca tatal lui Paul Ghe. Dimitrie era strigat in sat cu apelativul “Paul si N. Paul” – desi e ceva nemaiauzit in Romania ca numele cuiva sa includa conjunctia “si”. Suprinzator, si va rugam sa nu zambiti, un notar din Pitesti a acceptat sa intocmeasca un astfel de act, dupa toate probabilitatile unic in Romania!
Pe baza acestui act de notorietate, Grigorescu cere apoi si padurea restituita deja lui Paun Andreia Simona, desi aceasta detine acte notariale solide din 1929 care preced confiscarea comunista. Si, chiar daca prin absurd, pe acel cetatean il chema “Paul si N. Paul”, acest lucru nu trebuia sa aiba nicio importanta in ceea ce priveste padurea doamnei Paun, care are acte notariale de mostenire a unei paduri deja impartita intre cei doi frati, inca din 1929.
Judecatorul Florin Costiniu intra in scena
In mod normal, procesul ar fi trebuit respins, eventual cu un hohot de ras, de la primul termen. Judecatoria Curtea de Arges se pregatea sa faca exact asta, mai ales ca, la punerea in posesie, Grigorescu semnase Procesul-verbal, neridicand vreo obiectie. Numai ca, simtind pericolul, Grigorescu si-a luat masuri de precautie si s-a gandit sa stramute procesul la o judecatorie mai “prietenoasa.” Pentru asta, s-a adresat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al carei presedinte al Sectiei civile, nimeni altul decat judecatorul Florin Costiniu, in prezent condamnat pentru infractiuni de coruptie, a ordonat cu maxima urgenta suspendarea judecarii cazului la Judecatoria Curtea de Arges, pana la solutionarea cererii de stramutare. O astfel de decizie se ia foarte rar de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in general, spun avocatii, numai in cazuri flagrante de coruptie, ceea ce nu era cazul, sau cand exista o „simpatie” din partea judecatorilor pentru partea care a solicitat suspendarea si, ulterior, stramutarea unei cauze.
Stramutarea cauzei la Judecatoria Alba-Iulia, intamplatoare sau nu, a avut ca finalitate solutionarea litigiului de instante care au reputatia celei mai corupte jurisdictii, in ciuda eforturilor procurorilor DNA de a mai face ceva curatenie, soldate cu arestari de sefi ai Politiei locale, sefi de finante publice, Decanul Baroului Alba si alti oficiali locali.
Prezenta lui Grigorescu in Alba-Iulia avea sa se faca simtita imediat, el fiind arestat acum doi ani intr-un caz de siguranta nationala instrumentat de DIICOT, care s-a sesizat ca telefoanele prefectului erau ascultate ilegal.
La Alba-Iulia, in prima faza, probabil si datorita atmosferei din cauza procesului cu DIICOT, lucrurile nu au mers cum a sperat Grigorescu si judecatoarea fondului i-a respins cererea ca nefondata.
Dintr-o data, lucrurile iau o intorsatura ciudata, la recurs, completul de trei judecatori luand in serios declaratia de notorietate privind asa-zisul nume “Paul si N.Paul” si, contrar oricaror dispozitiilor legale imperative si a practicii instantelor, dispune casarea hotararii initiale si reluarea judecarii cauzei de catre prima instanta, “cu instructiuni”.
In mod ciudat, judecatorii ignora si faptul ca drepturile litigioase s-au vandut de mai multe ori intre timp (Grigorescu, avand probleme cu legea, vanzandu-si drepturile lui Constantin Gavrilescu, fratele unui primarului din Costesti, judetul Arges, resedinta lui Grigorescu) si dispune pastrarea in cauza a tuturor celor trei (batranul intre timp decedat care si-a vandut drepturile, Grigorescu care le-a cumparat si, ulterior, le-a vandut si noul proprietar al drepturilor, numitul Gavrilescu), in ciuda legii care stipuleaza ca, prin vanzarea drepturilor, primii doi nu mai puteau avea nicio calitate in proces (daca ar fi sa speculam, se pare ca Grigorescu nu ar fi vandut cu adevarat drepturile lui Gavrilescu si nu are incredere in acesta si a dorit sa ramana si el implicat in proces, ca sa se asigure ca lucrurile merg conform planurilor).
In rejudecare, avocatii familiei Paun au invocat, printre altele, exceptia privind neclaritatea cererii pe care s-a bazat tot procesul – practic, Grigorescu a cerut anularea partiala a celor doua hotarari ale comisiei de fond funciar de improprietarire si punere in posesie a cetatenilor din Nucsoara, fara sa precizeze ce parti din hotarari doreste sa fie anulate si ce anume parte din necunoscutele hotarari se doreste a se anula.
In plus, avocatii au aratat ca cererea lui Grigorescu nu este intemeiata in drept, lucru prevazut imperativ atat de vechiul, cat si de noul Cod de procedura civila.
“Se judeca un proces in care nu se intelege ce doreste cel care a promovat cererea de chemare in judecata, reclamantul refuzand in mod repetat sa se conformeze dispozitiei judecatorului de a-si preciza cererea si, in loc ca cererea sa fie respinsa ca informa, judecatorul a revenit asupra propriei dispozitii, fara a motiva aceasta schimbare de opinie juridica, si a retinut, intr-o sedinta ulterioara, ca cererea este cat se poate de clara. Mai mult, judecatorul a respins cererea noastra de a pune in vedere reclamantului/reclamantilor sa precizeze temeiul de drept al actiunii, apreciind ca nu este necesar. In toata cariera mea nu am mai vazut asa ceva.”, declara avocata Carmen Frunza, care reprezinta familia Paun.
Surpriza soc: Reintra in scena Florin Costiniu, deja condamnat, acum avocat pledant, cu acordul baroului Bucuresti
Nu mica le-a fost mirarea celor din familia Paun si avocatilor lor cand s-au trezit la proces, la termenul din 25 octombrie 2012, cu nimeni altul decat Florin Costiniu, cel care a suspendat cazul si l-a stramutat la Alba Iulia pe cand era judecator. Ei bine, Costiniu a revenit in caz ca avocat al lui Grigorescu, pentru a-si desavarsi opera!
“Este ceva nemaintalnit, nici macar in Romania, multe am vazut si auzit despre Justitie, dar era sa cad pe jos cand l-am vazut pe Costiniu aparand la proces. Un avocat „penal” pentru un client „penal””, declara Matei Paun, fiul doamnei Paun si cel care s-a ocupat de proces. Matei Paun e un roman repatriat din America, un consilier financiar si cunoscut analist economic.
“Desi pare de ras tot acest proces, e ceva serios, pentru ca oamenii astia chiar vor sa fure proprietatea mea, pamantul familiei mele pe care abia l-am recuperat dupa ce il furasera comunistii. E incredibil ce se poate intampla. E fara limite!”.
Matei Paun e ingrijorat, dupa toate care s-au intamplat in acest caz, ca oponentul sau poate “aranja” lucrurile la Alba Iulia. “Florin Costiniu se comporta la proces de parca e inteles cu judecatorul si totul e aranjat, in anumite momente pare ca face echipa cu judecatoarea. Am incercat sa o recuzam, dar cererea noastra a ajuns la sotul ei, care a dat-o la alt judecator si in cele din urma a fost respinsa”.
Avocatii se tem ca e foarte posibil ca toata treaba sa fie “rezolvata” si sa ramana ingropata la Alba Iulia, unde exista si toate instantele superioare, tribunal si curte de apel.
“Am incercat sa stramutam cauza din Alba-Iulia, prezentand Inaltei Curti de Casatie si Justitie probe grave, respectiv ca pentru sedinta care a avut loc la data de 08.03.2010, judecatorul a redactat 2 Incheieri, pe care, din greseala, le-a uitat in dosar, astfel incat am reusit sa le copiem! Incheierile cuprindeau obiective diferite pentru expertiza topo incuviintata de instanta, pe care, cel mai probabil, le-a pus la dispozitia lui Grigorescu, urmand ca acesta sa decida care varianta il favorizeaza si care nu. Evident, cererea de stramutare a fost respinsa. Comparand cele invocate si probate de noi cu cele invocate si neprobate de Grigorescu in cererea lui de starmutare nu numai ca sunt dezolata, dar sunt panicata de ce se poate intampla in justitia acestei tari si sunt obligata sa admit ca avocatii din biroul meu care au renuntat la profesie si au emigrat au luat singura decizie corecta pe care un om care are tangenta cu Justitia din Romania o poate lua.”, spune avocata Carmen Frunza. “Singura noastra speranta este ca Inspectia Judiciara din cadrul CSM sa-si faca datoria, fara a se ascunde in spatele unor formula standard. Exista insa si posibilitatea ingroparii cazului. ”.
De acest lucru se teme si Matei Paun – speriat ca in mica si izolata localitate transilvana “o mana spala pe alta” si exista un real pericol sa i se fure pamantul printr-o hotarare judecatoareasca aranjata.
“E absolut socant ce se poate intampla cu proprietatea cuiva, totul se poate fura cu o spaga bine plasata, nu exista nicio garantie”, concluzioneaza Paun.
“Mi-ar parea foarte rau – de cand am luat-o am ingrijit padurea in mod responsabil, n-am defrisat-o, pentru ca a fost a stramosilor mei. Pe de alta parte, samsarii au taiat absolut toti copacii din padurile pe care le-au luat si mi-e teama ca vor distruge tot, daca pun mana pe padurea noastra, chiar si pentru cateva luni, cele 750 de hectare de padure vor disparea complet. Ar fi mare pacat”.
In ciuda eforturtilor repetate de a-l contacta pe domnul Grigorescu pe ambele telefoane mobile, n-am dat decat de casuta sa postala. Il astept cu un drept la replica sau chiar cu raspunsuri la nistre intrebari. Am vreo zece.
UPDATE: Intr-un final, domnul Grigorescu a avut amabilitatea sa ne dea o declaratie. O cititi dumneavoastra, cititorii, si trageti singuri concluziile: „Domnule, eu nu mai am nicio treaba cu acel proces, am vandut drepturile litigioase la altcineva, stau in cauza pentru ca asa trebuie. Va dau cuvantul meu de onoare ca nu stiam acum un an, cand l-am angajat pe domnul Costiniu, ca tot el mi-a semnat decizia de stramutare”, ne-a declarat calm si ironic domnul Grigorescu.
UPDATE 2: La nici 3 minute dupa ce am incheiat prima discutie, domnul Grigorescu a revenit cu un nou telefon, cu un nou ton: „Beiii, beeeiii, nu ti-e rusine, beeeei, ia, du-te si cerceteaza mai bine dosarul si vezi cum a furat Paun pamanturile pe un act fals in ’29! Respectati, ba, legile, baaaa!”.
L-am mai intrebat pe domnul Grigorescu daca a fost arestat de DIICOT si pentru ce. Mi-a raspuns: „Niciodata n-am avut treaba cu DIICOT”. Asa e, a avut DIICOT treaba cu domnul Grigorescu, asa cum puteti vedea AICI.