Justitie

Judecător: ”Medierea a ajuns să fie deturnată și să fie folosită pentru tergiversarea soluționării cauzelor penale”

Președintele Secției penale a Curții de Apel Cluj, judecător Valentin Chitidean, a explicat la o conferință cum era folosită medierea pentru tergiversarea soluționări cauzelor penale înainte de o decizie a Curții Constituționale din iunie 2016.

Judecătorul Valentin Chitidean a vorbit la ediția a III-a a conferinței ”Conflict Resolution Day”, la care a participat și în 2015.  Chitidean a arătat că, de la conferința de anul trecut, a intervenit o decizie a Curții Constituționale a României (CCR) cu privire la o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiței – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Completul de la ÎCCJ interpretase un text legal ce spune că medierea, în cauzele vizând infracțiuni pentru care este posibilă împăcarea, poate avea oricând în cadrul procesului penal, deci inclusiv în apel, noteaza Clujust.

Curtea Constituțională a fost sesizată, din oficiu, de către Secția I penală  de la Curtea de Apel București și, în același timp, de către secția II-a penală de la CA București, dar care a trimis sesizare în urma cererii reprezentantului Statului.

”S-au invocat mai multe argumente, dar cert este că instanța de contencios constituțional a reținut, plecând de la efectul pe care îl are medierea și împăcarea, că nu este corectă interpretarea completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a ÎCCJ, dezlegare care era obligatorie pentru instanțele din România.

S-a observat că dacă în fața instanțelor de apel este posibilă medierea până la final, totuși instanța de apel nu poate lua act de împăcarea care intervine nemijlocit în fața ei, ceea ce e cam absurd. De ce medierea realizată în exteriorul instanței este posibilă și trebuie să iei act de ea și să încetezi procesul penal, iar împăcarea nu. Acest lucru l-a sancționat Curtea Constituțională și a spus că și în cazul medierii trebuie aplicate aceleași reguli, anume să se producă până la citirea actului de sesizare a instanței, adică doar în fața primei instanțe.

Prima impresie legată de această decizie, inclusiv a mea, a fost că limitează foarte mult medierea. Totuși, analizând la rece situația, se pare că nu este așa. Medierea a fost concepută să fie o alternativă la soluționarea litigiilor în instanță. Prin urmare este o alternativă extrajudiciară de soluționare a acestor cauze. În fapt, cum multe situații se întâmplă în România, ea a fost deturnată de la rațiunea avută în vedere de legiuitor pentru a fi introdusă. Din decizia CC nu rezultă care a fost motivația completului de judecată de la Secția I Penală de la Curtea de Apel București de a invoca din oficiu excepția de neconstituționalitate. Aici trebuie spus că de foarte puține ori instanța, din oficiu, invocă o excepție de neconstituționalitate. De regulă, invocă părțile, mai puțin procurorul.

S-a observat după un an și jumătate de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale și a introducerii medierii că, în loc să contribuie la soluționarea cauzelor penale în fața instanței de apel, medierea a ajuns să fie deturnată și să fie folosită pentru tergiversarea soluționării cauzelor penale.

În concret. în foarte multe cazuri în care este posibilă medierea, prima dată venea inculpatul și spunea doresc termen pentru angajarea unui apărător.  Este legal, trebuie admisă, se amână cauza. Apoi venea și spunea mai doresc un termen pentru a încerca o mediere. Având în vedere că legea prevedea că în această situație poți suspenda judecarea cauzei ca omul să recurgă la mediere, evident îi acordai acel termen. La următorul spunea că a ajuns la mediator, dar că mediatorul nu a ajuns și că mai vrea un termen. Și tot așa se prelungea procesul pentru ca în final să spună că de fapt nu a mai realizat nicio mediere.

E evident ce se urmărea în aceste cauze. Inculpatul avea deja pronunțată o hotărâre în primă instanță, de regulă cu pedeapsă privativă de libertate, și atunci se folosea medierea pentru a amâna cât mai mult rămânerea definitivă și punerea în executare a sentinței primei instanțe. Aceasta a constituit motivația completului Secției I Penale București, care rezultă parțial din motivarea cererii de sesizare și a opiniei completului referitoare la excepția invocată.

Curtea Constituțională a venit și a spus: trebuie efectuată medierea, în infracțiunile pentru care este posibilă, până la citirea actului de sesizare. Eu cred că aceste lucru este corect, pentru că termenele de judecată sunt stabilite pentru asigurarea ordinii publice. Curtea și unul dintre autorii excepției au motivat, de altfel, în acest sens. Ordinea publică nu trebuie să o privim la modul general. Ea, în concret, în această situație, vizează protejarea realizării drepturilor celeilalte părți din proces. Drepturi care trebuie să fie realizate, dar nu în detrimentul părții potrivnice. Termenul are rolul de a evita și de a spulbera incertitudinea privind situația juridică atât a inculpatului, cât și a părții vătămate, care se trezește într-un proces care se amâna sine die pentru a se face ceva în el.

În concret, această decizie a Curții Constituționale nu are un impact foarte mare asupra cauzelor în care se producea medierea, pentru că în apel, după ce s-a citit actul de sesizare, după ce s-a pronunțat o sentință, timp în care părțile aveau vreme suficientă ca să se împace, este evident că nu mai venea nimeni în apel să realizeze o împăcare, fie pentru că nu avea resurse, fie că observa că nu-i rentează. ”, a spus judecătorul penalist Valentin Chitidean.

În cazurile de malpraxis, se poate retrage plângerea oricând

„Dată fiind această situație, eu cred că această decizie a CCR nu afectează medierea care poate să intervină în cauzele de malpraxis medical, pentru că, din fericire, în aceste cauze, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, deci ea se poate realiza până la finalul procesului penal”, a precizat magistratul.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *