Liviu Aurel Man, directorul executiv al Gazetei de Cluj, a retrăit astăzi, 26 mai încă o umilință din partea justiției române. Fiind săltat de DIICOT, arestat timp de șapte luni, judecat timp de 12 ani, obligat să intre în faliment cu societățile comerciale pe care le avea sub sechestru, Tribunalul Cluj a decis să-l ”consoleze” după ce și-a dovedit nevinovăția, cu suma de 43.000 de euro. Fiind anterior angajată la Gazeta de Cluj și cunoscând și partea lui de adevăr, i-am solicitat domnului Man un interviu în care am vrut să scot la iveală tratamentul preferențial negativ de care are parte un jurnalist, în comparație cu orice magistrat din România. Cât de aproape de a respecta a patra putere în stat suntem de fapt, în vreme ce aceasta este mâncată în fiecare zi de către puterea judecătorească, prin mușcături mai mici sau mai mari ?
Citește și:
Iată interviul:
Mihaela Trif: Ce s-a stabilit prin sentința de fond pe care ați primit-o în dosarul în care ați solicitat daune pentru prejudiciul cauzat de Dosarul Gazeta?
Liviu Man: Astăzi, doamna judecător Balint de la Tribunalul Cluj a dat sentința pe fond la procesul pe care eu l-am intentat împotriva Statului Român, în care eu am cerut daune morale și materiale pentru nedreptățile la care am fost supus în Dosarul Gazeta, în care am fost arestat aproape șapte luni de zile și am fost judecat timp de 12 ani la Brăila și Galați, soluția fiind achitare pentru că fapta NU exista.
Mihaela Trif: Ce sumă a stabilit judecătoarea și pentru ce?
Liviu Man: Deci, eu am primit în total 43.000 euro, dintre care 20.000 euro pentru cele 157 de zile de arest, 15.000 euro pentru durata nejustificată a procesului și ridicola sumă de 8.000 euro pentru daune materiale.
Mihaela Trif: Ce sumă ați cerut?
Liviu Man: Eu am cerut peste 250.000 de euro numai pe partea de daune materiale, sumă pe care am justificat-o prin banii cheltuiți cu avocații, cu drumurile la Brăila și Galați unde am mers în 12 ani, am făcut 120.000 de kilometri, ceea ce înseamnă că puteam înconjura Ecuadorul de trei ori, Ecuadorul are 40.000 de kilometri. Toate firmele mele au intrat în faliment din cauza faptului că procurorii Mircea Hrudei și Daciana Deritei de la DIICOT mi-au pus sechestru pe firme și mi-a fost imposibil să lucrez cu acestea, motiv pentru care au dat faliment. Iar din sutele de mii de euro pe care ar fi trebuit să le primesc, care sunt demonstrate cu acte, instanța mi-a dat în batjocură 8.000 de euro.
Mihaela Trif: Credeți că are vreo legătură decizia de astăzi cu sentința de săptămâna trecută prin care s-a redus substanțial cuantumul de daune într-un alt dosar al unui coinculpat care la fel ca dumneavoastră a fost achitat?
Liviu Man: Absolut. Deci, până acum, domnul Oțel Ioan a luat 300.000 euro de la Tribunalul Bistrița, Aurel Mureșan și cu Dorel Vidican au luat și ei câte 250.000 euro la Tribunalul Cluj și a venit sentința de la Curtea de Apel Cluj care a redus cu 90% daunele luate de Aurel Mureșan, ceea ce, desigur, a fost o formă de presiune indirectă asupra judecătoarei din dosarul meu, care a și preluat de altfel argumentația din decizia de săptămâna trecută de la Aurel Mureșan și a dat această soluție. Nu e nicio problemă, o să cer strămutarea procesului, pentru că aici la Cluj există o stare mizerabilă a justiției, mai ales la Curtea de Apel Cluj. Văd că domnii judecători sunt puși pe rele împotriva presei cu adevărat independente. Nu mi se pare normal ca într-un proces în care instituțiile Statului aproape au distrus viața unui om să primești ridicola sumă de 43.000 de euro, în timp ce, de exemplu, în alte procese între ziariști în Cluj, există un caz Monitorul vs. Novăcescu, să fie acordate daune de 50.000 euro. Deci este clar că justiția aici la Cluj acționează cu două unități, asta în ideea în care acel proces avea o miză mai mică decât cel care privea dosarul meu. Este clar că s-a dat un semnal de la completul de săptămâna trecută, din care a făcut parte doamna Corina Ionuț, care este soția șefului DNA Cluj – Ionuț Vasile, care a fost reclamat în repetate rânduri de comiterea abuzurilor. Aici chiar aș vrea pe această cale să îi invit pe toți cei care au fost achitați definitiv, care au fost arestați de către DNA sau DIICOT, să dea în judecată Statul Român.
Mihaela Trif: Ce mesaj credeți că transmite sentința pe care dumneavoastră ați primit-o astăzi, dat fiind că daunele au fost reduse la o sumă atât de mică?
Liviu Man: Este vorba despre o solidaritate a procurorilor cu tot sistemul nenorocit care conduce justiția română din vremea lui Traian Băsescu și încă de mai-nainte. Soția unui procuror șef să intre într-un complet să judece cerere de despăgubiri din partea Statului Român pentru daune produse de o altă instituție a Statului Român, mă refer la DIICOT. Evident că e absolut normal, fiind căsătorită cu un șef dintr-o structură a procuraturii din țară, că o să simpatizeze tot timpul cu parchetul nu cu cei care au suferit de pe urma deciziilor, câteodată criminale, ale procurorilor din România.
Mihaela Trif: Ce ar trebuie să înțeleagă opinia publică atunci când vorbim despre un inculpat care este ulterior achitat și cere despăgubiri? Ce ați avut de pierdut de fapt în urma procesului?
Liviu Man: În primul rând am pierdut 12 ani din viață, sume uriașe de bani și firme intrate în faliment. Timp de 12 ani eu nu am putut să fac niciun plan pentru că nu știam dacă voi merge la închisoare după o perioadă extrem de lungă în care mă chinuiam să îmi dovedesc nevinovăția, pentru că treaba Statului este să dovedească vinovăția ta nu să îți dovedești tu nevinovăția. Deci, 12 ani pierduți, firme închise și oameni dați afară, iar ce este mai trist e că după atâția ani judecătorii dau decizii în batjocură, demonstrând încă odată că sunt solidari cu acei oameni care au produs aceste situații în urmă cu 20 de ani. Se feresc să îi deranjeze pe domnii procurori și domnii judecători de la Cluj care au dat mandatele de arestare, pentru că se gândesc că după noua lege Statul se îndreaptă împotriva lor, iar acești bani ar trebui recuperați de la procurorii și judecătorii care ne-au arestat în mod ilegal. Altceva e când ai de recuperat trei milioane de euro de la judecători și procurori sau dacă, în total, vorbim de o sumă de zece ori mai mică.
Toată această perioadă pentru mine a fost ca o boală prin care a trebuit să trec, fără să știu cum voi supraviețui. Din fericire m-am însănătoșit, dar sistemul de justiție din România, în special cel din Cluj, este în continuare grav bolnav.
Mihaela Trif: Ce așteptări ați avut după achitare?
Liviu Man: M-am așteptat ca măcar cei de la DIICOT să-și ceară scuze, evident că nu s-a întâmplat acest lucru. Nicio persoană dintre cele care m-au acuzat public, ori au scris materiale care m-au prejudiciat nu au revenit după ce mi-am dovedit nevinovăția. Dar așteptările le aveam măcar de la reprezentanții Statului, cei plătiți din taxele și impozitele noastre. Ei să-și recunoască greșeala și să-și ceară scuze. Măcar atât.
Doamna judecător Corbu, spre exemplu, nu a stat în arest preventiv ca mine, a fost doar trimisă în judecată. Deci numai pentru faptul că s-a micșorat ”încrederea în ea”, conform motivării Înaltei Curți, a primit daune de 500 de mii de lei, fără să stea o zi în arest, să fie plimbată cu cătușe, nu i s-a închis nicio firmă. Dar, așa e, pentru unii se poate, pentru alții nu. Noi suntem niște pârliți de ziariști care deranjăm, doamna judecător Corbu este președinta ÎCCJ. Ziariștii sunt tratați preferențial în mod negativ. Am putea compara deciziile din cazul meu și cel al doamnei Corbu, care a primit 100.000 de euro doar pentru „imagine lezată”, fără arest și firme falimentate, față de mine care am stat la închisoare șapte luni, mă judec 12 ani și primesc mai puțin de jumătate din cât a primit ea.
Îi îndemn pe magistrații vechi să se uite dimineața în oglindă, iar cei care încă nu au intrat în jocuri de culise și jocuri mizerabile mi-ar plăcea să aplice legea exact așa cum au învățat în facultate.