In spatele lui Paszkany, sunt securistii maghiari. In spatele lui Boc, e Traian Basescu. In spatele lui Vuza, sunt securistii moldoveni.
In spatele lui Dancu, e George Maior. In spatele lui Ioan Rus, e Ion Tiriac, se stie. Niciunul dintre oamenii enumerati nu ar fi ajuns atat de sus, daca nu ar fi avut pe cineva in spate, mi-e foarte clar.
In spatele lui Neag de la RATUC, e Dimitriu. In spatele lui Daniel Don, e nevasta lui Daniel Morar, angajata pe nu stiu ce pozitie la nu stiu ce firma care nu stiu ce face si de aia a ramas pe functie si face biznisuri ca il apara aia. E-VI-DENT!
Pentru panacotarii de cafenea, cei ce nu pot respira fara sa rontaie un gand de invidie, in spatele fiecarui om care iese in fata trebuie musai sa se afle cineva. Un semn le trebuie, o mica sugestie, si panacotarii de cafenea preiau din zbor ideea si o dezvolta: „E clar, in spatele lui ala, e ala. Clar!”
In spatele meu, ani de zile, a fost Paszkany Arpad, asa s-a vorbit la cafenele. Evident, vanzarea grupului de media pe care l-am creat catre trio-ul Rus-Dancu-Paszkany nu a facut decat sa alimenteze barfa. „V-am zis eu, era clar!”, si-or fi zis idiotii, fara sa admita macar o secunda ca meritul construirii unui grup de media dupa cutremurul Gazeta mi-ar fi putut apartine macar 10 la suta (si) mie. Cand au vazut ca nu raman in proiectul Look-Live, n-a mai contat pentru ei sa isi raspunda la intrebarea: „De ce nu sta Alexa pe mai departe la trustul la care Paszkany a stat in spate atatia ani?”. Simplu, le-as fi raspuns, pentru ca nu a stat niciodata in spatele meu. Nu ca nu as fi avut nevoie, ci pentru ca nu s-a intamplat. Evident, nimeni nu a mai fi fost interesat sa imi auda raspunsul. La acea vreme, panacotarii de cafenea aveau o noua intrebare: dar in spatele lui Rus-Dancu-Paszkany, cine sta?
Un an si jumatate stand in afara presei, n-am mai avut pe nimeni in spate. La inceput, nu stiam ce imi lipseste. Cand am simtit ca incepe sa ma roada.
Ciuda ca nu mai am pe nimeni in spate ma stingea, panacotarii din cafenele nu ma mai rontaiau de cur, eram deja scos de pe lista importanta a celor ce aveau pe cineva in spate.
M-am apucat sa beau, sa fumez, plangeam zilnic doua ore de nervi si de ciuda. Cand am ajuns sa privesc insistent spre un cutit de bucatarie si m-am trezit ca mi-l pun frumos la jugulara, o voce interioara mi-a soptit: „De ce vrei sa faci asta? Nu mai bine faci tu din nou presa, ca sa ai pe cineva din nou in spate?”.
Va spun: nici daca castigam un milion de euro, nu eram mai fericit ca in acea zi in care m-am decis sa refac de la zero un alt trust de presa.
Simteam ca imi reintra oxigenul in vene, ca produc clorofila.
Am muncit ca un bou ca sa gandesc conceptul cel mai potrivit de produse media pe care vreau sa il implementez. Asa s-a nascut Ziar de Cluj, o publicatie online care a crescut foarte repede si a devenit foarte relevanta. A crescut fiindca cele trei colege cu care am inceput proiectul au inteles ca trebuie sa fim diferiti. Si ce poate fi mai diferit in mass-media de azi, plina de accidente si babe violate, decat sa faci presa cu adevarat? Apoi, mi-am propus, asa cum imi propun eu cateodata lucruri ciudate, sa fac din saptamanalul Cluj 100% un instrument de comunicare in masa. Avem deja doua luni de la lansare si va spun: se simte al naibii de tare efectul a 50 de mii de exemplare livrate zilnic. In bine.
Am muncit cu Iulian, Misu, Adina, Ioana, Elza si Florentina de ne-au sarit capacele. Si mai avem mult de munca pana sa impunem aceste produse. Urmeaza un radio si o televiziune, dar nu pot sa va spun cand o sa am oportunitatea sa le alatur produselor existente.
In cele opt luni insa, de cand am lansat proiectul unui nou grup de media, am muncit degeaba. Nici macar un iz de barfa nu a aparut in peisaj.
Fratilor, muncisem degeaba! Nimeni nu vroia sa imi puna pe nimeni in spate!
Stiti cum a trecut vara? Ca o tortura. Sunam zilnic la diversi, doar-doar oi afla ceva, ii intrebam zi si seara: „Mai, oameni buni, nu a aparut nimeni in spatele meu?”. Nu, imi spuneau, si ma pleosteam pe data.
Cand am vandut grupul media, am purtat majoritatea negocierilor pe SMS, caci am facut o dubla pneumonie din cauza hiperactivitatii mele bolnave, care ma indeamna sa ies la munca, no matter what, de zici ca-s pe baterii. Era sa ma curat atunci, dar am scapat. Si am scapat bine, facand primul meu exit de mic om de afaceri.
Azi, am o pneumonie la fel de frumoasa. Tot pentru ca nu am vrut sa stau acasa cuminte si m-a mancat in Crocsi sa ies la treaba. Si meditam eu, dis de dimineata, bai, sa vezi tu ca azi, daca tot am pneumonie cum nu am mai avut de doi ani, se va intampla ceva misto legat de proiectul nostru de mass-media.
Si semnul mi-a venit. M-a sunat un amic si mi-a dat vestea. Rareori mi se intampla sa ma emotionez atat de tare. „Liviu, ieri, am trecut intamplator pe la o cafenea din centru si erau niste oameni acolo si te barfeau de mama focului. Ca de unde, ca nu stiu ce, ca e clar: Nelu Bene sta in spatele tau„.
Am privit cu lacrimi in ochi spre Domnul si i-am multumit in gand. In sfarsit, nu mai sunt de izbeliste, in sfarsit, am si eu pe cineva in spate.
Speram macar la un securist ceva, dar e bun si Ioan Bene, ma multumesc si cu el, desi, va anunt solemn, al doilea grup de media nu o sa il mai vand niciodata. Nu mai vreau sa trec prin infernul anonimitatii penibile in care baltiti si voi, bieti oameni ce nu au pe nimeni in spate…
Si, pe cand ma pregateam sa desfac o sampanie, imi pica in cap cerul. Consilierul local Gabriel Oniga, care e pesedist, ataca la baioneta investitia lui Bene de la Hotel Continental.
Bai, s-au tampit toti? Adica cum? Un pesedist ataca un om de afaceri in spatele caruia se afla cel mai pesedist dintre pesedisti, Ioan Rus?
Si stau de o ora in pat si plang de nervi, de draci, de ghinionul cu care ma procopsisem.
Si cum stateam eu in patut injurandu-mi soarta, primesc un semese de la o amanta: „Liviu, nu vrei sa vin pana la tine sa te vindec eu de raceala? Te masez pana dimineata :)))”, imi scrie.
Privind tampit spre semeseul iubitei mele amante, nu m-am putut abtine si i-am scris: „Auzi, tu, nu stii cine pizda ma-sii e in spatele lui Oniga?”