Florestenii isi strang umerii si-si acopera, cu gulerul gecii, cu esarfa de la gat sau cu un servetel gasit in buzunar, nasul. E acea perioada in care aerul din apropierea fermei de pui e greu de respirat. De cateva zile, a inceput depopularea fermelor – e perioada in care puii ajung din halele albe in abator. De aici pleaca doar in carcase.
Sute de localnici se plang de ani buni de odorizantul gratuit, imbracat in hainele unei ferme puternic contestate din momentul boom-ului imobiliar, atunci cand constructorii au ridicat zeci de blocuri in imediata apropiere a sutelor de mii de pui. Patroni sunt acuzati ca isi aerisesc halele intentionat catre blocuri sau ca se zgarcesc si nu folosesc cele mai bune sisteme de ventilatie. Se zvoneste ba ca puii crescuti aici sunt bolnavi, motiv pentru care mirosul e atat de puternic, ba ca nu se face curatenie cum ar trebui.
De ce miroase ferma de pui? E la mintea cocosului: timp de trei saptamani pe tura, peste 150.000 de pui ies din cele 8 ferme din Floresti si ajung in abatorul din imediata vecinatate. La fix 42 de zile dupa ce au intrat in halele albe, le parasesc pentru totdeauna. In urma lor raman tone de mizerie, care trebuie transportata, iar halele curatate.
Puii intra, insa, in alt process, mult mai migalos si mecanizat. Peste 100 de angajati in halate albe muncesc la foc continuu, ca niste robotei, pana cei aproximativ 150.000 de pui trec prin toate etapele si camerele abatorului, din hale in magazinele din toata Transilvania.
Ziar de Cluj a intrat in abatorul din Floresti si va prezinta care sunt etapele pe care le parcurg pasarile inainte de a ajunge in farfuriile dumneavoastra.
In ordinea numerelor de pe tricou, puii parcurg urmatoarele etape: asomarea, sangerarea, oparirea, deplumarea, sectionarea pielii gatului, eviscerare, detasarea capetelor, spalarea carcaselor neeviscerate, detasarea picioarelor, ambalare si livrare.
In prima instanta, puii sunt incarcati in casete si transportati cu TIR-ul pana langa abator. Aici, sunt agatati pe conveere si patrund printr-o deschidere a peretelui despartitor in zona de prelucrare initiala. Aici sunt „amortiti” cu ajutorul curentului, inainte ca un angajat al abatorului sa le taie gatul. Apoi, sangele li se scurge pana ajung la urmatoarea etapa: oparirea. Urmeaza deplumarea, care nu arata deloc asa cum ne-au obisnuit bunicile: de etapa asta se ocupa o masinarie, e ca la spalatoriile automate de masini, in care niste perii se invart pana pasarea ramane la pielea goala.
Sute de pui stau atarnati cu capul in jos in camere frigorifice si zeci de angajati se asigura ca pleaca de aici in stare perfecta. Totul se desfasoara pe banda rulanta, de la prima atarnare pana la ambalare. Cativa angajati se ocupa de eviscerare, cativa ii scapa de picioare si de gat. Restul de treaba o fac masinariile, care se asigura ca fiecare pui ramane fara nicio pana, e racit, spalat si frumos impachetat.
E o munca mecanica, angajatii de aici nu tradeaza nicio emotie cand taie traheea pasarii asomate in urma cu doar cateva minute. Din contra, din cand in cand se aude cate o gluma la care oamenii rad cu pofta. In rest, fiecare isi vede de treaba si studiaza cu atentie carnea.
In fiecare dintre cele opt hale au fost 22.000 de pui. Acum nu mai e niciunul si nici n-o sa mai fie in urmatoarele trei saptamani. E perioada in care halele sunt curatate si dezinfectate. Apoi, fermele o sa fie din nou populate cu mai bine de 160.000 de pui care vor sta aici tot 42 de zile.