Circuitul turistic al orașului ar fi mai atractiv dacă ar include și cimitirele comunității evreiești, încărcate de istorie și tradiții. Membrii comunității iudaice din Cluj-Napoca sunt dornici să arate ce este dincolo de porțile închise ale celor două cimitire mari de pe Calea Turzii. Problema e că nu le ajung banii pentru a le face mai prezentabile. Cum îi “ajută” autoritățile locale pe cei 300 de evrei care trăiesc în Cluj?
Județul Cluj are în dotare 40 de cimitire evreiești, dintre care patru sunt în Cluj-Napoca. Clujenii și turiștii pot vizita cimitirele după ce discută în prealabil cu reprezentanții comunității evreiești, care sunt foarte deschiși. Dar niciun cimitir nu este inclus oficial în circuitul turistic al orașului. Nici măcar Cimitirul Evreiesc de pe Calea Turzii nr. 154, în care se află Monumentul Holocaustului, nu este valorificat de autorități. Grupurile de turiști care vin în Cluj-Napoca nu îl au pe traseu. Iar trecerea timpului a făcut ca cimitirul să nu aibă multe de oferit vizitatorilor.
Multe dintre mormintele vechi sunt răsturnate și au inscripția ștearsă, vegetația a scăpat de sub control pe alocuri și gardurile necesită reparații. Clujenii și turiștii care mai ajung pe potecile cimitirului au surpriza să vadă și niște pietre așezate pe anumite morminte. Aceste pietre, însă, fac parte din tradiția iudaică și nu sunt nicidecum o dovadă de neglijență.
“În principiu, cimitirele evreiești au niște reguli. De exemplu, nu intri în ziua de Sabat. Când intri la un mormânt, duci o piatră. De aceea, ai și sentimentul uneori că e o anumită dezordine, pe o placă funerară găsești foarte multe pietre. Lucrul acesta se întâmplă peste tot în lume. Piatra e simbolul trăiniciei și ca atare ții să omagiezi pe cel care a murit. E ceva ce ține de tradiția iudaică. Nu uita că poporul evreu a trăit în deșert pietros”, ne-a explicat Lucian Nastasă Kovacs, directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca.
Lucian Kovacs a colaborat în nenumărate rânduri cu comunitatea evreiască clujeană și le cunoaște obiceiurile și tradițiile. Mica comunitate face eforturi ca cimitirele să nu ajungă o ruină. Dar cei 300 de membri sunt între ciocan și nicovală, adică între banii puțini de care dispun și tradiția care îi obligă să nu intervină prea mult în cimitire.
„Este în tradiția evreiască să nu se intervină în cimitire. Singurul lucru care trebuie făcut este să se curețe arborii, tot ce ține de vegetație. Dar, în principiu, cimitirele evreiești au niște reguli. De exemplu, nu intri în ziua de Sabat. În tradiția iudaică, un evreu înmormântat nu se dezgroapă niciodată. În tradiția creștină după 7 ani poți să scoți din mormânt”, a declarat directorul Muzeului de Artă.
Longevitatea cimitirelor evreiești se datorează tocmai acestor tradiții pe care evreii le respectă cu sfințenie. Indiferent că sunt în paragină sau modernizate, cimitirele lor dăinuie sute de ani. Cimitirele de pe Calea Turzii sunt foarte importante pentru comunitatea evreiască din Cluj care face eforturi de ani de zile să nu le lase în paragină. Dar banii nu sunt niciodată suficienți ca să acopere toate cheltuielile de întreținere și reparație. Autoritățile locale îi ajută doar din când în când cu sume modice.
„În fiecare an facem ordine, cosire, defrișare, cel puțin în ultimii șase ani de când sunt eu președinte. Restaurarea mormintelor ar costa cam 400 de euro pe mormânt. Din păcate, proprietarii deja sunt decedați. Majoritatea lor au fost deportați, nu mai au rude pe aici. Ne-am interesat și costă enorm de mult, nimeni nu are atâția bani și nimeni nu dă donații pentru așa ceva. Noi avem în fiecare an proiect depus la Primăria Cluj-Napoca și la Consiliul Județean pentru întreținerea cimitirelor, pentru renovarea, repararea gardurilor. Anul acesta am primit 5.000 de lei pentru întreținerea celor patru cimitire. 5.000 de lei la care noi trebuie să adăugăm tot atâta pentru gard și pentru cosire. Calculați câți metri de garduri poți să schimbi de 10.000 de lei. Ca să întreții un cimitir, atunci, cel puțin de două ori trebuie să cosești și să defrișezi. Totdeauna e deschis, toate cimitirele sunt deschise. Trebuie vorbit numai cu paznicii. Cele din provincie sunt închise că nu am paznic acolo. Îngrijitorul e plătit cu o sumă mizerabilă, cam un pachet de țigări pe lună. Și cei din Cluj au locuințe de serviciu, dar nu primesc bani pentru întreținere. Găsiți locuri mai urâte în cimitire, dar începem reabilitarea la cimitirul de pe 154”, ne-a spus Robert Schwartz, președintele Comunității Evreilor din Cluj-Napoca.
Ideea ca cimitirele evreiești să intre în circuitul turistic al orașului este susținută atât de români, cât și de comunitatea evreiască.
“Ideea (de a fi obiectiv turistic – n.r.) nu este rea. Trebuie văzut în ce măsură tradiția iudaică permite intrarea în cimitir. Gândește-te că vor veni și neevrei. Evreii nu sunt ofensați deloc de asta. Singura problemă e că trebuie să respecți niște ritualuri. Asta înseamnă că cineva trebuie să fie permanent acolo pentru a-ți atrage atenția. Trebuie să ai capul acoperit”, a declarat Lucian Kovacs, directorul Muzeului de Artă.
Cele două cimitire nu au un paznic permanent, acesta fiind unul dintre obstacolele majore în calea deschiderii lor în scop turistic. Comunitatea evreiască a făcut anul acesta demersuri de curățare în incinta cimitirelor, dar nu au reușit să angajeze un paznic care să locuiască permanent în căsuța de lângă cimitirul 154.
“La cimitirul de pe Turzii este o casă; de regulă în alte orașe mai mari, mai ales în Moldova, casa aceea este dată unei familii. Are voie să locuiască acolo, se folosește de fân, poate crește animale în schimbul pazei și întreținerii cimitirului. Aici, în schimb, nu au găsit pe cineva. Acesta e un aspect”, ne-a explicat Lucian Kovacs.
Chiar și după o eventuală modernizare a cimitirelor de pe Calea Turzii, noul aspect ar fi simplu și modest. Evreii pun preț pe modestie în viață sau în moarte.
“Mormintele lor, teoretic, trebuie să fie extrem de modeste. Un evreu când moare este învelit într-un giulgiu, este gol practic și pus într-un sicriu de scânduri extrem de simplu. Adică, simplu ai venit în lume, simplu te duci. Teoretic, oamenii ar trebui să aibă grijă de morminte, cu atât mai mult cu cât este poporul care are o poruncă divină de a cinsti strămoșii. Evreii, chiar și cei bogați, țin la modestie. În cimitir există pietre extrem de fiabile. Dar vei avea și surprize. Oamenii care nu au fost așa de credincioși și-au făcut mormânt de marmură, cu tot felul de însemne. Zona cimitirului unde se mai fac înmormântări, după știința mea este curățată. În maniera evreiască. Sunt niște rigori. Să nu fie vegetație, să nu fie mizerie. Acolo nu vei găsi mizerie, hârtii”, a subliniat Lucian Kovacs.