Dintr-o banala pagina de Facebook creata sa promoveze o campanie de strangere de fonduri pentru un adapost de caini s-a ajuns la crearea unei asociatii in toata regula, menita sa aduca un suflu nou pe piata suprasaturata a Clujului de asociatii pentru protectia animalelor. Ramona Axinte, isi propune alaturi de prietenele ei, Sanda Cioloca si Brunhilda-Ana Marian sa salveze animalele si sa educe oamenii altfel. In loc de imagini cu catei chinuiti sau pisici maltratate vor sa vina cu imagini frumoase, cu caini si pisici libere, nu inchise in custi. Vor sa creeze o atmosfera placuta in jurul lor, sa arate ca nu e o corvoada sa fii voluntar la un astfel de ONG, sa aiba portile mereu deschise pentru public.
Totul a inceput in toamna anului 2012, cand Ramona, alaturi de prieteni, a initiat campania O cafea pentru un catel.
“A fost un anunt pe care l-am vazut pe Facebook, pus de cei de la Trei Frati Patati. A fost in acea toamna un apel aproape disperat al asociatiei, au ramas complet fara mancare, era spre sezonul rece, era foarte greu. Initial ne-am strans noi intre noi, prieteni, cunostinte, am pus bani, am cumparat mancare si am dus-o la adapost. Am vazut cu ochii nostri ce se intampla acolo si mi-am pus problema daca nu putem face mai mult, mi-am dat seama ca actiunea noastra repara situatia doar pentru cateva zile. Era nevoie de ceva care sa fie constructiv si sa produca pe mai mult timp”, spune ea.
Campania s-a desfasurat in sapte cafenele din oras, iar cu banii stransi au asigurat mancarea cainilor pentru doua saptamani.
“Timp de o luna am lasat o cutie de donatii, am facut eveniment pe facebook, am promovat cum am stiut mai bine. La final stiu ca am reusit sa strangem bani pentru hrana necesara pentru doua saptamani, dar pentru un adapost cu peste 200 de caini, nu e putin lucru”, a relatat tanara.
Vazand cat de bine a prins au repetat campania si in primavara 2013, cu denumirea Un om pentru un animal, angrenand in proiect de aceasta data 15 cafenele din Cluj.
“Incepand cu O cafea pentru un catel am ramas cumva atasati de Asociatia Trei Frati Patati si toti banii stransi au mers catre ei. Sunt o fire foarte luptatoare si foarte incapatanata. Situatia lor era foarte grea, e o asociatie in Turda, nu in Cluj-napoca. Nu avea aceeasi deschidere ca asociatiile de aici. Aveau probleme cu oamenii din jur, cu autoritatile locale. Am considerat ca au nevoie de mai mult sprijin si trebuie facut ceva mai mult pentru ei, prea erau cam dati uitarii”, arata Ramona.
Targusor de casa in scop caritabil
Tot dintr-o cauza disperata s-a nascut proiectul Targusor de casa in scop caritabil, transformandu-se in pagina de Facebook cu aproape 1.000 de Like-uri.
“Targusorul a inceput in 15 martie 2013. Tot o idee improvizata: situatie critica, improvizam o idee. A fost un caz la Asociatia Trei Frati Patati, o catelusa cu demodecie in stadiu foarte avansat. Arata ca arsa de vie, nu mai avea blana deloc. Pentru a trata un caz atat de avansat trebuiau foarte multi bani, tratamentul costa mult. A stat patru luni internata la USAMV. Ne-am gandit cum sa scoatem banii, sa vindem ceva. Era prea complicat sa organizam un targ, asa ca am facut un eveniment pe facebook cu vanzare caritabila. Si a mers foarte bine. Cu siguranta si datorita cazului, foarte multa lume a fost impresionata de cazul catelusei, care a fost numita Princess”, relateaza Ramona.
Au reusit sa sustina costurile tratamentului vanzand haine si accesorii folosite la Targusorul de Casa. Mai mult, oamenii nu doar ca au cumparat, dar au si donat obiecte care puteau fi vandute in cadrul Targusorului. Acum Targusorul are un an si sapte luni si este parte integranta a noii asociatii.
“Multi au cumparat, dar au fost si multi care au donat obiecte spre vanzare. Astfel Targusorul a rezistat si a crescut. Am vazut ca a prins foarte bine ideea, de a da ceva la schimb, pentru ca din pacate asta e cultura la momentul actual. Exista o reticenta foarte mare in a dona bani. In continuare targusorul mergea si nu opresti ceva ce merge. In toata perioada eram membra Trei Frati Patati, automat banii se duceau in contul asociatiei pana la inceputul acestui an”, povesteste tanara.
Obiectele Targusorului au ajuns in toata tara, iar din primavara acestui an, Ramona a decis sa nu mai indrepte fondurile catre Trei Frati Patati, ci catre un proiect nou.
“Mi-am dat seama ca ideea mea de a ajuta este un pic diferita de ce puteam sa fac in acea situatie, in conditiile unui adapost cu 200 si ceva de caini. Eram conditionata de context, nu puteam sa fac foarte multe, sa vin cu idei interactive, depindeam intotdeauna de ideea de criza de mancare. Si atunci nu prea aveam un moment de respiro in care sa gandesc altceva. De aceea am anuntat ca ne retragem si ne-am propus sa facem ceva pe cont propriu. Din primavara si pana acum am luat mai multe animalute in foster”, dezvaluie ea.
iCare because You care
Ramona povesteste ca a vrut sa activeze in cadrul unei asociatii din Cluj, dar nu a fost primita. Asa ca, impreuna cu prietenele ei, Sanda si Kuki, au decis sa faca o asociatie a lor.
“In timp ce eram la Trei Frati Patati am vrut sa intru si intr-o alta asociatie din Cluj-Napoca. Mi-am lasat datele de contact, le-am spus ca sunt acolo dar as putea sa ajut si in Cluj, imi este la indemana sa ma implic, am si masina, ma pot deplasa. Din pacate, singura data cand am fost contactata de asociatia respectiva a fost pentru cei 2%. Atat. A fost singurul telefon pe care l-am primit. Am decis sa facem ceva de la zero. Eu cred ca ce faci cu mana ta e mai bine. Stii exact ce ai facut si ca tu controlezi ce se intampla si ca indiferent daca se intampla bine sau rau, depinde de tine. E greu, dar se poate. Asa s-a nascut asociatia iCare”, spune Ramona Axinte.
Improving the Community through Animal Rescue and Education inseamna iCare si rezuma obiectivele majore ale noii asociatii: oferirea de foster pentru animale in vederea adoptiei permanente, activitati si terapie asistata de animale si educatie tintita pe grupe de varsta.
“Intentionam sa tinem un numar de maxim 50 de animale. A salva un animal nu inseamna a-l lua de pe strada si a-l baga intr-un loc unde tu ii dai mancare si atat. Din pacate asta se intampla in mare parte. Ca e bine sau nu, e viziunea ficaruia. Pentru noi e foarte important ca a salva un animal sa insemne a-i asigura toate nevoile vietii. Cred ca definitia care se aplica la oameni la starea de bine, OMS spunea ca starea de well-being inseamna o stare de bine bio-psiho-social. Din punctul meu de vedere asta se aplica si la un animal. Un animal trebuie sa fie sanatos fizic, pentru asta trebuie sa aiba mancare potrivita, de calitate asigurat tot ce inseamna tratamentul veterinar. Si animalele au psihic si trebuie sa traiasca intr-un mediu de calm, liniste, lipsite de stres, iar mediul inchis, in cusca este un factor foarte mare de stres pentru animal. Social – si animalele sunt fiinte sociale, au nevoie de interactiune atat cu animale de aceeasi specie, cat si animale de specii diferite, inclusiv oameni”, arata presedintele asociatiei iCare.
Business-ul de a salva animale
Tanara subliniaza nevoia de a gestiona si organizatiile non-profit ca pe afaceri in vederea garantarii functionarii pe termen lung.
“Nu poti sa faci o asociatie doar din nemarginita ta iubire fata de animale. Asta nu e un motiv ca sa faci o asociatie. De la inceput trebuie sa pornesti respectand, dupa parerea mea, acele reguli de bun simt pe care trebuie sa le respecti atunci cand pornesti un business. Imaginea e totul. Ne vom axa foarte mult pe imagine, pe prezenta, atat ca si vizibilitate cat si ca atmosfera pe care o cream in jurul nostru. Vrem sa mergem pe o imagine pozitiva in permanenta, vrem sa cream o atmosfera destinsa si prietenoasa, vrem ca oamenii sa vada ca a activa intr-un ONG de animal rescue nu e un lucru chinuitor. Din pacate cand te uiti la majoritatea asociatiilor vezi apeluri disperate, multe poze care iti frang inima pe care nu vrei sa le vezi, nu stii unde sa te uiti sa nu le mai vezi. Toate aceste mici detalii, puse cap la cap, creeaza atat distanta intre om si asociatie, cat in general accentueaza discrepanta intre actul pozitiv in sine de a salva un animal si cei care fac asta. Unii zic ca astia cu asociatiile pentru protectia animalelor sunt femeile alea nebune. Din pacate cam au si dreptate pentru ca in multe asociatii sunt femei care nu au pregatirea necesara, au facut-o cu buna intentie, dar, depasite ulterior de situatie, ajungi pana in punctul sa te imbolnavesti tu fizic si psihic si munca pe care o faci sa fie un chin si asta se vede. Si atunci esti condamnat pentru asta”, subliniaza Ramona.
Ea mai crede ca resursa cea mai importanta pe care un ONG o poate avea sunt voluntarii.
“Prima mea munca de voluntariat a fost la asociatia Little People. De la ei am invatat enorm ei sunt dovada ca ceva creat aici, facut cu cap, gandit tot proiectul in sine ca un businessare rezultate fenomenale. Si o regula de aur pe care am invatat-o tot de la ei simtind-o pe propria piele este ca voluntarul este resursa de aur. Sa-I cresti, sa investesti in ei, sa fie oameni care se ataseaza de cauza ta dintr-o motivatie intrinseca. Daca se intampla asta, ei o sa ramana in permanenta langa tine”, spune Ramona.
“Noi venim cu altceva. Eu spun ca felul in care prezinti informatia conteaza la fel de mult ca si informatia in sine. Felul in care interactionezi si atmosfera pe care o creezi in jurul ideii pe care o cresti determina ce se intampla mai departe. Fiecare mic detaliu conteaza”, incheie aceasta.
Foto: Facebook