Intr-un oras precum Cluj-Napoca in care, in mod public, pare exagerat sa lauzi (sau sa critici) asumat pe cineva, e bine ca mai exista o tara, Romania, care sa poata spune, fara sa se teama provincial de gura lumii, „X este cel mai bun din Romania, Y este personalitatea anului in business, Z este cea mai inovativa companie din tara”.
Astazi, revista Business Magazin i-a acordat clujeanului Horia Ciorcila, presedintele Bancii Transilvania, titlul de „personalitatea anului in business”. Un titlu ce poate parea doar o limba in fund data de o revista de business unuia dintre cei mai importanti oameni de afaceri ai Romaniei, daca nu ar fi, in fapt, un titlu meritat.
Pentru o publicatie nationala, acest titlu nu suna a lauda desarta, pentru cititorii clujeni pana si acest articol va avea iz de lauda cu ascunse subintelesuri si indirecte presupuse castiguri.
La Cluj-Napoca, n-am prea stiut sa ne aruncam spre cer valorile, ca or fi fost ele academice, artistice sau de business.
In ceea ce priveste acest om, in mod cu totul special si fiindca stiu sigur ca ii displace sa iasa in evidenta, o sa indraznesc sa scriu eu nu un laudatio, ci niste amintiri, niste detalii concrete, usor identificabile in arhivele vremii si care sa explice de ce acest om merita un titlu efemer, chiar si numai pentru a marca doua decenii si un pic de antreprenoriat facut in cel mai enervant si neromanesc stil low-profile.
Dar sa ne oprim un pic si sa tinem un moment de reculegere pentru trecerea recenta in nefiinta a omului de afaceri Danut Radu Palagheanu, unul dintre cei 46 de fondatori ai Bancii Transilvania, pornita la drum in 1993 cu un capital varsat de doar 2 milioane de dolari. A murit discret, asa cum a trait, discret, asa cum s-au comportat in fapt multi dintre fondatorii BT in cele peste doua decenii de business.
Torgie, Palaghean, Ciorcila, Pop, Silaghi, Ghite, Poienaru si multi altii au pus acum 23 de ani semintele unei idei ce astazi este un business de 1,7 miliarde de euro (asta, asa, ca estimeaza Alexa, ca de va fi sa se vanda vreodata BT, nu se va mai vinde un business, ci, ca intr-un ciclu recurent, se vor vinde IDEI precum „banca numarul 2 din Romania” sau „banca cu cel mai mare capital de incredere” sau „singura banca romaneasca ramasa in picioare si profitabila”).
Asa si HC, omul de afaceri ce are la activ in CV, pe langa succese mici si medii, dar si erori, doua hit-uri unice in business-ul romanesc: vanzarea Astral catre UPC pentru 420 de milioane de dolari si transformarea Bancii Transilvania din banca de pluton in cea mai dinamica si deschisa la minte institutie de profil din tara.
Nu stiu ce l-a ajutat pe HC in viata mai mult. Faptul ca e Geaman si, implicit, sesizeaza mai repede oportunitatile, dar se desparte si cinic de insuccese? Faptul ca a pornit de tanar in afaceri sau faptul ca a avut viziune? Greu de spus.
Nu e putin lucru sa ai curaj sa tai in carne vie (si sa o faci si discret) si, ca un Geaman ce esti, sa stii sa te resetezi continuu, deschizandu-ti mintea spre cucerirea unui teritoriu inacceptabil pentru altii. Nu e putin nici sa pornesti de foarte tanar in afaceri si, dupa 26 de ani de la Revolutie, HC are acum 52, sa ai sansa de a fi inca tanar pentru orice alt inceput.
Nu e deloc la indemana oricui sa aiba viziune, si odata cu viziunea, capacitatea de a risca. Sa ai viziunea in rasaritul anilor ’90 sa cablezi o tara intreaga estimand apetitul romanilor pentru televiziunea prin cablu e mare chestie, credeti-ma.
Dar achizitia Volksbank de catre Banca Transilvania si integrarea rapida, aproape stranie ca paradigma – o banca straina aglutinata intr-o banca romaneasca – a insemnat examenul de licenta in business-ul mare pentru BT, o banca ce a avut momente atat de delicate in existenta ei (startul, patania Iosif Pop, plecarea lui Rekkers, cartoful fierbinte Bank of Cyprus), incat multi ar fi pariat (si chiar sperat) ca o sa se „imburde” in malul falimentului.
Dar BT a stat dreapta si, mai mult, a strans din dinti marind pasul, alergand tot mai tare, facand la turele intermediare timpi tot mai buni, in timp ce vedetele banking-ului zambeau camerelor de luat vederi. Iar la turele de final ale maratonului din ultimul deceniu, vedetele au picat ca popicele, macinate de active toxice si bad reputation, iar BT a marcat semestru de semestru profit, totul culminand cu aceasta achizitie surprinzatoare a Volksbank, atat de importanta incat am convingerea ca va teleporta BT in maxim 6 luni pe locul 2 in industrie.
Si totul cu discretie. Asta e lectia pe care a servit-o mereu BT.
Cu discretia in ADN, BT nu s-a bucurestenizat, n-a plecat de la Cluj-Napoca. In afara de patriotismul local, habar nu aveti cat de mult inseamna acest lucru pentru ceea ce e azi BT.
In timp ce „staffurile” vedetelor din banking nu mai puteau respira de aere, de salarii si de proceduri, BT a ramas cu un „corpus calossum” bine infipt la Cluj-Napoca, o masa de angajati de top si cu istorie in banca, oameni carora nu le-a luat Dumnezeu nici mintile, nici determinarea si care au stiut sa faca liantul dintre importantul Bucuresti si „cartierul general” clujean. N-are sens sa dau nume, dupa cum o sa mentionez tot anonim si oamenii care au contribuit la istoria BT si care acum sunt in alte banci, dar e cert ca acestui stil omenesc de a face banking i se datoreaza Bancii Transilvania tot succesul.
Si titlul luat azi de HC e si al lor, al celor care, de exemplu, detaliu intim, au de muncit si in noaptea dintre 31 decembrie 2015 spre 1 ianuarie 2016 cand, doar atunci, doar dupa „atunci”, se va putea spune ca s-a incheiat procesul de integrare bancara cel mai important din istoria industriei de profil din Romania.
Da, BT si HC si toti actionarii influenti mai au de muncit. Bucurestiul e inca o reduta necucerita. Dar poate fi abordat acum cu mai multa forta.
Da, mai sunt achizitii de facut. BT isi poate permite sa foloseasca acum valul si sa mai cumpere oportunitati, fiindca experienta de integrare a lui 2015 le va face mai usor demersul.
Indiferent insa de ce se va intampla pe viitor cu BT, de cum ii vor creste sau scadea actiunile la bursa, de profiturile pe care le va marca pe viitor, daca va ajunge sau nu vreodata numarul 1, eu, ca si admirator de la departare al acestei povesti frumoase, imi doresc ca BT sa nu isi piarda niciodata un anume „activ”, poate cel mai necuantificabil posibil din punct de vedere bancar, neevaluabil pe hartie, nevandabil pe Bursa, pentru care nu exista provizioane:
Bunul Simt.