In putine domenii ale vietii suntem atat de neputinciosi in fata sistemului de anticipare ca in dragoste. Nicaieri dorinta de mai mult, de schimbare si de nou nu provoaca atatea probleme, atata confuzie si durere. Ce are celalalt sau cealalta in plus fata de mine? Aceasta e intrebarea standard a tuturor celor parasiti pentru altul (alta), intrebare la care cercetatorii ofera cateva raspunsuri surprinzatoare.
Cu astfel de probleme s-a confruntat o data un cuplu. In timpul unei vizite la o ferma, sotii au facut turul separat; cand doamna a intrat in adaposturile pentru gaini, a observat ca un cocos era foarte ocupat sa “calce” o gaina. Impresionata, ea s-a interesat cat de des este activ sexual cocosul. “De zeci de ori pe zi”, a venit raspunsul. “Va rog sa-i spuneti asta sotului”, a cerut ea. Putin mai tarziu, a intrat si sotul in adaposturi. Cand i s-a povestit despre actele de eroism ale cocosului, el a intrebat: “De fiecare data cu aceeasi gaina?” – “Nu, domnule, de fiecare data cu alta gaina.” Sotul a incuviintat din cap: “Spuneti-i asta sotiei mele.”
Dupa cum ati constatat, dorinta de a avea mereu alti parteneri sexuali nu este valabila doar pentru oameni. Disparitia dorintei de a face sex cu acelasi partener se poate observa la multe vietuitoare. Este un argument in favoarea teoriei ca tendinta spre infidelitate face parte din zestrea noastra evolutiva. Foarte clar s-a observat acest efect la sobolani. Cand doua asemenea animale de sex opus sunt inchise intr-o cusca, fiecare dintre ele manifesta un viu interes fata de celalalt, iar masculul se repede la femela. Dupa o scurta pauza, activitatea sexuala incepe din nou, la fel de energetic ca inainte. Dar dupa patru-cinci episoade, totul se termina – dorinta masculului dispare brusc. Este el oare suprasolicitat? Nu: se plictiseste.
Daca se introduce o noua femala in cusca, se napusteste asupra ei si jocul incepe de la capat. S-a masurat si cat de tare isi doresc animalele partenerul. In cazul nostru, simpla constatare ca in spatele geamului custii se afla o noua femela creste nivelul de dopamina al sobolanului mascul cu 44 la suta. Imediat inaintea actului sexual, nivelul creste pana la aproape dublul valorilor normale, pentru a scadea drastic dupa ejaculare. La urmatorul act sexual cu aceeasi partenera cresterea este mai slaba, iar dupa cateva acte nivelul de dopamina abia daca mai creste peste cel normal: dorinta masculului a disparut. Daca apare o noua femela in spatele geamului, nivelul creste imediat – cu aproape 34 de procente. Nu se poate spune ca noua femela este in vreun fel mai atractiva decat cea de pana atunci sau ca are calitati speciale. Si se pare ca nu despre asta este vorba: este suficient ca reprezinta atractia noului. De aceea, simpla ei prezenta determina creierul masculului sa elibereze dopamina.
Cel putin in cazul masculilor, atractia necunoscutului joaca un rol mai important decat potrivirea de caracter – cu exceptia situatiei in care este vorba de dragoste. Furnicaturile din palme, pulsul accelerat si tensiunea seductiei pot fi mai palpitante decat un orgasm reusit.
Exista indicii ca la om numarul receptorilor de dopamina influenteaza numarul partenerilor sexuali. Intre un anume tip de gena pentru receptorul D4 (reprezentatnd un punct de legatura pentru dopamina) si dorinta de aventuri sexuale exista o legatura directa. Se pare ca 30 la suta din populatia masculina prezinta o asemenea “gena a promiscuitatii” si fac fericite, de-a lungul anilor, un numar de partenere sexuale cu 20 de procente mai ridicat decat media. Corelatia dintre datele statistice este prea vaga pentru a putea explica toate aventurile Don Juan-ilor acestei lumi. Dar descoperirea cercetatorilor sugereaza ca gradul in care tanjim dupa nou in materie de sex este macar partial determinat genetic.
Toate aceste descoperiri au avut la baza studiul unor subiecti de sex masculin si aproape deloc al unora de sex feminin. Totusi, o logica simpla ar trebui sa ne demonstreze ca dorinta femeilor nu poate fi cu mult mai mica decat a barbatilor: altminteri, de unde provin partenerele pentru aventuri? De ce oare femelele de cimpanzeu, de exemplu, fac tot posibilul pentru a se imperechea in secret cu masculi inferiori masculului dominant? Si cum altfel ar putea fi explicate cel 15 procente dovedite prin teste genetice, de barbati care se insala crezand ca sunt tatii copiilor lor?