Credem dintotdeauna ca stim o multime de lucruri si gesturi cotidiene despre sanatatea alimentatiei noastre. Dar nu e chiar asa.
Sunt multe mii de ani, de cand omul consuma alimente gatite, adica supuse unor transformari sub influenta temperaturilor ridicate si obtinute prin combinarea mai multor produse pe baza (ingrediente). Retetele din nenumaratele carti de bucate au drept obiectiv prepararea hranei in sine, gastronomia, dar rareori se fac referiri la elemente si tehnici culinare adresate strict sanatatii consumatorilor.
Iata, de exemplu, foarte pe scurt, cateva reguli de introducere a sarii si uleiului in mancare, in timpul gatitului:
– Sarea trebuie adaugata la sfarsit, deoarece o proprietate de baza a ei o constituie extragerea apei din tesuturi, iar din legume scoate astfel cele mai importante vitamine si minerale. Pe de alta parte, sarea pusa in apa determina ridicarea temperaturii de fierbere a acesteia, iar privitor la compozitie (sarea de consum obisnuita are sodiu, clor si eventual iod), se recomanda sarea de mare, mult mai bogata in elemente minerale (peste o suta!)
– Tot la sfarsitul procesului termic, e bine sa se adauge si uleiul – recomandat cel vegetal – deoarece la actiunea indelungata a temperaturilor ridicate el se descompune, inclusiv in elemente toxice pentru organism. Se vorbeste deja tot mai mult si mai deschis despre asemenea compusi ce apar in produse de tip fast-food si in amagitoarea hrana la pungi de tip chips. Este una dintre cauzele extinderii rapide a ceea ce medicii numesc epidemie de obezitate.
– E incorecta recomandarea de a se renunta total la grasimile animale, care au un rol important pentru organism, datorita acizilor grasi pe care ii contin. Evident, ele nu trebuie consumate in cantitati mari, perioada preferata fiind sezonul rece.
Legat de masa, este bine sa ne reamintim alte reguli:
– Daca vorbim si mancam, riscam sa inghitim aer, favorizand balonari neplacute ale stomacului si intestinelor.
– Vorbind si mancand in acelasi timp, dam dovada de o totala lipsa de respect fata de alimentul din farfuria noastra. Sa incercam sa fim in simbioza cu hrana pe care o mancam, deorece este singurul mod de a primi vibratiile pe care ea vrea sa ni le transmita: alimentul hraneste corpul, insa noi nu ne gandim ca el hraneste si spiritul.
– Vorbind si mancand in acelasi timp, producem discordanta intre alimente si capacitatea noastra de a resimti mediul inconjurator.
– Mananca incet, fara graba: nu incerca sa manaci intr-un sfert de ceas ceea ce ar necesita trei sferturi de ora mestecand incet. Oricui i se poate intampla sa fie in criza de timp in momentul mesei – in asfel de zile, mananca mai degraba o banana coapta, de exemplu, savurand-o linistit, chiar daca dupa-amiaza vei lua o gustare. Este evident ca acest mod de a manca trebuie sa ramana o formula de reparare si in nici un caz nu trebuie sa devina o obisnuinta alimentara.
– Sa nu uitam ca digestia incepe in gura si ca avem 32 de dinti care nu asteapta decat sa treaca la actiune, cu conditia sa mestecam, de preferinta, de 35 de ori inainte de a inghiti o imbucatura! Mai ales in cazul glucidelor lente, a caror chimie digestiva incepe in gura prin interventia imediata a ptialinei continute in saliva.
– Redescoperirea senzatiei naturale de foame adevarata, in sensul placut al cuvantului, este indispensabila. Naravurile noastre alimentare ne-au condus la o stare neplacuta, de infometare pur si simplu, pentru ca alimentele pe care le mancam sunt rafinate, fara calorii nutritive, iar ceea ce ar trebui sa constituie sursa noastra de energie vitala a devenit o sursa de frustare permanenta – mananca doar daca iti este cu adevarat foame.
– Situatia inversa este la fel de adevarata: a manca fara sa-ti fie foame este de asemenea o gresala ce nu trebuie comisa. Daca senzatia de foame nu se face imperios resimtita, a manca din obisnuinta sau din lacomie va produce din nou o supraincarcare ale carei efecte vor fi deosebit de toxice.