Editorial

Fumând în avion

de Liviu Alexa, pe care o sa il vedeti foarte rar scriind la rubrica “Creiere”

 

am 42 de ani si tehnologia inca nu ma ajuta sa scriu pe masura ce gandesc. poate e mai bine fiindca am momente in care gandesc numai tampenii. am 42 de ani si fumez pe ascuns intr-o camera de hotel, stiind ca o sa scriu un text misto de care va fi sigur mandru Tavi Hoandra, solitarul meu prieten din ultimii ani, cel care, din pacate, nu mai moare odata ca sa ii pot fura cartile. tigarile. pipele. pozele. parfumurile. cartile din buda care, atentie, sunt diferite de cartile de pe canapea si diferite de cartile de pe masa plina de alte tigari si scrumiere si umidoare si carti de vizita, caci mereu am pastrat inca de la 20 de ani un sentiment ca as putea sa il ucid ca sa le am mai repede, si cdurile cu jazz si inclusiv doi trei paianjeni pe care cred ca si i-a adus de la precedentul sanctuar, numa’ ca sa ma enerveze si sa zica ceva de genul ca  da, poti sa creezi ceva similar, dar nu poti crea mirosul de solitar impacat cu trabucia si cu tracy chapman si manhattan transfer. tot va muri si ii voi lua totul.

dar, odata, eram in drum spre Paris si aveam poate 13 ani, nu mai stiu, si paream mare si lumea nu se mai uita la mine cati ani aveam si fumam in aeronava de atunci bucuresti-paris si ma durea in cur caci aveam loc bun, atunci erau vremuri in care in avioane se fuma si, desi era incipienta rusinii fumatului se fuma, la stanga, undeva pe incheietura aveam butonul a si butonul b si o creasta de unde, era mica, se itea o scrumiera unde puteai sa lasi scrumul, aveam atunci ambassador, dumnezeu pe pamant, cu inele pe hartie ca viermii mari din cartile de biologie, trageau un fum, se mai duceau dracului doua inele viermifore si suflam ca oamenii mari fumul, si eu eram minor, dar nimeni nu stia, caci paream major, si cred ca si eram, oricum, eram, fiindca ma duceam la Paris, nu mai tin minte de ce, cred ca doream sa fug sa ma fac profesor de franceza sau aroman, fiindca nu stiam eu ce e sa fii aroman la modul real, credeam ca a fi aroman e sa nu mai fii roman, sa mananci si tu la o universitate un pireu cinstit si o friptura plus salata care eu nu stiam ce e, ca veneam din Bistrita, unde salata exista, dar in povesti, altfel e doar muratura, nu cu sosul negru acrisor de ii ziceau francejii balzamic, no, io mi-am pus, dar nu imi placea, apoi, ca sa revin, s-au tras perdelele si era clar cine avea bani, aia care nu aveau nu fumau in avion, io cred ca aveam bani multi de vreme ce stateam unde se fuma, unde fumau toti, practic, desi mama nu mi-a dat decat 30 de franci de la tata lui Cata si 100 de marci, pe care i-a strans ea, nu aveam mai mult, desi ma simteam bogat tare, nu aveti de unde sa stiti, in inima mea, am pastrat o idila speciala pentru bancnota de 100 de marci care avea o tipa albastra bolnava de ftizie, se numea clara shuman, ceva tipa, nu am inteles atunci decat ca daca aveai una, o bancnota era tare, si eu aveam, deci eram tare, bun, m-am luat cu gandurile, si eram minor, dar nu paream, si atunci o doamna mi-a adus o friptura maro cu un bumb de unt si cu o chifla si niste pliculete, era platit, lumea fuma, si m-a impresionat ca, daca desfaceai pliculetele, era sare intr-unul si piper in altul, si mi-am facut un sandvici cu painea si untul si piperul si am mancat, a fost foarte bun, nu am mancat vita, caci era, cum sa zic, mirosea a ceva care nu imi placea, eu nu am mai intalnit pana atunci asa miros urat, mi-a zis doamna din dreapta ca e buna carnea si e midium, si nu mi s-a facut frica, dar nu aveam incredere in ea, mai ales ca noi, la Bistrita, am mancat mult pui si porc, si chiar si salam bun, de vara, dar nu vaci, care, va zic, miroseau, si eu stiam clar ca nu e ok, decat laptele, apoi au venit doamnele si ne-au adus de baut, eu pofteam la shprite, am auzit eu ca e bun si era cu verde cum am vazut la cine avea televizor color in cartier, bine, ii zicea zup, dar, oricum, si doamna mi-a dat si m-a intrebat in franceza daca mai vreau ceva, si atunci m-am gandit ca vreau si altceva, caci deja eram mare, nu?, si i-am zis sa imi dea o badoaga de hinechen, cum mai vazusem eu cand m-am dus in 85 cu mama si aveam parul alb si nemtii de la hotelul egreta in eforie nord aveau o cutie rece de unde scoteau badoage cu sinalco si bere si dupa ce le terminau le culegeam eu cu dragos ca sa ne punem in ele monedele de 3 lei cu mihai viteazu si cele de 5 lei, alea din aluminiu, ca sa le strangem, si sa le strangem, ca sa avem si noi sa luam o dacie si sa merge in excursii, si atunci doamna mi-a dat badoaga cu bere si mi-a si deschis-o, a facut psss si a aprins si bricheta, avea o bricheta, si ca sa nu ma fac de rusine, am mai scos un ambassador, ce pachet frumos, si mi-am aprins tigara si am baut din badoaga, si va zic ca mi-a placut enorm cum fumam si beam bere, eram ca oamenii mari, desi eu eram mai mic decat credeau ei, si am tot baut, si am auzit ca e momentul sa bem repede ca trebuie sa aterizam, si am baut berea, am stins ambassadorul repede de creasta de inox de la manerul stang si am asteptat aterizarea avionului, unii mai fumau, la shar de gol, unde am aterizat, lumea s-a speriat si s-a ridicat repede sa isi caute hainele si gentile si ce mai aveau ei, ca si cum se intampla ceva, eu nu aveam ce sa caut, ca eu nu aveam decat pasaportul cu viza de germania si o bandana rosie pe care i-am furat-o lui Martial, francezul care venise la eshanj la noi acum doi ani si care imi statea bine si ma facea francez, si am ramas pe scaun, fiindca nu stiam ce sa fac si atunci, dupa ce au trecut toti, a venit o doamna stiuardesa si neagra care mi-a zis ca ilfo degajer si m-a luat de mana si m-a sarutat si mi-a zis te en pti rumen si m-a condus langa un fel de tunel, dar inainte mi-a dat niste bonbon dintr-un sertar si mi-a zis bonshans si m-a tzâpat pe coridor si nu am stiut ce sa fac si m-am dus unde mergeau si altii pana la duan unde o doamna chineza mi-a cerut lio pasport si mi-a zis suive si m-am dus caci mergeau si altii pana la un lift pe lateral unde apareau, credeti-ma, o magie, toate bagajele pe care le lasasera toti, si nimeni nu parea sa greseasca, toti stiau ce sa ia, si io stiam, dar am zis sa astept cuminte inaintea celor in varsta, si si inaintea doamnelor si celor care aveau copii, caci asa e frumos, am stat cam mult, acuma stiu ca am stat mult, fiindca ma asteptau la famili, care erau francejii unde trebuia sa ma duc eu, dar eu nu puteam pleca pana nu isi luau toti oamenii bagajele inainte, mai ales ca a venit o doamna in varsta care era in scaun cu rotile si a asteptat si ea, nu se cadea, si la final, cand mi-am luat si eu geanta maro, pe care o aveam de la ajutoarele de la revolutie, de fapt, mama a gabjit-o la sala de sport mica de la liceu unde au venit in 90 ajutoare, abia atunci mi-am luat si eu geanta si am iesit, ca sa vad ceva interesant rau, erau oameni cu pancarte care cautau oameni rataciti: myoki samsung, john agfa, si nu ii gaseau, saracii, cred ca stateau acolo de ceva ore si asteptau si aia nu veneau, e greu cu avioanele, si mi-am dat seama ca unii e posibil sa se fi pierdut pe vecie, bine ca nu m-am pierdut eu, si am mers sa caut familia de franceji si nu am gasit-o, am strigat si am cautat la toaleta, la stalpi, nu erau, sau poate or fi avut alte treburi, dar eu nu m-am suparat sau stresat, am gasit taxi, l-am luat pe primul si un nene care fuma si care avea mustata m-a luat in brate ca si cum era de la familia de franceji si m-a intrebat daca am bani, normal ca aveam, si i-am dat din borseta banii romanesti de la mama, cred ca erau ceva lei, a zis ca sasufipa, dar domnul, in bunatatea lui, a vazut hartia de 100 de marci cu clara shuman, aia albastra, si mi-a luat bagajul si m-a asezat in spate si m-a dus unde aveam io biletel, in mormartr. si asa am ajuns eu in franta.