Fierul este magazinul unde poti oricand sa cumperi un jeb de cuie, cinci kile de sarma, o capcana pentru sobolani, dar si un filtru de cafea sau un set de pahare. Asa e de peste 50 de ani, de cand in constiinta colectiva a clujenilor s-a impamantenit ca “La Fierul gasesti de toate”. Asa ca Fierul s-a adaptat la schimbarea vremurilor: pe langa obiectele de feronerie de profil, in magazin se gasesc si obiecte de uz casnic si chimicale.
Dupa ce spatiul de pe Eroilor s-a inchis si s-a transformat in restaurant, singura optiune pentru clientii fideli a ramas magazinul din Piata Mihai Viteazu, sau mai bine zis magazinele. Pentru ca, de vreo trei ani, la Fierul e ca in reclama de ciocolata cu Twixul din stanga si Twixul din dreapta.
In 2009, asociatii s-au despartit, au tras un perete in mijlocul spatiului si si-au facut cate un magazin. Unul a ramas cu intrarea, celalalt cu firma de pe fatada, iar clientii cu posibilitatea de a alege, pentru ca ambele si-au pastrat profilul si, ca si in reclama pentru batoane, fac acelasi lucru in stiluri usor diferite, dar cu acelasi rezultat.
La “Twixul” cu intrarea
Partea din magazin care a ramas cu vechea intrare dinspre intersectia cu strada David Ferenc are vreo cinci angajati. Toti poarta halate albastre si iti dau “Buna ziua” cu zambetul pe buze. Doamna Maria este cea mai veche dintre angajate, azi-maine are 30 de ani de munca “in domeniu”. A vazut cum schimbarea vremurilor a adus schimbarea si in magazin.
“Ne-am axat mai mult pe menaj, astea merg mai bine. Avem clienti care vin zilnic pentru cate ceva, asa s-au obisnuit. Aici gasesc de toate. Vin multi de la tara, care merg la piata aici si se opresc sa isi faca cumparaturile. Asa fac de ani zile”, explica doamna Maria in timp ce ii vinde o fata de masa cu oua rosii si iepuri de Pasti unei femei cu o naframa neagra.
“Este un magazin condensat, se acopera toate nevoile”, spune si barbatul de la casa, in timp ce impacheteaza o cutie de lumanari in hartie maro.
Mereu e plin de clienti, nu exista momente de plictiseala. Secretul e sa ai de toate, dupa cum ne dezvaluie angajatii. Si, intr-adevar, fie ca intrebarea este: aveti bec de frigider? sau aveti rotite din astea ni?, raspunsul este afirmativ.
Administratorul este tanar, se ocupa de magazin probabil doar de la despartire, nu stie prea multe de istoria lui.
“De vreo 10 ani avem aceleasi produse, adaptate la nevoia consumatorului. Avem de toate maruntisurile, deja gama e foarte larga. Am reusit sa rezistam si din cauza locatiei, nevoilor zonei, dar mai ales ajutati de traditia locului”, recunoaste administratorul Vlad Cosma. Dupa despartirea asociatilor, el a ramas cu vechea intrare, stiuta de toti clientii, iar celalalt proprietar cu numele firmei si cu sigla.
La “Twixul” cu sigla
Cel de-al doilea magazin are intrarea din Piata Mihai Viteazu, amenajata in 2009, atunci cand s-au despartit. Aici halatele sunt verzi, marfa parca mai bine aranjata, dar angajatii la fel de prietenosi. Mai ales ca majoritatea clientilor sunt de-ai casei.
Printre halatele verzi este si un domn carunt, cu barba ingrijita, imbracat la cravata. E Traian Suteu, administratorul, dupa cum aveam sa aflam.
“Eu ma imbrac asa pentru ca mai am de plecat incoace, incolo, dar nu ma retrag de la tejghea. Contactul cu oamenii ma mentine, aici am inceput ca ucenic acum 44 de ani”, isi aduce aminte Suteu.
Anii petrecuti la Fierul nu l-au lasat sa vanda spatiul sau sa schimbe profilul, chiar daca oferte au fost.
“E un sacrificiu si o vointa. Nu poti sa le castigi pe toate la cravata. Oamenii vin pentru ca ne recunosc ca firma, le place cum ii servim. Sunt mai mult decat convins ca servirea ca odinioara ii face sa se intoarca”, spune acesta. Este sustinut de doamna Veronica, sotia lui, care de 18 ani lucreaza la Fierul: “Avem preturi mai bune ca in alta parte. Vine si tineret, nu numai batranii obisnuiti cu noi, pentru ca le place cum ii servim”, spune ea.
La fel ca in celalalt magazin, si aici e plin de clienti, unii dintre ei aceiasi. Clientii se intorc aici mai ales pentru oameni.
“Aici au de tate si si stiu sa te ajute cu un sfat, nu ca tinerii facuti proaspat comercianti din marile magazine”, ne lamureste unul dintre clientii casei.
Domnul Simi Tamas este cel mai vechi angajat, a fost coleg cu domnul Traian, acum 44 de ani.
“La inceput am lucrat cativa ani pe Eroilor, era aglomeratie de nu puteai arunca un ac. Se construia mult pe atunci. Cand s-a desfiintat raionul de fier brut, m-am mutat aici. Se cumparau cam tot aceleasi lucruri, dar in cantitati mai mici. Sarma la metru la depozitele mari nu o sa-ti dea niciodata, asta-i avantajul nostru”, spun domnul Simi, in timp ce impacheteaza doua suruburi in aceeasi hartie tot maro, ca si dincolo.
Isi ia pixul de dupa ureche, scrie pe o bucata din acelasi tip de hartie maro un cod, iar clientul face doi pasi pana la casa sa achite. Abia apoi se intoarce si isi ia marfa, dupa ce ii arata bonul domnului Simi.
“Clientii se intorc ca la restaurant, unde servirea este buna, norocul nostru e ca avem firma de mult si avem clienti de-ai casei”, spune acesta, in timp ce aranjeaza un plutitor pentru rezervorul de WC.
“Asa, sa nu fie nici prea multa, nici prea putina apa, ii fixez eu, ca sigur nu stie”, ne spune barbatul simpatic de sub ochelari.
Fierul este unul dintre putinele branduri ale Epocii de Aur, care a rezistat in timp cu relativ acelasi profil. Secretul pare sa fie echilibrul intre adaptabilitate si traditie, servire impecabila si angajatii ”de durata”. Pana la urma, fie ca esti in magazinul de pe colt sau in cel de langa, “La Fierul gasesti de tate”.