De multă vreme o demonstrăm (de mai bine de un deceniu, de fapt), că ”Emil Boc, pentru noi, este Ponta doi! Minte de-ngheață soclul Grupului statuar ”Școala Ardeleană”. Aflăm, chiar de la Însuși El, Stăpânul Ștampiluței, că e de decor în Primărie”.
De fapt nu este de décor, el e ”Șefu”, Tartorele Suprem, fără de care nu mai miroase nicio floare în amărâta de municipalitate. Gheorghe Funar era parfum față de ce mitocănii politice se întâmplă acum prin Primărie. Emil Boc este terminat moral, dacă o fi fost cândva – pe mine și pe mulți alții ne-a ”vrăjit” pe vremea când era deputat, active civic și vorbăreț cu toată lumea. De aceea am și fost de partea lui, a unuia care s-a dovedit a fi doar un șmecher politic înconjurat de o camarilă pe măsură, tot felul de ”yes-Șefu”, care-și fac de cap la nivelul lor, profitând.
Boc e atât de plin de el, de voință politică care bate totul, inclusiv Legea, încât a ajuns un #Misecuvin, un individ care se vede scoborât din Cer cu scrânciobul, nu rezultatul unui amărât de act sexual.
Tăpșanul de la Răchițele ar trebui discutat în termeni psihologici pentru a putea desluși ura acestuia față de Cluj, voința sistematică cu care face praf identitatea și imaginarul acestui oraș care l-a adoptat și i-a dat cât neamul lui de mocani nu a visat vreodată să primească.
Numai psihologii ne pot spune de ce iubește dala, betonul și asfaltul, de ce iubește dezrădăcinarea, de ce minte cu atâta ușurință și se extrage, laș, din toate situațiile care-i aduc deficit de imagine, deși sunt situații pe care el le creează, vorba replicii celebre: ”în nemernicia sa”. Mai ceva ca un activist utecist chemat să dea socoteală în fața Activului de Partid: ”au fost și greșeli, tovarăși, dar avem realizări”.
Cât de tare este înrădăcinată ”voința politică” în acest individ? Am fost de față cand îi zicea lui Seplecan, fost șef al Consiliului județean Cluj, că nu e nici un bai dacă mai pune niște gunoaie pe vechea rampă închisă de la Pata Rât. Că “se va găsi cineva să ne dea chiftele cu praștia la Gherla”, a afirmat senin, îndemnând la încălcarea legii. Că, dacă nimeni nu știe și nu află, Legea e la locul ei, necălcată, neîncălcată – iar el, Șefu, cu sacii în căruță.
Și fără răspundere penală, că doar vorba zboară, numai dacă semnezi ca primarul (sau discuți numai prin semeseuri), e bai.
Așa că, fără amăgire, clasa asta pedelisto-penală, care este la cârma Clujului, e compromisă în educație și coruptă de putere până la fibră.
Dar Emil Boc nu poate fi dat jos într-un tur de scrutin. Nu la halul acesta de divizare politico-civică și lipsă de voință de schimbare a clujenilor (mândri că-i fain la Cluj) și care doar latră pierzându-și zilele în trafic și vomitând apoi civism pe Facebook.
Nici Funar nu ar fi fost dat jos dacă nu erau două tururi de scrutin.
De ce credeți că Penalo-pesediștii nici nu vor să audă de două tururi de scrutin la primării, deși vomită promisiunea de peste un deceniu? Că știu că ar fi spulberați. Și fără talpa primarilor, nu și-ar mai duce ei șuncile nesimțite în Parlament și la Guvernare.
Boc are vreo 40 de mii de șoșonari, bine mituiți cu bani public (de la gratuități de tot felul, la baluri ale pensionarilor, până la pachete ”de foame” de două, trei ori pe an) și vreo 20 de mii de idioți utili, mulți foști de-ai lui Funar, ”bocalăi” care sunt mândri c-au fost fătați la Stanca sau la Gine I și din cei care-și găsesc satisfacții orgasmice din poleiala de pe Centru până în ziua în care ajung să locuiască pe la periferie și să observe că nu au pe unde-și plimba progeniturile și cățeii.
Atunci devin anti-Boc, dar nu se duc la vot. Că merge și așa, cu vome civice pe Facebook.
Fără mobilizare coerentă la vot, nu se scapă de Boc. Matematica electorală omoară. Cluj-Napoca, implicatul oraș de duzină care se crede fruntea Ardealului din plăsmuiri imobiliare, plăsmuiri de IT și plăsmuiri de medicină de calitate (veți ajunge ca mine să apelați la medicina de calitate a acestui oraș și să constatați că o budă din fundul curții este mai septică decât orice dugheană numită impropriu spital de stat, păcat de oamenii care muncesc acolo și-și pun zilnic sănătatea în pericol), aliniază la vot 120.000 de votanți din peste 300.000.
60.000 sunt zombii lui Boc, restul se impart între restul iepurașilor politici. Cum să nu spulbere totul, să nu dea impresia că este dorit de clujeni, cum să nu se umfle rânza voinței politice în el?
La halul de politicianism care există la ora actual în Cluj-Napoca, Emil Boc este INVINCIBIL. Poate să-și lase și mătura să candideze în locul lui, dacă se plictisește.
Așa că clujenii ”indignați” și cei din așa zisa opoziție (care-și fac bine mendrele, chiar mai bine din ”opoziție”), vor rămâne cu buza umflată încă 10 ani. dacă nu asta și doresc în timp ce mimează indignare pe Facebook și-n diverse mass media de chitanțier.
Și cu minciunile de care nu se mai satură, vorba colegului de viziune Szakats Istvan, căruia îi dau cuvântul.
CITEȘTE ȘI: Parfumul de tei de pe strada Universității acoperit de duhoarea explicațiilor din Primărie
”Distinși cetățeni, dați-mi voie ca acum, că a erupt din nou scandalul pe tema “relocării” copacilor de pe Universității, să vă prezic, cu îndurerare, ce va urma.
- Va apărea același primar laș cu o nouă acțiune de șerpuire în care se ca lepăda de orice responsabilitate, și o va da ba cu “legea a fost respectată” ba cu “arhitectul e de vină” . Exact ca și în cazul circului cu solcul. Poate v-a scăpat, dar Primăria prima dată a avizat varianta “fără soclu” – ca apoi să se slalomeze afară în marșarier, lăsându-l în budă pe arhitect. La fel și în cazul de față. De fapt, proiectul e trecut prin toate “furcile caudine” – ca să-l parafrazăm din nou pe edil cu una din expresiile sale preferate. Dar asumarea responsabilității? În cadrele curente, asta nu s-a putut, nu se poate, și nu se va putea întâmpla niciodată. Deci va începe slalomul.
- Va urma și duma cu “copacii nu vor păți nimic”. E o cacealma și o minciună. Nu vom pretinde că nu știm că acei copaci trebuiau PREGĂTIȚI pentru relocare, cu multe luni înainte. Nu vom pretinde că nu știm că în iulie nu se transplantează copaci. Copacii ăia vor muri. Let this sink. Ar fi infinit mai onest față de noi ca Primăria să vină direct cu aceași drujbă cu care ne măcelărește copacii din cartiere de ani de zile, și să-i taie. Cinstit așa. Precum credem că am merita, în calitate de cetățeni.
- Dar nici vorbă ca Primăria asta să vină evăr să explice cetățenilor, în termeni dialogali și argumentativi, soluția. Nu că nu ar exista argumente arhitecturale, culturale, istorice. Nu că aceste argumente nu ar putea fi confruntate , organizat și facilitat, cu argumentele cetățenilor, pe înțelesurile complexe ale spațiului urban, pe memoria afectivă. Nu că nu s-ar FI PUTUT ajunge de la început la o înțelegere profundă a problemei. Dar Primăria nu a fost în stare niciodată de o relaționare onorantă cu cetățenii, pentru cetățeni. Nici cu betonarea Someșului. Nici cu Parcul Feroviarilor, nici cu cel de Est. Nici cu nimic. Cacealmalele orchestrate la CIIC nu se califică. Și e dureros, pentru că în acest moment, cetățeanul clujean e cu N pași “next level” în fața unei Primării depășite ca viziune, neechipate cu instrumentar dialogal și atavică ca voință politică. Ca atare,
- Va urma o nouă soluție de tip struțocămilă, un nou Quasimodo urban – fix ca și în cazul Socliadei și de fapt a mai tututor proiectelor de reamenajare urbană – în care până la urmă conceptul arhitectural iese stâlcit, cetățeanul batjocorit, iar ciocârlia Primăriei zboară mai departe, pe o nouă cracă, bălăbănind mai departe propria impotență de-a se ridica la nivelul propriilor cetățeni.
*
Îmi pare rău pentru miile de ore investite în eforturile alocate pentru cercetarea temei, în elaborarea și argumentarea soluției. Dar tot ce vedem acum și din nou, e rezultatul unei Primării care din aroganța poziției sale de putere, prima dată încearcă să bage cetățenilor pe gât o soluție, dar apoi, dacă iese circ, se viermuiește afară, pentru ca să și-o asume și să discute cu proprii cetățeni, boașe nu are. Așa devine Cluj-Napoca un Caracal al quasimodo-urilor de reamenajare urbană. de studiat peste vreo două decenii, la facultăți precum arhitectură, științe politice și psihologie.
*
Pe speță, ca și în cazul Socliadei, rezultatul va fi un “atât s-a putut”. Un nou monument al imaginarului nostru democratic, capturat de feudalismul mitoman napocan.
Pentru mine asta este adevărata temă.
Când vom avea oare o Primărie care – lăsând bullshitul cu “am respectat legea, proiectul a fost 15 zile în consultare publică” – să gândească un proiect de reamenajare urbană ca pe un proces PE BUNE, realizat ÎMPREUNĂ și în negociere cu cetățenii?
Când vom arăta că altfel nu mai acceptăm.”