La sfarsitul anilor ’60, Marta McClintock, o tanara studenta de la Wellesley College din Massachusetts, a tulburat lumea stiintifica demonstrand efectul feromonilor umani.
Desi era foarte tanara, McClintock a fost destul de perspicace pentru a-si urma intuitia privind sincronizarea ciclurilor menstruale, care pana atunci era doar o poveste din folclor. Incurajata de profesorul ei coordonator, McClintock a avut parte de ajutorul a 135 de femei din campus. Femeile si-au inregistrat ciclurile menstruale timp de un an, notand factorii pertinenti, cum ar fi alte femei cu care petrec mult timp si frecventa intalnirilor pe care le au cu barbatii. In decursul anului, McClintock a descoperit ca ciclurile menstruale ale femeilor ajung sa se sincronizeze. Mai mult, femeile care aveau intalniri cu barbati de trei sau de mai multe ori pe saptamana aveau un ciclu semnificativ mai scurt decat cele cu contacte mai rare cu barbatii. Desi i-a luat 20 de ani sa demonstreze acest lucru, McClintock a emis ipoteza ca intre indivizi se schimba semnale chimice si ca aceste schimbari intermediaza schimbarile ciclurilor menstruale.
Descoperirea feromonilor si a efectelor lor asupra functiei sexuale a aratat ca oamenii nu au nevoie sa se bazeze exclusiv pe actiuni constiente in timpul jocului de cuplare. Termenul feromon deriva din cuvintele grecesti “pherein”, care inseamna “a purta”, si “hormon” – “a excita”. Termenul a fost introdus in 1959 pentru a descrie o clasa de componente chimice transmise intre animale, care trezesc raspunsuri comportamentale de acceptatre sau respingere. Fireste, formele de viata simple, cum sunt bacteriile, comunica chimic, dar pana la descoperirea feromonilor oamenii de stiinta au presupus ca semnalizarea chimic a fost inlocuita, la animalele superioare, de forme mai sofisticate de comunicare.
Productia umana de feromoni are loc aproape in intregime in glandele sudoripare din piele si in secretia din anumite parti ale corpului, in special la axile si la organele genitale. In cea mai mare parte a timpului nu le putem detecta existenta, deoarece sunt inodore, dar in concentratii destul de mari stim cum miros aceste substante chimice – mirosul corporal. Acesta din urma rezulta dintr-o interactiune complexa dintre bacterii si substante secretate de corp. Bacteriile care traiesc pe piele confera mirosului corporal aroma distincta. Oamenii emit o cantitatea surprinzator de mare de feromoni, mult mai mare decat orice alte primate. Barbatii si femeile, in ciuda limbajului lor sofisticat, sunt implicate in continuare intr-un razboi chimic.
Pana in anii ’90 a fost dificil de demonstrat modul in care feromonii umani isi exercita efectele. Problema fundamentala este daca feromonii au o linie directa spre creier sau daca opereaza indirect, asupra altor organe. La oameni, feromonii cei mai studiati deriva din hormonii sexuali. Barbatii emit derivati ai testosteronului, numiti 16-androsteni, in cantitati de 5-20 de ori mai mari decat cele ale femeilor. O forma, androstenolul, are un miros de mosc, dar bacteria care traieste pe pielea barbatilor metabolizeaza androstenolul intr-un mod care-l transforma, in 20 de minute, in androstenona, care are un miros mult mai patrunzator. Imagistica cerebrala a aratat ca aceste componente isi exercita pana la urma efectul asupra hipotalamusului femeilor, aproape de regiunile care controleaza ovulatia.
McClintock a adunat mostre de la axilele unui grup de femei si le-a dat altui grup de femei sa le miroasa, incarcandu-le mai intens decat normal. Ea a demonstrat ca secretiile obtinute inainte de ovulatie accelereaza ciclul femeii receptoare, iar secretiile obtinute la ovulatie lungesc ciclul. Avand in vedere ca un feromon scurteaza, iar altul lungeste ciclurile menstruale, rezultatul ar fi o sincronizare intre femei. Sincronizarea pare sa nege orice beneficiu al ovulatiei ascunse, pentru ca, desi barbatii nu stiu cand ovuleaza femeile, ei pot fi siguri ca toate ovuleaza in acelasi timp.
Cercetatorii feromonilor feminini au aratat ca regularitatea ciclurilor menstruale apare doar daca femeia este bine hranita. Contactul cu barbatii scurteaza ciclul menstrual. Cum cea mai mare parte a variabilitatii ciclurilor menstruale apare inainte de ovulatie, contactul cu barbatii ar trebui sa accelereze ovulatia. Din perspectiva barbatului, acest lucru ar nega, de asemenea, efectul ovulatiei ascunse. Chiar daca el nu stie cand ovuleaza o femeie, poate, daca petrece mult timp cu ea, sa accelereze procesul – un fel de contraofensiva chimica. Acest lucru poate fi, de fapt, consensual, deoarece daca o femeie petrece mult timp cu un barbat pe care il place, are sansa sa devina fertila mai repede, astfel incat el sa fie tatal copilului ei.