Știm cu toții că problemele nu se vor rezolva, oricât vor crește lefurile în Educație și Sănătate. Dar tăcem.
Tăcem complice deși știm cu toții că ambele sisteme sunt feudele unor găști de oligarhi care controlează resursele materiale și umane, că profesorii și medicii tineri nu sunt stimulați să rămână în sistem, că personalul de suport este insuficient, că este greu să faci performantă în harburi de școli și spitale, că lipsesc cele mai elementare mijloace de lucru, că diferența dintre calitatea și cantitatea serviciilor între urban mare și urban mic, nu mai vorbim de rural, este amețitoare.
Ce Educație și Sănătate are 45% din populația României care trăiește în rural? Și atunci pentru ce ne mirăm atunci când avem epidemie de analfabetism și epidemie de cancer. Nimănui din mediul de afaceri nu-i pasă de Educație și Sănătate, sunt doar două vaci grase de muls, una de 50 de miliarde lei și cealaltă de 75 de miliarde. Chiar dacă se vor dubla sumele astea, tot nu vor fi de ajuns.
Mediul de afaceri stă pe tușă, așteptând să îi mai pice câteva milioane sau miliarde din înțelegeri cu găștile de oligarhi care controlează Educația și Sănătatea, preferând să tacă și să asiste la deteriorarea celor două sisteme. Mediul de afaceri, singura forță care ar putea să se ridice și să intervină pentru a cere reformarea din temelii a celor două sisteme nu dă nici un semnal că ar vrea să o facă, deși declară într-una că România are nevoie de o nouă generație bine educată și sănătoasă.
S-a gândit oare mediul de afaceri ce vor face Educația și Sănătatea în următorii 10 ani, când mii de profesori și medici vor merge în pensie?
Mediul de afaceri tace, deși numărul tinerilor care abandonează scoală este tot mai mare iar cozile de mașini din toată țara din jurul Institutului Oncologic sunt tot mai lungi.
Mediul de afaceri își va trimite copiii la studii în străinătate și părinții la tratamente în spitalele din vest, tăcând în continuare și așteptând să le pice câteva milioane sau miliarde din Educație și Sănătate.