Am trecut pe la multe dintre standurile târgului de cariere din Cluj-Napoca, trăgând cu urechea la ceea ce spuneau expozanții celor interesați de un nou job.
- ”Ești relaxat, oricum îți face chatbox-ul toată treaba” (stand de BPO). ”Dacă nu ești căsătorită și nu ai copii, te poți muta în Italia” (stand de inginerie). „Îți plătim naveta, sunt doar două ore pe zi de trafic” (stand de medicamente).
Sigur că recrutorii de la stand mâncau și ei o pâine spunând ce îi învățau șefii lor să spuna iar asta, în general, este ceea ce analizele demonstrează statistic că majoritatea candidaților vrea să audă: „Hai la noi, nu muncești deloc!”. Erau dialoguri, promisiuni și oferte atât de tentante încât era extrem de greu să reziști magiei, chiar dacă erai fericit la actualul angajator.
Un job se ”vinde” bine, mai ales la deficitul de forță de muncă din România. Între 1 și 6 salarii, în anumite cazuri 12, primește firma de recrutare care te plasează la un nou loc de muncă. Trebuie să înțelegi că o firmă de recrutare câștigă uneori mai mult decât câștigi tu de la angajator, în caz că îți iei tălpășița la 1-2 luni de la angajare.
La fel cum astăzi, beneficiind de un buget de 1000 miliarde de Euro, se „vând” zdravăn sursele de energie hidro, solară și eoliană – deși cei care știu mai bine, agricultorii, spun că sunt capricioase și impredictibile – așa se ”vând” conceptele și exprimentele din piața muncii, în functie de cine ce bani dă ca să le scoată pe tarabă. POS-DRU, cu zero efect în dezvoltarea resursei umane din România, a beneficiat în perioada 2007-2013 de peste 3 miliarde de Euro finanțare de la Uniunea Europeană. Munca remote în pandemie și de după pandemie a fost / este finanțată în Uniunea Europeana prin ajutoare de peste 50 de miliarde de Euro. Aceste tendințe ale pieței muncii, ”sponsorizate” cu zeci de miliarde de Euro și bazate pe sondaje manipulative – așa-i că vrei să lucrezi 4 zile în loc de 5? – nu pot fi naturale, sunt mai degrabă experimente care vor avea ca rezultat o fractură tot mai mare între țările Uniunii Europene, care înca au modele diferite de dezvoltare economică, într-un moment în care chiar nu este nevoie de așa ceva. Sigur că atâta vreme cât românii, ucrainienii, turcii, indienii, pakistanezii, vietnamezii și filipinezii fac munca grea din fabrici, construcții, agricultură, sănătate, HoReCa și altele, nativii din țările intens digitalizate, robotizate și tehnologizate ale Uniunii Europene au mai multă flexibilitate în ceea ce privește deciziile legate de locul de muncă.
În ultimii 10 ani, pornind de la cele mai bune intenții însă sfârșind cum nu se poate mai prost, Uniunea Europeană a devenit dependentă de gazul și petrolul din Rusia și de materiile prime, și produsele finite din China și India. Știm cu toții la ce criză a dus asta în prezent. Așadar – când va apărea în Uniunea Europeană următoarea criză dacă și românii, ucrainienii, turcii, indienii, pakistanezii, vietnamezii și filipinezii îmbrățișează digitalizarea, robotizarea și tehnologizarea? Cine va face atunci munca grea din fabrici, construcții, agricultură, sănătate, HoReCa și altele? Cât de dură va fi și cât va costa noua dependență a Uniunii Europene, cea de forță de muncă?
În orice caz, tu ai grijă ce cumperi. Viitorul tău depinde de asta.
