În zona Porțelanului, împlinim deja un an de când au fost sistate lucrările pentru noul pod rutier, aflat în prezent la stadiul de scurmături porcești pe cele două maluri ale Someșului Mic.
Dacă lucrările nu ar fi fost oprite în iarna anului trecut, acum clujenii ar circula decent între cartierele Iris și Mărăști pe un pod rutier modern, paralel cu vechiul pod pietonal, care a fost improvizat atât pentru circulația pietonală, cât și pentru cea rutieră.
Locuitorii din zonă știu că pe malurile râului există zăcăminte de sare, acestea fiind descoperite, de-a lungul timpului, cu ocazia ridicării altor construcții. Primăria lui Emil Boc însă nu a știut, înainte să se apuce de aruncat banii publici pe apa Someșului, primarul nefiind din localitate, ci din Răchițele. Ba, mai mult, firma care trebuia să facă studiul geotehnic, S.C. Formin Prospecțiuni Foraj S.A., a forat pe un singur mal, cu toate că un pod se sprijină pe două maluri. Pe malul pe care firma contractată de Primărie a forat, aceasta nu a descoperit sare, de abia la începerea lucrărilor fiind descoperită sarea de pe celălalt mal, lucrările fiind și oprite imediat. Și oprite au rămas.
De un an de zile, Dorel continuă însă să își facă de lucru pe vechiul pod, spre disperarea șoferilor. Ba oprește de tot circulația pentru montarea tardivă a rosturilor de dilatare, ba mai pune câte o baliză de semnalizare sau câte un stabilopod, ba mai plombează gropile care apar mereu în vechiul pod, de bine ce a fost reabilitat pe bani publici!
Ieri, Dorel a lovit din nou! Dacă, până acum, calea pietonală de trecere era delimitată de cea rutieră prin balize de plastic și stabilopozi, existând o singură cale pietonală și una rutieră, acum Dorel a montat două rânduri paralele de balize și de stabilopozi pe mijlocul podului și așa îngust, creând o zonă de trecere pentru mașini pe mijloc și două pietonale, pe lateralele podului. Curat meșteșug de tâmpenie, fiindcă strâmtul spațiu a devenit acum incomod atât pentru mașini, cât și pentru pietoni!
Pietonii au două căi de traversare a podului acum, însă o persoană în scaun rulant sau cu un un copil în cărucior greu poate trece, iar șoferii se strecoară cu grijă și cu stres printre stabilopozii din beton în care riscă să își avarieze mașinile, stabilopozii fiind așezați la o distanță limită unul de altul, exact cât să poată trece o mașină, cu emoții:
De ieri până azi, un șofer a și lovit un stabilopod pe care l-a împins înspre partea pietonală, avariindu-și mașina din cauza idioțeniei celor care au montat obstacolul în drum:
De ce și-a făcut Dorel de lucru din nou pe podul Porțelanului, montând obstacole în trafic? Să fi vrut să restricționeze astfel accesul pentru mașinile de mare tonaj, să nu se dărâme cumva podul? Puteau fi alese alte soluții, prin care autoturismele mici să nu riște accidente. Să fi vrut să le facă un bine pietonilor? Le-a făcut un rău, fiindcă vechea potecă delimitată cu stabilopozi era mai ușor practicabilă, una singură, mai largă, fiind de preferat, decât două căi strâmte. Să fi vrut, pur și simplu, să se afle în treabă, ca să mai bifeze o mișcare pe pod, să mai încaseze un ban? Greu de spus. Încurcate sunt căile administrației publice și greu de construit, atunci când traversează râuri!
În imaginile de mai sus, ați văzut cum arată în prezent proiectul-scurmătură numit „noul pod Porțelanului”. Chiar credeți că la Cluj, dacă atâta nu s-a putut face, se va face metrou? Nu vă mai lăsați amăgiți de semnări de hârtii și de garanții și promisiuni guvernamentale. Guvernul a pus umărul și la podul Porțelanului, așa cum va pune, cel mai probabil, și la metrou – degeaba!
