Spun unii: “A trai bine inseamna a manca bine”; filozoful Socrate spunea: “Omul mananca pentru a trai, nu traieste pentru a manca”. Cine sa aiba dreptate? Daca prin a manca “bine” se intelege a manca rational si sanatos, adica a oferi organismului toti factorii nutritivi de care are nevoie – proteine, glucide (zaharuri), lipide (grasimi), saruri minerale si vitamine -, atunci a manca “bine” este cel mai cuminte lucru pe care il putem face.
Din pacate insa, in practica, in viata de toate zilele, a manca “bine” este echivalent cu a manca mult, pe saturate. In cazul acesta, a manca bine inseamna o prejudecata, o credinta eronata, o gresala care poate costa scump, chiar foarte scump. Cei ce practica acest mod de a se alimenta, de a manca “pe indopate” uita intelepciunea zicalelor populare: “Cine se ingrasa, mancand pe saturate, imbatraneste”; “Cumpatarea este mama sanatatii”; “Gustarea de dimineata manac-o singur, pranzul imparte-l cu prietenii, iar cina trimite-o dusmanului.”
Secretele alimentatiei corecte nu stau in cantitatea mare de alimente consumate, ci in modul de alcatuire a meniurilor zilnice, astfel incat acestea sa asigure organismului necesarul de factori nutritivi. Unii dintre acestia sunt folositi mai ales ca material de constructie (proteinele, sarurile minerale), altii, ca material energetic (glucidele si lipidele). Vitaminele – cu toate ca nu furnizeaza nici material de constructie, nici material energetic – sunt absolut necesare pentru desfasurarea normala atat a proceselor constructive, cat si a celor energetice.
Nevoile organismului in material energetic se exprima in calorii. Valoarea calorica a hranei ar trebui sa corespunda cheltuielilor energetice din organism, care depind in primul rand de varsta si de felul muncii, apoi de clima, anotimp si, bineinteles, ce ai la dispozitie, la un moment dat. In general, necesarul de calorii pentru adulti variaza intre 2500-5000 calorii pe zi.
Nevoile de material plastic sunt relativ mai mari in perioada de crestere si de maternitate si la persoanele expuse la solicitari mai mari (munci grele, actiunea substantelor chimice, variatii de temperatura, convalescenta etc.). Trebuintele nutritive se exprima de obicei in factori nutritivi, masurabili, in miligrame, grame si unitati.
Este firesc ca organismul in crestere sa aiba nevoie de material plastic, de energie mai multa si deci o hrana mai bogata in diferiti factori nutritivi. Odata cu inaintarea in varsta, insa, trebuintele energetice ale adultului scad, ajungand ca la 65 de ani sa fie cu un sfert mai reduse decat la 25 de ani. La adultul in varsta de 30-40 de ani, metabolismul bazal, deci cheltuielile de fond ale organismului necesare pentru intretinerea functiilor vitale (respiratia, circulatia sabgvina, activitatea sistemului nervos netc.) incepe sa scada. Aceasta inseamna ca si necesitatile de hrana scad, iar cei care ignora acest lucru si nu devin mai cumpatati incep sa se ingrase.
Abuzul de calorii, mai ales cand acestea provin din zahar si grasimi animale, duce la cresterea depozitelor de tesut gras din organism, la obezitate. La oamenii a caror greutate depaseste normalul, prin marirea depozitelor grase, nivelul colesterolului si al trigliceridelor, zise si grasimi neutre, creste in sange. Pare chiar sa existe o legatura mai stransa intre insuficienta coronariana si trigliceride decat intre acesta si colesterol.
Acumularea de grasimi ca urmare a consumului excesiv de alimente si a lipsei de efort fizic se face pe neobservate. La inceput, aparitia stratului de grasime suplimentar pare sa nu aiba nici o importanta. El nu provoaca aparent nici un neajuns, ba chiar produce o oarecare bucurie persoanei care incepe sa se ingrase. Exista inca chiar parerea – desigur gresita, dar foarte raspandita – ca grasimea este un semn de sanatate, asa ca in virtutea acestei credinte, se considera ca cu cat omul mananca mai vartos, mai copios, cu atat este mai sanatos.
Dar silueta celui caruia ii place sa manace zdravan si sa bea mult, mai ales bere, sau a celui caruia ii plac fainoasele si dulciurile, incepe sa capete forme din ce in ce mai rotunde, sub forma de para sau mar. Fireste ca esentialul nu consta in abaterile de la canoanele de frumusete a corpului omenesc, ci in tulburarile pe care le produce in buna functionare a organismului.
Omul gras, obez, nu este numai disgratios. Ceea ce nu se vede este faptul ca grasimea invadeaza organele si tesuturile, se depune in peretii vaselor si favorizeaza aparitia rapida a oboselii, sufocarii provocate chiar de eforturi mici, modificarea activitatii digestive (constipatie), a setei si apetitului crescande, scaderea capacitatii de lucru si apoi imbolnavirea de ateroscleroza, infarct miocardic, acidente cerebrale etc.
Iata asadar la ce urmari sunt expusi cei pentru care mancarea constituie scopul principal in viata. Asemenea fenomene pot fi observate tot mai des si la persoane tinere, dar in majoritatea cazurilor este vorba de indivizi care abia au depasit 35-40 de ani.
In unele cazuri, un mare rol in aparitia obezitatii il au glandele cu secretie interna: glandele genitale, hipofiza, epifiza si mai ales pancreasul. Cand survine ingrasarea, insulina – hormonul produs de pancreas – patrunde in sange in cantitati mai mari, creste pofta de mancare, slabeste capacitatea organismului de a folosi grasimile pentru scopuri energetice si favorizeaza depunerea de grasime in tesuturile corpului omenesc.
Totusi, trebuie retinut ca, principala cauza a obezitatii ramane excesul alimentar, tulburarea echilibrului dintre cantitatea de alimente introdusa in organism si consumul de energie.
.ro