Hreanul face parte din familia Cruciferae, avand o origine indo-europeana. De acolo provine urmatorul proverb, care-l caracterizeaza: “Vulturul zboara cat mai sus, iar hreanul isi infinge radacinile cat mai adanc.” Pana in secolul al XVII-lea, facea parte din tagma buruienilor. Este o planta cultivata, dar crste si spontan, prin pajisti mai umede cu pamant argilos.
Hreanul are radacina groasa, iar frunzele, cu miros puternic, aromat si gust iute, arzator. De la el se utilizeaza rizomii pana la maximum 30 cm, deoarece, pe masura ce imbatranesc, rizomii se lemnifica, devin tari si au un gust arzator (nu mai sunt comestibili).
Se foloseste la condimentarea muraturilor (este si conservant), salatelor si a unor mancaruri cu carne de pasare, vita (rasol) sau peste, a mezelurilor, sosurilor si a pastei de mustar.Cu hrean raz, pus in tifon si introdus prin vana butoaielor in vin, unde se tine 2-3 zile, se trateaza vinurile casate.
Contine: ulei volatil, glicozidul de sulf, mirozina, multa vitamina C, saruri minerale, zaharuri. Glicozidul si alisevenolul confera mirosul caracteristic de hrean, proprietati lacrimogene, revulsive (provoaca iritarea pielii) si rubefiante (inroseste pielea). Tot datorita alisevenolului, hreanul are si proprietati antiseptice si diuretice.
Hreanul are proprietati antiscorbutice (datorita vitaminei C), expectorante, dilueaza mucozitatile, stomahice (stimuleaza secretia gastrica, este tonic si dezinfectant al intestinelor), diuretice, antispasmotice, calogoge si purgative. Ajuta in diaree, gastrite hipoacide, anemii, limfatism, scrufuloza, tuberculoza, astm, sinuzite, bronsite sau rinite cornice, scleroza, leucoree si paralizii. Este un bun vermifug, ajutand la eliminarea teniei. Ca antiscorbutic, se pot consuma 2-4 g/zi sub forma de pulbere. Curata si subtiaza sangele.
In general, pentru bolile de plamani se foloseste hreanul ras. Pentru inflamatii ganglionare, bronsite, catare pulmonare, se consuma vin medicinal de hrean, preparat prin macerarea a 20 g hrean ras in 100 ml vin. Vinul acesta se poate folosi si impotriva surmenajului si malariei. In bronsita, mai este eficient amestecul de miere cu hrean ras (3 lingurite hrean ras cu 3 linguri cu miere lasat 15 minute – se consuma pe parcursul unei zile), administrat minimum 3 saptamani.
In dureri de gat, se consuma hrean, pot fi aplicate cataplasme din faina, hrean ras si apa calda sau se face gargara cu ceai din frunze de hrean. Pentru raceala, boli de plamani, este bun ceaiul de frunze indulcit cu miere.
Cate 1 lingurita hrean proaspat, eventual cu adaos de suc de lamaie, luat de 2 ori/zi, intre mese, ajuta la dizolvarea mucozitatilor din sinusuri. Pentru astm, se face un amestec din 250 g hrean, peste care se pune sucul a 2-3 lamai. Se tine la rece si se ia ½ lingurita de doua ori pe zi. Nu se bea lichid minimum ½ h de la luarea hreanului. In caz de guturai, se poate aplica pe frunte aproape de nas, in regiunea sinusurilor, cataplasme de hrean ras pus intr-o carpa rosie, care se tin doar atat cat se pot suporta. Se repeta. Contra iritatiei, se unge pielea cu alifie de galbenele.
Pentru tuse, se amesteca si se tine 3-4 h un amestec din 1 lingura hrean ras si 2 linguri zahar candel, din care se ia cate o lingurita de 4-5 ore/zi. La tuse convulsive, se ia cate o lingurita de dulceata de hrean, dimineata si seara. Pentru bolilel pulmonare grave, sechele pneumonie, tuberculoza pulmonara se utilizeaza urmatoarea reteta: 12 oua cu coaja cu tot (spalate bine) se tin 12 h in suc de lamaie cat sa le acopere, apoi se bat bine, se amesteca cu 1 kg hrean ras, 1 l tuica naturala (palinca de prune) si 1 kg de miere. Se mai poate pune si putin sirop de muguri de pin sau brad. Amestecul se tine la macerat in borcan 9 zile. Apoi se strecoara si se ia zilnic cate un paharel, dupa mesele principale.
Contra retractiei gingiilor si pentru intarirea lor, se va mesteca radacina de hrean. La reumatism, se aplica pe locul dureros hrean ras, frunze de hrean zdrobite puse pe piele prin intermediul unui tifon si acoperite cu fular.
Pentru bolile cardiace se foloseste reteta chinezeasca bazata pe hrean si miere: se rade hrea proaspat atat cat cuprinde o lingura de miere, (de preferat de salcam), pana obtinem o pasta omogena. Se consuma cu o lingurita de plastic, treptat, in fiecare dimineata, inainte de masa, pana la terminarea dozei preparate zilnic. Cura nu ar trebui sa depaseasca 30 de zile.
Cataplasmele cu hrean ras stropit cu spirt medicinal ajuta in caz de apa la genunchi, iar daca se pune pe talpile picioarelor, imbunatateste circulatia sanhgelui.
Atentie! La manuirea indelungata a hreanului, uleiul volatil este toxic si pot aparea cefalee, oboseala dureroasa a membrelor, iritatii ale ochilor, accese de tuse etc. Hreanul este contraindicat in colite, gastrite si enterocolite. Nu se foloseste in afectiuni renale acute. Consumat abuziv, poate provoca hemoragii renale. Va fi evitat de cei care sufera de bila, ficat, de reumatici si de cei cu eczema.