de Liviu Alexa
Ca n-am putut moral sa ma motivez.
Pentru ca toate scandalurile din ultimele trei luni m-au aruncat intr-o depresie profesionala. Stati linistiti, cu capul sunt foarte bine, dar la capitolul motivatie profesionala sunt muci.
Tot ce se intampla de cateva luni in tara asta ma schimonoseste la suflet. Mi-ati scris multi dintre dumneavoastra: “De ce nu mai scrii? Ne e dor de ideile tale, de felul tau de a vedea lucrurile…”
Mi-e rusine ca nu am scris si sper sa ma iertati pentru asta.
N-am vrut sa particip la mizeria morala tot mai acuta din vara asta cand zici ca i-a luat dracu’ pe toti.
O tanara de 22 de ani cazata la Marriott Bucuresti si-a lepadat copilul nou-nascut intr-o punga undeva in jurul hotelului.
O alta femeie şi-a aruncat copiii în vârstă de 2 și 3 ani de la balconul unui hotel din Botoșani, ameninţând apoi că se va sinucide. Copilul de 2 ani a murit la spital, iar celălalt a fost transferat în comă la Iaşi.
Un drogat omoara doi tineri, era consumator cu vechime, dar nimanui nu i-a pasat, asta in timp ce Mario Iorgulescu rade de noi din azilul de lux unde l-a parcat taticul milionar si tot in timp ce in uitata localitate a Turzii, niste judecatori ii dau inchisoare cu suspendare unui criminal care a ucis pe trecerea de pietoni doua femei, doua mame.
Au fost azilele cu batrani omorati cu zile, a fost Gheboasa, e parca concurs national de ura, o Daciada a scursurilor si intamplarilor nefericite la care poporul, transformat in membru de galerie ultras, aplauda si scuipa dupa propriul interes.
Acum Crevedia si aceiasi actori gen Arafat vin sa ne spuna ca se vor face controale, ca se va construi, ca vinovatii vor plati…
Depresia mea profesionala are o explicatie: lehamitea ca scriu in gol, fara miza, fara efect, si, dupa 25 de ani de profesie, poate ca am si eu dreptate sa fac pe imbufnatul intr-o zi. Romania se schimba incet, dar nu s-a schimbat deloc in chestiunile esentiale: clasa politica, educatie, sistem medical, infrastructura.
Mirosim basinile ipocrite ale societatii civile, vedem fariseismul la el acasa privindu-i pe judecatorii Romaniei tinand cu dintii lor scumpi de privilegii speciale, uitand ca acum sase ani ii injurau pe Dragnea si pe Ponta pentru ca nu ar fi transparenti cu Justitia si dreptatea sociala.
Ne-am obisnuit cu razboiul din Ucraina, nu mai e nicio emotie in plan public pe tema asta, poporul vrea sange “narativ” (cum zic securistii) in fiecare zi, romanul parerist nu poate tine dieta la vorbe si la emis de opinii…
Romania ramane eterna, fascinanta, corupta, nesimtita… cu un Stat care isi detesta cetatenii. Ia, priviti in fotografia de mai jos, Romania reala! E un anunt scris in Braille si pus in spatele unui panou de sticla!
Incredibil!
Ajunsesem sa cantaresc 150 de kile si, fara sa uit ca boala profesionala a breslei mele e infarctul, am luat decizia sa ma apuc de treaba.
Am slabit 30 de kilograme in circa 7 luni si mai am de gand sa slabesc inca 20. Nu a fost usor, nici greu, mi-am dezvoltat un sistem de actiuni care sa ma slabeasca in ritm corect. Experienta acestor luni si, mai ales, bucuria ca am reusit sa fac asta pe forte proprii, mi-au oferit un bun prilej sa scriu o noua carte, dedicata nu numai grasilor ce vor sa slabeasca, ci si celor care au grasi in familie si pe care ar trebui sa ii salveze.
Dar de ce un design nou la site, de ce un logo nou pentru Ziar de Cluj? Asta este o alta poveste. In urmatoarele saptamani, vom trage tare ca sa obtinem din nou locul 1 la audienta pe Cluj-Napoca, nu de alta, dar tot felul de paparici si-au arogat acest loc, furand sau mintind la audienta. Priviti la Stiri de Cluj, ziarul care si-a inchis netransparent statisticile de audienta de pe trafic.ro, alea care aratau geolocatia IP-urilor si care, daca ar fi transparente, ne-ar arata ca foarte putin din traficul lor e din Cluj si mult e… chinezesc sau singaporez, fiindca azi cumperi cu 50 de dolari mii de clicuri pe secunda.
Stati, stati, nu numai la clicuri reale vreau sa ii batem pe limbricii de presa, aia care factureaza, nu numai la tehnologie, ci acolo unde i-am batut mereu chiar si cand scriam cu stanga: la dezvaluiri si bombe de presa, unde saracii de ei, toti trecuti de 55 de ani sau fara de copii, n-au fost niciodata relevanti. In Ziar de Cluj, ma refer in platforma, exista acum o tehnologie ultra inovatoare, necunoscuta in acest moment in Romania, prin intermediul careia articolele noastre vor ajunge intr-o clipita si, ciuliti-va bine urechile, in intreg mediul universitar, in toate institutiile statului, in toate breslele – ca discutam de avocati sau farmacisti, in toate sindicatele, vom fi peste tot in urmatoarea perioada.
Oamenii stiu ca Ziar de Cluj e un ziar pe care te poti baza cand ai o problema, stiu ca Victor Lungu scrie analize senzationale, ca Alexa e „singurul care le da in gura”, ca suntem, alaturi de Gazeta de Cluj, printre putinii care nu ne-am umplut matul cu facturile politicienilor si nu am supt-o grupului de la Cluj si securistilor.
Cand e nevoie de presa adevarata, tot pe noi ne cauti.
