Pentru a nu pica și cu Ciucă la votul de învestitură, ”mamița” Iohannis i-a sunat pe liberali luni seară și le-a cerut să o lase moale de tot cu guvernul minoritar negociat de genul ”dați-mi voi voturile, apoi mai vedem noi dacă are să fie bine, să nu fie rău” – și să se hărnicească la niște discuții serioase cu tovarășii de grădiniță politică de la PSD și USR, de preferință cu cei de la PSD, că-s mai mulți.
Mai ales acum când, o ”majoritate” pe refacerea vechii coaliții, cu Lodovică Mandolină care și-a luat jucăriile și a plecat, este extrem de fragilă.
Ciucă și-a depus mandatul și au început negocierile în special prin bârfe ”pe surse” aruncate trompetelor mass media. Singurul lucru care stă în picioare până acum este faptul că Grindeanu (PSD) a reușit ”o nouă majoritate” în Camera Deputaților și a fost ales președinte interimar. Ca preț al unei coaliții de guvernare cu PSD, încă de luni seară, s-a spus că Grindeanu va obține ceea ce a obținut. Dar, ca să vezi cum se mulează lucrurile în calea fericirii de a se reface Uniunea Stalinist Leninistă (pentru binele poporului, firește), Grindeanu ar fi fost votat de către cei de la PSD, UDMR, minorități și AUR. Necum de la PNL.
Păi ce nu se prea potrivește aici?
Declarativ nimic nu se potrivește. Toată lumea vrea la guvernare – și este simplu de ghicit de ce: sacul cu bani de la PNDL + sacul cu bani de la PNRR = feri-feri-fericire, dar toți vor numai în termenii lor. Cîțu încă se visează ceea ce se mai visează și Orban: premier. USR, așa micuț, cu genunchii zdreliți și cu mucul atârnându-i la nas, ar dicta componența Guvernului, PSD nu s-ar prea băga la guvernare, dar vine frățiorul dezaxat ideologic AUR și-și face treburile în piața publică și toată lumea-l aplaudă: ”ce simpatic și mumos e!” Așa că non-combatul pe care și-l dorește Dîncu în speranța că au să deconteze alții politic costurile pandemiei se poate dovedi a fi cu dus și cu întors. Când are să îi întrebe poporul “de mamă” unde au fost când i-a fost lui greu, s-ar putea ca frățiorul dezaxat iedologi AUR să fi câștigat mai mult decât și-au propus alții să câștige.
Ori cu invazia de mitocănie, șovinism, prostie și xenofobie în Șparlamentul României, nimeni din Europa nu cred că ar vrea să aibă de-a face. Așa că s-ar putea să nu mai fie trimiși bani de furat.
De aceea PSD trebuie să se auto-împingă la guvernare. PSD n-a mai avut competitori autentici în Opoziție de când se știe. Ar sta el pe margine și s-ar înfrupta din cadavrul cald al PNL, dar nu mai este singur. Nu are tihna necesară alesului de bucăți suculente și digerării, că este în cursă gastro-comică pe hoit cu AUR și PLUS. Ori ăștia sunt mai hămesiți și înghit fără să savureze, fără să mestece, sfâșie hălcile și nu lasă curat la locul festinului. Plus că intră cu gheruțele și în partea prădătorului bătrân PSD.
Adevărata întrebare este unde vrea fiecare partid să fie în 2024? Câștigător al celor trei rânduri de scrutin electoral, sau în opoziție făcând foamea?
Și cum poți ajunge în 2024 când există riscul să prăbușești Țara în haos acum, la final de 2021? Oricât ar face nazuri PSD, este timpul să gândească dincolo de poveștile lui Vasile “Apă de Gură”, dincolo de așteptăm și culegem pară mălăiață cu votul poporului de nătăfleață. Și are vreo trei variante: la guvernare, asumându-și un prim ministru PSD (așa cum se zvonește în piață); la guvernare pe ministere și cu Ciucă premier (o variantă cuminte, mai ales că în primăvară, dacă totul merge către redresarea României, cât de cât, pot trânti guvernul prin moțiune – doar sunt specialiști în trântirea propriilor guvernări, nu numai pe ale altora); sau într-o falsă Opoziție, susținând minoritar PNL în Parlament și vârându-și oamenii cheie în sinecuri ”de muncă” la stat.
Deci și cu buzele unse și cu slănina în pod, așa cum place cel mai mult la șmecherașul pesedist.
Asta este ceea ce spun politicienii că înseamnă ”toate scenariile sunt posibile”. Doar că acum se fac calculele de costuri – și, în nici un caz, cât din poporul român crapă de Covid nu este inclus în aceste calcule. Așa că, matematic, putem avea și aceste variante posibile de guvernare:
UNU: Guvern PNL- UDMR- USR . A fost torpilat de PNL și USR (care erau mai în opoziție ca PSD, la guvernare fiind, până s-a săturat Iohannis de ei; mai ales că, în aroganța lor, credeau că pot controla Justiția după modelul ”până nu o controlăm, nu suntem la putere”);
DOI: Guvern USL DOI: În bulele lor, useriștii au impresia că această refacere a USR ar fi cu costuri imense politice și alte bla-bla-bla-uri. În realitate, singurul cost este cine conduce pe cine. Matematic este posibil, dar politic aproape imposibil, pentru că nici unul dintre partide nu vrea să fie al doilea în ordinea puterii în alianță – de aceea s-a stricat și Coaliția cu USR și nu mai e deloc posibilă. Ambele partide vor să fie vioara întâi și fiecare partid cere garanții care, teoretic, îl așează în poziția de jucător cu drept de veto care îl blochează pe cel care dă premierul.
TREI: Guvern minoritar. Este o realitate din trecut dar acum Cîțu se crede mai hoț (deși e numai mai prost) decât Tăriceanu. Ca urmare banii și fotoliile nu ajung masei de pretendenți cu pretenții la negociere. Asta până nu ia Cîțu un dosar peste bot să se liniștească.
Și, revenind la cum pleacă Orban cu jucăriiile, practic PNL este împins în brațele PSD. Nu-i văd pe cei de la PSD asumându-și un premier, așa că, prin excludere, cred că doar două variante rămân în picioare: guvern Ciucă (sau cine va fi fiind nominalizat), cu ministere date la PSD și care în primăvară se poate să dispară, sau guvern PNL minoritar.
Cu decizia la premier, dar cu oăle acestuia în pumnul strâns al PSD.
Și, gata!
(practic ne-am întors de unde am plecat acum vreo 60 de zile când niște infantili s-au certat și au pus Țara pe butuci)