Statul roman a pierdut anul trecut aproape 50 de milioane de euro pe zi din cauza evaziunii fiscale. Prejudiciul generat de neincasarea TVA a contribuit cu 60% la suma care nu a mai fost colectata de stat, arata o analiza Gandul. In Romania sunt peste 13.000 de sate. La un simplu calcul, daca in fiecare localitate exista un magazin satesc si un bar unde in fiecare zi se incaseaza 100 de lei fara sa se elibereze bon, fiecare unitate prejudiciaza statul cu 19,36 de lei, adica TVA-ul necolectat pentru suma respectiva. Daca inmultim aceasta cifra cu cele 26.000 de baruri si magazine, se ajunge la un prejudiciu de peste 500.000 de lei, in fiecare zi. Intr-o luna, prejudiciul ajunge la peste 15 milioane de lei, iar intr-un an la 180 de milioane de lei! Asta numai in micile magazine din mediul rural si fara a lua in calcul faptul ca firmele respective diminueaza venitul impozabil cu sumele incasate la negru.
Pornind de la acest exercitiu, reporterii Ziar de Cluj au facut un experiment in plin centrul Clujului, la diferiti comercianti, de la vanzatori de covrigi, florari, mestesugari, pana la comertul din biserici si din magazinele cu marfa ieftina.
Evaziunea fiscala de la coltul strazii este un fenomen impamantenit, cu radacini adanci in mentalitatea populatiei. E un lucru atat de firesc sa nu primesti bon cand cumperi un buchet de flori, un ziar sau un covrig, bunuri de larg consum pe care le cumpara mii de oameni in fiecare zi, incat comerciantii sunt indignati in momentul in care le ceri bonul fiscal.
In Piata Muzeului din centrul orasului, targul mestesugarilor este o prezenta permanenta. Artizanii ofera de la cercei, obiecte decorative pana la vestimentatie autentica. Au sute de clienti in fiecare zi, dar nici nu-si pun problema sa elibereze un bon de casa.
La un stand de bratari, vanzatoarea scoate restul dintr-o borseta unde tine toate incasarile zilnice. Intrebata de hartia fiscala, ridica din umeri: “Va fac unul de mana?”, intreaba ea, in timp ce scoate un carnetel si-un pix. “Si ce sa scriu pe el?”, isi pierde ea inspiratia. “De obicei nu dau bon. Asociatia Mesterilor Populari se ocupa de asta”, sustine comercianta.
http://www.youtube.com/watch?v=zY_P92WtNLY&feature=youtu.be
La o taraba distanta, un politist probeaza cateva serpare imblanite. Vanzatorul amabil, de cum l-a vazut, si-a scos casa de marcat de sub tejghea si o asaza printre cojoace si caciuli. Timp de cateva minute, politistul probeaza mai multe modele, sub indrumarea amabila a mestesugarului. In cele din urma, se decide sa cumpere unul si ii plateste vanzatorului, fara ca acesta sa ii dea un bon de casa.
http://www.youtube.com/watch?v=VqieZZkrkpI
Intrebat de reporterii Ziar de Cluj daca a solicitat bonul, politistul sustine ca a primit un bon, dar cand e rugat sa ni-l arate, se fastaceste: “Da’ bine, stai sa vad daca nu a ramas acolo”, si se intoarce la taraba. Confruntat, mestesugarul recunoaste ca nu a eliberat niciun bon. “Numa’ daca nu-ti fac”, zice vanzatorul. Politistul continua sa pretinda ca a primit un bon, si il cauta printre restul de bani.
In cele din urma, recunoaste si el ca nu primise bon fiscal. “Am inteles, saru-mana, i-am dat banii, mi-a dat rest si produsul…”, spune omul legii. “La fiecare produs se cere bon”, completeaza politistul. Insa el a facut acest lucru abia dupa insistentele noastre.
http://www.youtube.com/watch?v=Yw707hHz0mk&feature=youtu.be
Si la magazinul chinezesc de pe strada Memorandumului, bonul fiscal e o optiune personala a vanzatorului. In functie de banii marunti pe care acesta ii are in buzunar, decide daca deschide sau nu casa de marcat.
Inainte de a da rest, omul se scotoceste in toate buzunarele pantalonilor, dupa bani marunti, dupa care apasa un buton din spatele aparatului de marcat si deschide sertarul cu bani. La intrebarea “nu primim si bon de casa?”, angajatul magazinului se stramba si mormaie “ba da”, dupa care bate, enervat, suma de trei lei pe butoanele casei de marcat: “Poftiti!”
Covrigii evazionisti
La covrigaria Petru din Piata Muzeului, aceeasi poveste. Vanzatoarea primeste banii, da restul si-si pune mainile in sold. “Ne dati, va rugam, si un bon fiscal?”, e intrebarea care-o dumireste de ce nu plecam din fata gemuletului. “Va dau…”, raspunde ea cu jumatate de gura, dupa care bate suma pe casa de marcat. Si aici, bonurile fiscale se dau doar la cererea expresa a clientului.
http://www.youtube.com/watch?v=3RJIn8El34U&feature=youtu.be
Da-o-ncolo de casa!
La standurile de flori din piata Mihai Viteazu nu exista nicio casa de marcat. Cu alte cuvinte, niciun cumparator nu primeste bon fiscal pentru marfa achizitionata. Motivul pe care il invoca vanzatorii nu poate fi contestat – in piata de flori nu exista curent, comerciantii nu au cum sa foloseasca aparatele de marcat!
http://www.youtube.com/watch?v=2SP92EYdOQU&feature=youtu.be
“Vrei bon? Nu mai bag casa, da-o-n colo casa, ca tre’ s-o pun la incarcat si nu am unde, ne-o luat astia lumina”, spune vanzatoarea in timp ce-si pune mainile in cap.
“Producatorii nu dau bonuri”
In piata de legume din Mihai Viteazu e aceeasi situatie. Vanzatorii umplu plasele clujenilor, dar nu le dau nici macar un bon fiscal. Cei mai multi dintre ei au case de marcat doar pentru expozitie, pentru orice eventualitate.
http://www.youtube.com/watch?v=THOZRLpCbHM&feature=youtu.be
“Bon? Noi nu dam bonuri, ca suntem producatoare”, rade femeia ce ne-a vandut dovleac dulce.
Nici la chioscurile de ziare din centrul orasului nu se elibereaza chitante. Reporterii Ziar de Cluj au vericifat doua astfel de standuri, la care vanzatorii au raspuns scurt si sec la intrebarea “Primim bon fiscal?” cu un “nu!” categoric.
http://www.youtube.com/watch?v=9GLpLjcj5QE
“Biserica nu da bonuri”
La Biserica Sfantul Mihail din Piata Unirii se vand zeci de carti, vederi si reviste pentru turisti, dar si pentru credinciosi. Preturile incep de la doi lei pentru o vedere cu „orasul comoara” si ajung pana la 25 de lei pentru o carticica de 20 de pagini cu si despre Cluj-Napoca. Pentru toate incasarile, insa, nici urma de bon fiscal.
http://www.youtube.com/watch?v=_eACH3ZwVtY&feature=youtu.be
“Biserica nu da bonuri”, e raspunsul simplu al vanzatorului de dupa gemuletul micului magazin incropit la intrarea in biserica.
Concluzia: am cheltuit 100 de lei intr- ora fara a primi niciun bon fiscal. Se intampla zilnic, in centrul Clujului!