Normalitatea sta in lucrurile simple. Uneori, inseamna sa te bucuri de un meci de baschet, intre Romania si Bosnia, si sa platesti cu placere zece lei pe bilet, ca banii sa ajunga la familiile victimelor din Colectiv. Sa te asezi, civilizat, pe unul din scaunele din tribuna ale Salii Polivalente, aceasta “bijuterie a Clujului” ce ne-a costat 70 de milioane de lei. Iar, in pauza, sa poti sa iti cumperi o sticla de apa, pentru a-ti astampara setea, fara sa fii nevoit sa stai la coada cat sa pierzi jumatate din meci.
Sambata seara, cateva mii de oameni si-au cumparat bilet cu zece lei pentru a ocupa un loc in tribunele Salii Polivalente, de unde au urmarit cu patos meciul de baschet feminin dintre Romania si Bosnia. Au venit familii cu copii, tineri sportivi imbracati in tricouri trase la indigo, cu insemnul “Baschet a la Cluj”. O mare de oameni de-ti era mai mare placerea sa o cuprinzi cu ochii: bunici cu nepoti de mana, pe care i-au adus la meci in incercarea de a le inspira de la varsta frageda dragostea pentru sport, sau, pur si simplu, tineri care au ignorat vremea urata de afara si au dorit sa se bucure, intr-o sambata seara, de un meci de baschet, si sa incurajeze nationala de baschet feminin a Romaniei, fluturand stegulete tricolore.
La pauza, ne-a fost dat sa aflam ca, desi normalitatea sta in lucruri simple, uneori este pur si simplu imposibil sa avem parte de ele. In acest caz, sa putem cumpara o sticla de apa, un suc, o punga de popcorn sau o ciocolata fara sa asteptam la coada cam cat jumatate din timpul unui meci de baschet, cu pauze cu tot.
Pe holul Salii Polivalente, un sir indian lung cat o zi de post se intinde pe cativa zeci de metri. Copii nerabdatori sa le cumpere mamele “un Cola”, tineri pofticiosi de o punga de popcorn. In capatul coloanei lungi, o taraba unde o doamna trecuta de a doua tinerete toarna, alene, suc in pahare. Desface cate-un flacon de doi litri de Cola sau Mirinda, si le portioneaza, apoi, in pahare din plastic. Aseaza paharele pe masa improvizata din lemn, in timp ce barbatul de la casa de marcat vinde paharul mai departe, cu cinci lei.
Nu, acest text nu este despre cum cei doi vand o sticla de doi litri de suc cu vreo 50 de lei, in timp ce pretul real este de vreo 5 lei. Nici despre faptul ca la taraba saracacioasa nu poti sa cumperi nici macar o sticla de apa. “Popcornul s-a terminat”, spune barbatul de la casa de marcat. Dezamagiti, tinerii de la coada se multumesc cu ce mai este, adica chipsuri si suc.
E despre normalitate. E despre umilinta de a astepta la coada 20-30 de minute, intr-o seara de sambata, cand ai iesit la un meci de baschet. E despre faptul ca toti acei spectatori, cateva mii la numar, au mai gustat o portie de “o romaneasca” servita de o administratie proasta. In aces caz, administratia unei Sali Polivalente, construita exact din banii lor.
Cu viteza melcului, barbatul imbujorat vinde paharele cu suc la cinci lei. Scoate bon fiscal pe banda rulanta, insa nu se mai chinuie sa il dea consumatorului. In jurul casei de marcat, e plin de bonuri aruncate. Nici urma de zambet, “Poftiti” sau “Multumesc”.
Mr. and Mrs. Liti
Te intrebi, firesc, cine sunt cei doi oameni trecuti de prima tinerete care – se vede cu ochiul liber – nu au nimic in comun cu notiunea de “servicii pentru clienti”. Luam un bon din teancul aruncat neglijent pe taraba si descifram un nume de firma: Club Arena SRL. Numele ne pare cunoscut.
La o simpla cautare pe Lista Firme, vedem ca firma este una ce-si are sediul intr-un apartament de la etajul trei de pe strada Lacul Rosu. In dreptul asociatilor, sunt trecute doua nume: Sergiu Dan Liti si Maria Liti.
Si atunci ni se “aprinde beculetul”. Cei doi oameni care vand sucuri pe cinci lei in Sala Polivalenta sunt aceiasi care construiesc, in fiecare an, hidosenia de patinoar din centrul Clujului. Sunt aceiasi care organizeaza, pe zeci de mii de euro, Targul de Craciun sau Festivalul Inghetatei.
Ce au in comun sucul la PET cu patinoarul din centrul Clujului
In fiecare an, cu o luna inainte de Sarbatorile de iarna, domnul si doamna Liti, care sambata vindeau chipsuri unei cozi de peste o suta de oameni in Sala Polivalenta, instaleaza patinoarul din Piata Unirii. La final de zi, incaseaza cam 2-3.000 de lei, din care vreo 400 sunt chiria catre Primarie.
Ce o fi avand in comun patinoarul cu sucul la doi litri? O institutie publica: Primaria Cluj-Napoca. Aceeasi primarie care gestioneaza spatiul public crede ca este de cuviinta sa avem in Piata Unirii 900 de metri patrati de patinoar. In fiecare an, domnul Liti isi aduce in piata publica a orasului scandurile din lemn, iar timp de doua saptamani tot construieste la patinoar. Dupa Valentine’s Day, ii ia tot atat sa-l dezmembreze.
Sergiu Liti este un fel de “stapan” al Pietei Unirii, pentru ca el organizeaza, an de an, Targul de Craciun din centrul Clujului.
Intr-un articol din 2013, Ziar de Cluj arata ca Sergiu Liti organizeaza evenimente patronate de Primaria Cluj-Napoca printr-o fundatie cu sediul la Campina, are firme de apartament cu cate un angajat-doi si datorii uriase.
Sambata, Sergiu Liti vindea sucuri la Sala Polivalenta. Dar acest personaj, se pare, atat de apropiat primariei clujene, se pricepe la multe lucruri: organizeaza Targul de Craciun din centrul Clujului, administreaza patinoarul din aceeasi piata, organizeaza Festivalul Inghetatei – prin aceeasi firma, Club Arena SRL. Evident, eveniment sub egida Primariei Cluj-Napoca.
Activitatea Targului de Craciun propriu-zis este administrata prin Fundatia Eco Planet, infiintata in 1999, in Campina, judetul Prahova cu scopul “promovarii programelor de dezvoltare social-economice de interes local si regional”. Si aici, asociati sunt Sergiu Dan Liti si Ancuta Viorica Pop (fosta asociata in Club Arena SRL). Bugetul Targului de Craciun de la Cluj era, in 2013, de 45.000 de euro, suma in care nu a fost inclusa partea de concerte. Patinoarul atrage de fiecare data cei mai multi vizitatori ai Targului de Craciun, mai exact cam 200 de persoane in fiecare zi. Astfel, doar din vanzarea biletelor se pot obtine 2.000 de lei pe zi. In acelasi timp, domnul Liti plateste pe zi o chirie de vreo 360 de lei.
De asemenea, acelasi Liti mai administreaza Publiserv Impex SRL, o firma cu sediul pe strada Bucuresti pentru care, pe site-ul Ministerului Finantelor la numele firmei figureaza „dizolvare cu lichidare (radiere) din 14 octombrie 2008”. O alta firma din “portofoliul” lui Sergiu Liti, Agrement Ariesul SRL, de asemenea in lichidare. Inainte de aceste infloritoare activitati economice, Sergiu Liti a lucrat la Napolact, unde avea functia de Key Account Manager.
Cum a ajuns Sergiu Liti sa vanda sucuri in Sala Polivalenta, in baza carui contract si de ce administratia acesteia a ales o firma de apartament sa se ocupe de aceste servicii? Sunt cateva intrebari pe care le-am adresat conducerii Salii Polivalente si la care inca asteptam un raspuns.