Teama de varsta exista, nu este un mit. Femeile ii spun “criza barbatului de varsta a doua” sau “criza de identitate”. Cert este ca ea se petrece in jurul varstei de 40 de ani si majoritatea barbatilor o traiesc din plin sau trec prin ea.
Pe de o parte, barbatii se confrunta la aceasta varsta cu tema constanta si exacerbata ca imbatraneste. Este ceea ce poarta numele de gerascofobie (din grecesul “geras” = varsta inaintata si “phobos” = teama). Cei care sufera de aceasta fobie simt o anxietate crescuta la gandul ca imbatranesc, chiar daca sunt intr-o forma buna din punct de vedere fizic.
Primul motiv de ingrijorare este cel legat de deteriorarea aspectului fizic. Iar preocuparea excesiva a societatii moderne cu privire la frumusetea fizica nu face decat sa agraveze temerile barbatului.
Dar sursa anxietatii nu vine doar de aici. Criza de identitate apare din mai multe directii si in majoritatea cazurilor este rezultatul unor interactiuni intre mai multe aspecte de viata: pierderea independentei, o mobilitate mai scazuta, probleme de sanatate, presiuni profesionale, lipsa de satisfactie la locul de munca, moartea unui parinte sau a unui prieten drag, maturizarea copiilor si desprinderea lor de familie.
Barbatul care nu a reusit sa gaseasca solutii pentru astfel de probleme se va simti coplesit de ele. Va deveni nesatisfacut de anumite aspecte ale vietii sale si va constientiza aceste trairi. Exista insa barbati care experimenteaza aceleasi sentimente, dar refuza sa le recunoasca atat lor, cat si celorlalti. Ei simuleaza satisfactia, insa in spatele ei se pot vedea semnele negarii, rigiditatii si evitarii unor potentiale conflicte.
Manifestarile insatisfactiei variaza de la individ la individ. Unii devin explozivi, certareti si dominatori, altii necomunicativi, din teama de a nu-si dezvalui adevaratele sentimente. Unii mananca mult, beau mult, devin dependenti de televizor sau internet, muncesc exagerat. Altii devin copilarosi, fac gesturi necugetate, pe care nu le-ar fi facut cu zece ani inainte.
Barbatii au cateva temeri majore, iar ele se accentueaza in jurul varstei de 40 de ani. Aceste temeri sunt influentate in mare masura de de modelele “en vogue” de masculinitate (succes de public, metrosexualitate, de exemplu)., carora majoritatea barbatilor se straduiesc sa li se conformeze sau sa le copieze.
Una dintre cele mai mari temeri ale barbatilor este frica de esec. Barbatii invata inca de mici ca trebuie sa reuseasca in orice fac pentru a fi acceptati si apreciati. Ei trebuie sa reuseasca in profesie, in rolul de sot, tata, iubit si cap de familie. Esecul devine inacceptabil si insuportabil in aceste conditii. Iar problemele psihologice cu care se confrunta le afecteaza si celelalte relatii.
De aici apare o noua temere: aceea de a fi respins ca urmare a esecului. Pentru majoritatea barbatilor, profesia si familia sunt cele doua prioritati. In intimitate, ei trebuie sa se simta treptat acceptati de partenera pe plan sexual. De asemenea au nevoie de acceptare in calitate de cap de familie, de confirmare profesionala din partea colegilor. Gandul ca altcineva l-ar putea inlocui ca angajat, sot sau tata devine de nesuportat pentru multi barbati.
O alta frica a barbatului este aceea de a-si exprima sentimentele. Celor mai multi barbati le este frica sa-si dezvaluie emotiile, de teama ca vor fi considerati slabi. Frica de a fi subjugat, de a fi controlat de femeie este caracteristica tuturor barbatilor. Multe dispute maritale si multe divorturi sunt consecinta inabilitatii de a defini rolurile de sot si sotie. Multi barbati isi simt amenintat rolul de lider si protector in preajma unei femei autoritare sau care castiga mai mult decat el.
Indiferent de teama cu care se confrunta, barbatii au nevoie de sprijin pentru a-si rezolva conflictele interioare, iar sotia poate fi de cel mai mare ajutor. Este foarte important ca ea sa faca tot ceea ce ii sta in putere pentru a avea o comunicare deschisa cu partenerul, sa nu-l lase sa devina pasiv si tacut in legatura cu sentimentele sale. Psihologii ii recomanda sa isi incurajeze constatnt sotul, sa-i spuna ca il respecta si ca are nevoie inca de ajutorul lui, sa nu mearga la culcare suparat pe el, sa rezolve divergentele, sa nu pastreze ranchiuna, sa fie iertatoare si toleranta…