In mod normal, un om cumpatat serveste trei mese pe zi, suficiente pentru satisfacerea nevoilor reale ale organismului. Cantitatea de alimente ingerata nu trebuie sa fie nici mai mica, nici mai mare decat posibilitatile reale ale tubului digestiv de a prelucra si asimila alimentele respective. Cand volumul si natura alimentelor introduse in organism nu depasesc limitele fiziologice ale acestuia, omul se simte bine, reconfortat.
In situatii anormale, cand sunt combinate cantitati mari de alimente, cu mult peste nevoile organismului, acestea provoaca socuri digestive, ducand la traumatizarea fiziologica. Primul organ care are de suportat efectele acestor traume este stomacul, cu toate ca prezinta portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv, cea mai extensibila. In mod gresit acest organ este considerat de unii ca un “sac fara fund”, fortandu-i astfel functionalitatea, situatie care va duce la instalarea unui disconfort digestiv, tradus prin senzatii dezagreabile de satietate, prin greutate in capul pieptului si in respiratie etc.
Consumul exagerat de alimente duce la marirea cantitatii de sange in vasele mezenterice, sange necesar actului digestiv, ceea ce provoaca o irigatie mai redusa la nivelul creierului si, implicit, o oxigenare insuficienta a celulelor sale. De aici si starea de molesala, somnolenta, apatie. Disconfortul digestiv ca urmare a meselor copioase atrage dupa sine si instalarea unor tulburari, atat cantitative, cat si calitative, de somn. In acelasi timp, supraincarcarea stomacului, cu alimente, in special grase, poate produce o serie de deranjamente (indigestii, gastrite, stari de voma etc.), precum si imbolnaviri frecvente ale ficatului si pancreasului.
Pentru digestia unei mese obisnuite, stomacul are nevoie de 3 – 4,5 litri de secretii gastrice, iar tubul digestiv, intr-o zi normala de lucru, are nevoie de 18 ore din 24. In cazul unor mese prea copioase insa, cantitatea de sucuri gastrice poate chiar sa se dubleze, stomacul fiind obligat sa lucreze intr-un ritm absolut continuu.
Inca din Antichitate, notiunea de stomac plin reprezenta un aspect peiorativ. A manca mult si lacom este considerat un viciu al stomacului, viciu care consta din ingerarea masiva de alimente, mult peste nevoile reale ale organismului. Din acest punct de vedere se considera ca tot ceea ce consuma omul in exces ca hrana poate fi impartit in trei parti: una pentru nevoile reale ale organismului, alta pentru satisfacerea senzatiilor sale gastrice si, in sfarsit, ultima pentru bolile care vor urma.