Inflamatia membranei mucoase care tapeteaza fata interna a pleoapelor si globul ocular pana la periferia corneei, este numita conjuctivita.
Datorita unei substante cu actiune antibiotica, numita lizozim, lacrimile manifesta actiune antimicrobiana pe un numar mare de patogeni din flora normala a conjuctivitei, dar sunt ineficiente in cazul unei infectii supraadaugate, care se intampla frecvent in conjuctivita.
In functie de cauza declansatoare, modul de manifestare sau gradul de contagiozitate, conjuctivitele pot fi de mai multe feluri:
conjuctivita banala – caracterizata, in special, prin inrosire, mancarime si secretie, dar si prin umflarea pleoapelor, fotofobie, durere si usturime, urmata de incetosarea vederii si lacrimare abundenta (daca boala a afectat si corneea); cauza este microbiana, iar modul de transmitere aerogen, prin contaminare mecanica sau prin cresterea virulentei unor germeni patogeni, in urma slabirii rezistentei generale a organismului ca urmare a contactarii unor boli febrile; autocontaminarea este, si ea, destul de frecventa, bolnavul putandu-se imbolnavi in sfera oculara de la infectiile genitale, rinofaringiene etc.; afectiunea este comuna, dureaza putin si nu lasa urme; vindecarea se produce in doar cateva zile, cu un tratament usor, chiar si numai exclusiv cu preparate din plante;
conjuctivita de primavara – forma necontagioasa, intalnita din copilarie si pana dupa instalarea pubertatii, mai frecventa la baieti decat la fete, cauzata de o reactie alergica la polen sau de o anumita deficienta hormonala care ii fac mai sensibili la razele ultraviolete de primavara si care provoaca o anumita iritatie conjuctivala, cu formarea de noduli numiti foliculi pavimentosi;
conjuctivita de piscina – produsa de infectii microbiene cu streptococ, stafilococ, pneumococ, meningococ, gonococ, bacilli difterici etc., contactata la strand, datorita apei infectate sau prin folosirea in comun a prosoapelor sau a altor accesorii de baie;
conjuctivita epidemica – evolutia este rapida, boala dureaza doar 5-6 zile, nu lasa complicatii care sa ameninte vederea, dar prezinta un grad de contagiozitate extrem de ridicat; bolnavul prezinta febra, ochii ii sunt foarte rosii si se umfla violent, secretia este abundenta, pleoapele-i sunt lipite, iar mancarimea este greu de suportat;
conjuctivita unghiulara – forma cronica, recidivanta, dar vindecabila; se caracterizeaza prin formarea unei spume albicioase in marginea pleoapelor de unde, prin clipit, este impinsa spre unghiurile ochilor, unde formeaza eczema, cu inrosire si usturime locala;
conjuctivita gonococica – forma purulenta, frecvent intalnita la nou-nascuti, care se poate preveni prin controlul prenatal, in urma caruia se stabileste tratamentul pe care trebuie sa-l urmeze mama, in cazul in care aceasta ar prezenta unele infectii in sfera genitala;
conjuctivita foliculara – in forma simpla, pleoapele sunt tapisate la interior cu formatiuni nodulare cu aspecte congestive; bolnavul nu suporta fumul, praful sau lumina artificiala, prezinta mancarime si usturime;
forma grava, numita trahom sau conjuctivita granuloasa, cea mai raspandita boala de ochi de pe glob, este produsa de un patogen specific, numit Richettsia trahomatis, si are o evolutie cronica, etapizata in trei faze: I) conjuctivita de debut – cu manifestari asemanatoare formei banale, dar conjuctivita incepe sa devina rugoasa; II) conjuctivita florida – pe conjuctiva apar noduli trahomosi, cu aspect slaninos, de marimea icrelor de broasca, gelatinosi, mai multi pe conjuctiva pleoapei superioare; pe cornee apare o perdea permanenta de vase de sange care va genera o pasla groasa, albicioasa, care va stinge incetul cu incetul vederea; mancarimea, usturimea, lacrimarea, fotofobia sunt, si ele, prezente; III) conjuctivita de resorbtie – foliculii se resorb si se cicatrizeaza, dar in ei apar noi si noi foliculi; pleoapele se rideaza si se indoaie inspre inauntru, genele zgaraie cornea, determinand ulceratii care ingroasa albeata deja formata, iar vederea este compromisa.
Respectarea regulilor de igiena personala (spalarea pe maini de mai multe ori pe zi, urmarirea ca secretia de la ochiul bolnav sa nu ajunga la cel sanatos) si colectiva (folosirea de obiecte strict personalizate) precum si tratarea precoce a bolii sau a afectiunilor care o pot declansa sau intretine, preintampina sau rezolva aceasta afectiune deosebit de grava prin complicatiile sale invalidante.
Fitoterapia se recomanda indeosebi in formele cronice sau frecvent recidivante, asigurand o protectie lenta, dar de durata. Puseele acute ar trebui tratate medicamentos, si numai dupa aceea sa se treaca la procedee naturale, pentru fixarea efectului. Procedurile terapeutice cu plante (galbenele, albastrele, musetelul, socul, talpa gastei, su;fina etc.) sunt, de regula, de uz extern: spalaturi si bai oculare, comprese, instilatii.