Complexul este definit ca un sistem de gandire puternic incarcat emotional, inclus in sfera inconstienta a personalitatii care atrage anumite activitati sau atitudini ale individului cu caracter special, numite “stari complexuale”.
In sfera psihosexologiei, complexele reprezinta o problema deosebit de importanta, ele modificand atat personalitatea, cat si comportamentul sexual al individului. Complexele sexuale provin din conflictul care apare intre pulsiunea sexuala primara a inconstientului si factorii de cenzura ai Supra-Eului moral. Au aspecte clinice variate si se pot clasifica schematic astfel:
1) Complexele legate de obiectul sexual se refera la obiectul satisfacerii tendintelor sexuale. Intalnite mai frecvent la baieti sau la barbati, ele imbraca forma a) complexului de castrare – este legat de ideea pierderii organelor genitale de catre baieti, in speta, a penisului (angoasa de castrare) si se manifesta la adulti printr-o alegere aberanta a partenerului de sex opus sau prin utilizarea violentei in realizarea actului sexual si b) complexul de pierdere a virilitatii – o varianata a celui precedent si apare la barbatii tineri cu tulburari sexuale (impotenta si ejaculare precoce).
2)Complexele legate de relatia sexuala privesc atitudinea individului fata de persoanele de sex opus, precum si capacitatea de a avea relatii sexuale normale cu ele. Iata cateva situatii: a) complexul Oedip – atractia individului tanar fata de tatal sau sau mama sa si fata de persoanele care-i substituie pe acestia.. Se instaleaza in jurul varstei de 3-5 ani si consta in atractia erotica a copilului fata de parintele de sex opus si repulsia fata de parintele de acelasi sex, cu care se simte in competitie.; b) complexul Electra reprezinta forma feminina a complexului Oedip; c) complexul Fedra – atractia mamei catre fiu, vizand in acest caz rivalitatea tatalui fata de fiu, care-l exclude; d) complexul Oreste – legat de actul matricidului si reprezinta forma inversata a complexului Fedra (fiul isi razbuna tatal prin omorarea mamei infidele).
3)Complexele legate de incalcarea unui tabu se refera la abaterea de la normele moral-religioase si interdictiile pe care acestea le impun conduitelor sexuale. Ele pot lua forma a) complexului Adam – in calcarea de catre primul cuplu a interdictiei divine in legatura cu actul cunoasterii. Cand Adam si Eva rup interdictia, ei descopera sexualitatea, prin imaginea propriei lor nuditati, ce-i diferentiaza, motiv pentru care “se acopera” trupeste si se “ascund de fata lui Dumnezeu” si b) incestul – legat de interdictia relatiilor sexuale de tip consangvin, endogamic.
4)Complexele legate de imaginea de sine sau de felul in care se percepe individul pe sine ca statut si rol in cadrul relatiei sexuale . Dintre ele fac parte: a) complexul Narcis – exprima autoerotismul. Individul de acest fel nu isi poate gasi corespomdentul erotic obiectual in alta persoana decat in sine insusi; b) complexul Falstaff (eroul batran libidinos al lui Shakespeare) este tinta atacurilor ironice ale femeilor tinere, sfarsind prin a-si descoperi propria sa inferioritate in situatia ridicola in care este plasat; c) complexul Don Juan este, in opozitie cu complexul Falstaff, complexul de superioritate al seducatorului de profesie, al barbatului dominant, agresiv, seducator, dar care este incapabil de a se fixa asupra unei partenere. Ceea ce conteaza este numarul victimelor.
Complexele sexuale constituie o gama extrem de complexa a tulburarilor sexuale; cunoasterea lor este deosebit de importanta in procesul stabilirii cu exactitate a tipului de tulburare psihosexuala, pe de o parte, iar pe de alta parte, in scopul instituirii celor mai eficiente forme de psihiatrie corectiva.