A-nceput de ieri să cadă
câte-un strop, apoi a stat.
E doar ploaie, nu-i zăpadă,
Însă traficu-i blocat!
Călătorii stau în stații
Și așteaptă în zadar
Un tramvai numit speranță,
Dar degeaba, n-au primar!
Când într-un final sosește
Un tramvai cam ruginit,
Toți se-nghesuie băbește,
Bucuroși că a venit!
Stau pe scări, pe paliere,
Ca vitele în vagon,
Fiindcă unii fac avere,
Ca să toarne-n Cluj beton!
Toarnă blocuri între case,
Cu-aprobare de la Boc,
Fără locuri de parcare,
Până Clujul face poc!
Clujul e o poezie,
una aiurea în tramvai,
despre trai ca pe vătrai,
în normala Românie.