Oooo, dragi copii nevazatori, va multumesc pentru cadoul acesta minunat scris in limba lui camius, in brai. Dati-mi voie sa ma prezint. Numele meu este Domnul Prefect de Cluj. Sunt stapanul acestui judet. Cum? Ce ai zis, fetita scumpa? Daca-s mai tare ca Seplecan? Dar cine e Seplecan? Eu sunt mai tare ca oricine!
Politruc mai jenant ca mine rar mai gasesti in orasul asta. Sunt oglinda perfecta a omului ce a fost comunist inca de mic, iar cand creste mare, numa’ se joaca. Nu numai ca ma bag in seama peste tot, nu numai ca ma duc cu masina de serviciu de la prefectura, dar mai si comport execrabil cu cei mai mici in rang ca mine.
Uite, de exemplu, cu soferul. Ador sa imi bat joc de el. Daca nu i-a placut cartea, ce sa-i fac! Imi place sa il tin parcat in fata casei mele, stau pe Trefilator Popescu, si il tin, si il tin, de pe la septe dimineata pana seara! Sambata! Ca asa am eu chef, ca-s prefect! Iar apoi, pe la septe jumate, ies frumos imbracat si, dupa ce l-am tinut doispe ore nemancat, il rog frumos sa ma duca cu masina prefecturii pana la un botez, doua strazi mai incolo.
Asta e, dragi copii nevazatori, nu toti ne nastem egali, ce sa fac daca unii-s orbi si nu vad oportunitatile? Eu am prieteni numai unul si unui, Vasile Puscas, Ioan Aurel Pop, Ioan Rus. I-am cultivat pe acesti oameni importanti. De exemplu, Rus. Imi mananca din palme. Dupa ce stau ca o sluga sa ii fac gratarul, ii aduc carnea in manuta mea de prefect si ii suflu sa i-o racesc, dupa care il intreb daca vrea sa ii pun sare. In fine, nu pot sta mult, ca am verificari si la alte scoli.
Cum? Sa citesc mesajul vostru, dragi copii? Pai, e scris in brai. Bine, haideti, doamna invatator. Deci, sa inchid ochii si sa pipai cu degetul. Aaa, e un indemn de la copii? Sunt emotionat. Bine, sa incepem: Eees uuu g iiii pee uuu elll aaa. Vai, ce frumos, dragi copii, va multumesc!