6 paciente, internate la Clinica de Psihiatrie, au facut cunostinta astazi, cu Bes, in cadrul primei sedinte de Terapie Asistata de Animale, implementata in premiera nationala la Cluj-Napoca.
Bes se gudura in curtea Clinicii de Psihiatrie din Cluj-Napoca, langa un fost dresor de caini de vanatoare, ascuns sub o sapca de blana de vulpe. Labradorul negru de la Asociatia “Dog Assist” asteapta prima sedinta de Terapie Asistata de Animale (TAA) care se deruleaza, astazi, in premiera nationala la clinica universitara clujeana.
In mansarda Clinicii, 6 paciente internate la Psihiatrie fac cunostinta cu Bes. Pe Georgeta o pufneste plansul. Isi aminteste de o catea aciuata pe langa casa, cu trei catelusi.
“Avea grija de ei ca o mama, saraca. Cand a simtit ca trebuie sa nasca, asa cum era, nenorocita si saraca, si-a adunat carpe, sa nu le fie frig puiutilor”, spune femeia trista si ingrijorata, in vreme ce lacrimile ii siroiesc pe obraji, iar mainile se odihnesc pe blana lui Bes.
Femeia isi sterge ochii si mangaie incet cainele. Din patru catei acum mai are trei 3 “care tot merg si vin, nu au treaba, vin numa’ cand li-i foame, in rest is liberi”.
George, conductorul canin al cainelui, intervine.
“Care e diferenta intre cainele dvs. si Bes? Bes e acum la serviciu, la fel cum dumneavoastra mergeti la lucru la mall. El a invatat sa faca anumite lucruri pentru ca era la serviciu. Cainele dumneavoastra era la serviciu acolo, pentru ca va pazea casa si a invatat sa va pazeasca casa”, spune George, proprietarul a trei caini, in timp ce Bes face un tur de onoare al iubitorilor de caini internati la Psihiatrie.
“Nu puteam sa-l iau tot timpul cu mine. Am zis ca o sa facem o regula. “O sa stai jumatate de ora in bucatarie cat eu o sa dorm putin” si asa a intrat intr-un coltisor. (…) Venea absolut peste tot dupa mine si cand plecam de acasa plangea. Deranja vecinii, asa ca l-am inapoiat proprietarului”, spune stapana lui Hugy si a lui Leo, aflata la un rand distanta de Georgeta.
Femeia spune ca si-ar dori un setter irlandez, pentru ca ii place “infatisarea cainelui si comportamentul pe care il are”.
De-a lungul vremii, a avut doi catei: un Dalmatian – Leo, gasit pe cand era casatorita, care il prefera pe sotul ei, si un Rottweiler – Hugy “care inseamna surioara pe ungureste” – de doua luni jumatate, pe care l-a dat inapoi din cauza ca nu vrea sa “deranjeze vecinii” si pentru ca nu “se putea sa dormi cu un Rottweiler in pat”.
George da din cap, iar Bes din coada. Amandoi dorm in acelasi pat, iar acum sunt “in negocieri” pentru a-l primi pe al treilea caine in pat.
“Acum suntem in negocieri… sa vedem sub ce forma putem gasi solutia, pentru ca in locul ramas liber, de obicei, dorm eu…”, zambesc toti.
Cainele avea 2 luni jumatate.
“Nu am vrut sa deranjez vecinii care au nevoie de liniste. Saracul, daca il lasam singur acasa plangea. Mi-am dat seama ca daca nu il educ, Rottweilerii sunt cam periculosi, cam misei, cam smecheri. Ei stau cuminti, dar daca ceva nu le convine, hat au sarit”, se destainuie femeia. A vazut un atac al unul Rotweiller asupra unei persoane “care nu era rea pe fata, insa facea rau si l-a atacat”.
“Si copiii nostri considera ca totul li se cuvine”, explica George, in timp ce Bes a mirosit spre gentuta fermecata in care se afla recompensa. “E adevarat ca si diferenta de rasa conteaza foarte mult. Conteaza temperamentul cainelui… deci dumneavoastra ati ramane pe setter. Eu am avut o corcitura de setter, care, cum spunea doamna, mi-a distrus totul in casa si jumatate de masina: volanul, airbag-ul, parte din scaune”, ii arata George, in timp ce Bes se lasa mangaiat.
Bacauanul s-a mutat in Cluj acum 8 ani si-si aminteste ca un setter cu care a ajuns in oras, “in 40 de minute cat l-am lasat in masina el a avut grija sa… marcheze locul”. Fruntile pacientilor se descretesc.
Psihoterapeutul Anca Zagrian conduce discutia si tatonarile lui Bes continua. Merge de la pacient la pacient si, din cand in cand, se opreste in fata cate unui medic rezident. S-a oprit la stapana lui Ursu, “caine puternic”.
“Simte cand este placut, simte pericolul, simte cand e dominat, simte cand poate fi dominat. Simte omul si ne anunta cand intra cineva in curte… Ii spun multe, foarte multe ii spun, stiu ca nu ma spune la nimeni”, recunoaste Roxi, in timp ce asistenta e uimita de calitatile lui Bes. Se ridica in doua picioare, spre amuzamentul pacientilor si al medicilor, deopotriva.
Stapana lui Leul sta langa Georgeta. Nu se mai ascunde sub sapca si se lasa in jos, sa vada mai bine giumbuslucurile lui Bes.
“Cand intra cineva in curte latra, simte. Se poarta normal. Asta ne place la el, cand aude usa de la poarta, el latra. Noi stim ca atunci intra cineva. E foarte simtitor. E ca o sonerie. E foarte atent la tot ce intra in curte si latra pe cine nu cunoaste. Atata latra pana ce ne strica de cap, nu mai gata”, toate rad. Il are pe Leu de mic, adica de aproape 11 ani.
Mielutu’, adica Bes, ajunge, din nou la doamna care-si doreste setter. “Te duc acasa, uitam de setter-ul irlandez”, zambeste.
“Se invarte in jurul casutei unde sta. Mergem mai mult prin sat, insa nu pot sa-l las liber, ca ii plac gainile”, isi aminteste stapana lui Ursu, printre zambete.
“Acuma ce sa va zic, ca si mie-mi plac gainile. Pe la 11 ani m-am operat de apendicita si m-a intrebat doctoru’ “Mai, tu ce mananci de esti asa dolofan?” Eu i-am zis “fund de pui””, destinde si mai tare atmosfera George, in timp ce Bes amusina cand vine vorba de friptura.
“Nu pot sa-l las liber, insa nu e o problema ca le face ceva, insa dupa ce se termina de jucat nu mai ramane mare lucru din saraca gaina”, rade stapana lui Ursu.
“Ramane traumatizata”, glumeste Ibrahim, rezident la Psihiatrie.
Anca anunta ca prima sedinta de Terapie Asistata de Animale (TAA) se apropie de final si ca o sa se intoarca la clinica in 6 ianuarie. Dupa ce prima sedinta TAA s-a terminat, medicii rezidenti afla ca Bes nu e primul caine care a patruns in Clinica.
“Noi am avut un cocker spaniel foarte nebunatic si venea la clinica si stia exact la ce pavilion lucrez. Fix acolo mergea. Ii placeau alcoolicele. Avea niste preferinte in functie de diagnostic. La copii ce ati constatat? Ce diferenta? In functie de diagnosticul copilului, cum este comportamentul cainelui? Evita un anumit tip?”, intreaba doctorul Miclutia, Rodica Macrea, medic in cadrul Clinicii de Psihiatrie din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie (UMF) Cluj.
“Pana la momentul in care sa fie atestati, cainii trec printr-o perioada de desensibilizare si deconditionare. In momentul in care sunt foarte bine socializati, sunt foarte socializati in spatii unde intalnesc tot felul de oameni, tot felul de mirosuri, tocmai ca sa nu aiba o reactive negative. Rolul lor este sa initieze contact. El nu are voie nici pe mine sa ma apere. Poate veni un beneficiar cu un baston sau cu un trepied si atunci rolul lui este sa fie “blank” la lucrurile astea. El trebuie sa considere ca toata interactiunea cu toti oamenii care se apropie de mine este pozitiva. Rolul lor este sa initieze interactiunea”, arata George, specialistul Dog Assist.
Dog Assist a lucrat cu copiii cu autism si pe “orice diagnostic care implica si stimularea cognitiva”: bolnavi de autism, Down, sau ADHD.
“Si pe atentie se poate lucra foarte bine”, completeaza conferentiarul Alina Rusu, de la Institutul de Cercetarea Interactiunii Om Animal (ICIOA), sub umbrela caruia se deruleaza proiectul.
Concluziile dupa prima sedinta sunt foarte bune.
“Prima zi a fost o sedinta de cunoastere reciproca: colegii de la Dog Assist, profesori de la UMF, psihologi de la UBB, pacienti si medici si am avut oportunitatea de a ne cunoaste si de stabili directiile viitoare”, a comentat Alina Rusu.
“Reactia pacientilor a fost consecvent tot mai deschisa si mai participativa, cu experientele personale si cu curajul de a initia contacte fizice. S-a observant un beneficiu notabil chiar dupa prima sedinta. Au inceput plangand, cu experiente de viata personale, cu trauma din viata si importanta cainelui. Gasim punti de legatura. Chiar am vazut pacienti foarte gravi cu dementa, care nici nu mai vorbesc si au reactie. Terapia asistata de animale ar trebui inclusa nu numai in clinicile de psihiatrie ci si in Oncologie si in alte spitale cu alt profil”, a aratat profesorul Ioana Miclutia, sefa Clinicii de Psihiatrie a UMF, pentru Ziar de Cluj.
TAA continua, in 6 ianuarie, la Clinica de Psihiatrie din Cluj-Napoca, spre bucuria pacientilor si a cadrelor medicale, deopotriva.
