Cătălin Avramescu demonstrează într-un editorial publicat pe bursa.ro, fix ce demonstrează activiștii civici ai Clujului și Ziar de Cluj: metroul lui Boc este o poveste megalomaniacală, o inutilitate bugetofagă (inclusiv în studiul de fezabilitate se spune negru pe alb că NU ESTE RENTABIL), o ”investiție” cauzatoare de stres și poluare la timpul prezent, nu undeva peste 20 de ani sau 30 când OSĂ fie gata. Metroul este visul lui Boc de a-și vedea numele pe o plăcuță de bronz ca ”părinte” al acestuia. O ambiție în numele căreia azvârle cu bani, face jocuri necisntite de PR, prostește, amăgește și insultă. Cei care nu sunt de acord cu el, Însuși El, sunt idioți, isterici, iubitori de noroi și rable, niște ”sărăkii” în fapt. Venite din gura mocănașului de la Răchițele pot fi hilare aceste epitete, dar nu-s. Că denotă disprețul individului care deja se crede veșnic înșurubat pe funcție, lejeritatea cu care acesta confundă voința proprie cu binele public și dorința satrapica de a-și impune punctul de vedere. Metroul e doar partea cea mai vizibilă, dar mai sunt derapaje de om mic care se crede mult prea mare: de la Urbanismul de Cumetrie, până la locuitorii clujeni de mâna a doua și a treia din periferii (tratați investițional ca atare), la cum se unflă mușchiuleții pe el când e să retalieze pe cineva, indiferent cât ne costă pe noi, clujeni. Cazul Sile Pușcaș șamd.
”Zoologii au făcut o descoperire remarcabilă. În Transilvania, o expediţie a dat peste o specie ciudată de elefanţi. Sunt autohtoni în această regiune. Au culoarea albă şi trăiesc în subteranele oraşului Cluj. Se pare că se hrănesc cu hălci copioase din Bugetul public.
„Elefantul alb”, evident, este o expresie ce descrie un proiect care nu are nici o justificare raţională. Este doar un efect al vanităţii vreunui conducător şi înghite sume iraţionale de bani. Am descoperit elefantul alb de la Cluj citind ştirile. Primăria din Cluj a semnat un acord de… construire a metroului din oraş. Ar urma să aibă 21 de staţii şi va costa – ţineţi-vă bine! – nouă miliarde de lei. Va fi construit – tipic pentru proiectele publice din România – în şapte ani.
Acestea sunt cifrele pe hârtie. Cine ştie cât va fi suma finală? De regulă, asemenea proiecte depăşesc cu mult toate proiecţiile? Cine ştie când se va termina construcţia? Judecând după aventura aşa-zisei „autostrăzi Transilvania”, la Sfântul-Aşteaptă? Ce se va întâmpla vreme de şapte ani într-un Cluj răscolit de excavatoare şi găurit cu gropi? Nimeni văd că nu vorbeşte despre asta.
Aici avem un proiect născut din megalomanie şi din incompetenţă. Haideţi să facem o analiză. Oraşul Cluj are doar 324.000 de locuitori. Împreună cu pompos intitulata „zonă metropolitană” abia ajunge la 410.000 de locuitori.
Să facem o comparaţie cu Germania. Acolo sunt doar 4 (patru) reţele de metrou. Trei sunt în oraşe enorme şi pline de bani, cu care Clujul nu se poate în nici un caz compara: Berlin, Hamburg şi Munchen. A patra reţea de metrou este în Nuremberg. Oraşul este considerabil mai mare decât Clujul, cu 510.000 de locuitori. Dar zona sa metropolitană este extrem de mare: peste 3,5 milioane de locuitori. Mai important: în vreme ce Clujul are o densitate metropolitană de 226 locuitori pe kilometrul pătrat, în Nuremberg densitatea urbană este de zece ori mai mare.
Aşadar întreb şi eu: dacă oraşe enorme, dense şi bogate din Germania precum Köln, Frankfurt, sau Stuttgart nu au metrou, ce îl face pe primarul din Cluj să creadă că această investiţie se justifică în urbea sa?…
În toată Marea Britanie, o ţară considerabil mai bogată şi mai populată decât România, sunt doar două reţele de metrou (Londra şi Glasgow). În Suedia, una singură (la Stockholm). În toată Spania, doar trei (Madrid, Barcelona şi Bilbao). În Polonia, cu dublul populaţiei României doar la Varşovia. În Belgia, doar la Bruxelles. Aşadar înţelegeţi de ce nu înţeleg nimic…
La prima vedere, o reţea de metrou este o idee bună. Ai aglomeraţie pe străzi, deci muţi o parte din tranzit în subteran. Însă pentru o minte raţională există trei feluri de obstacole. Primul este cel tehnic. În subteran este apă freatică. Mai sunt conducte şi cabluri. Nisip. Etc. Sigur, poţi să sapi mai adânc. Dar este mai dificil decât să construieşti la suprafaţă.
Al doilea gen de probleme ţine de costuri. Acestea sunt formidabile. Metroul este cel puţin de trei ori mai scump decât o linie de tren uşor de suprafaţă, iar costurile de întreţinere sunt şi acestea mai mari. În fine, mai este şi problema acoperirii cu staţii. Degeaba faci metrou dacă staţia la care te lasă este la kilometri distanţă de locul unde vrei sa ajungi. Spre deosebire de reţelele de autobuze sau tramvaie, o reţea de metrou are, prin natura sa, puţine staţii, ceea ce presupune că, de regulă, călătorii oricum trebuie să treacă în alt mijloc de transport.
Însă pentru politicianul român, gata să bage mâna adânc în bani extraşi de la contribuabil, nimic nu contează. Nouă miliarde de lei? Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume (828 de metri) a fost, în comparaţie cu elefantul alb de la Cluj, ieftină: doar 7 miliarde de lei.
Tot de la Cluj mai vin ştiri care te fac să te întrebi pe ce planetă este Primăria de acolo. Înţeleg că vor cumpăra autobuze electrice, cu hidrogen şi fără şofer. Mai bine ar mătura străzile şi ar acoperi găurile din asfalt. Am fost de curând la Cluj şi am trecut prin zone, la periferie, care amintesc de Lumea a III-a.
Grozăvii ca la Cluj se petrec în toată ţara. Primarii au aterizat cu picioarele înainte în banii publici. Presa scrie că la Sinaia au cumpărat o toaletă publică cu 52.000 de euro. La Bucureşti, un primar socialist plantează… palmieri.
Multe oraşe sunt disfuncţionale. Încercaţi, spre exemplu, să parcaţi legal în Capitală (pe bani, desigur). Este practic imposibil să găseşti un loc. În acelaşi timp însă, trotuarele şi străzile sunt pline de maşini parcate ilegal. Poliţia trece nepăsătoare.
Acesta este rezultatul, previzibil, al unui sistem putred. Primarii au fost eternizaţi în funcţii de un regim care se bazează pe baronii locali pentru a se perpetua. Iar aceşti baroni, în schimb, extrag din bugetul de stat tot ce pot pentru circul local pe care îl patronează. Sper că metroul din Cluj are şi staţie la aeroportul internaţional, ca măcar cei sătui de tot acest spectacol să poată să plece mai repede de acolo.”
Cătălin Avramescu
