Editorial

Căci nu e politician să nu se întrebe: ce-i cu atâta ură pentru un ban “cinstit” făcut dintr-o șpagă, sau un trafic de influență?

De câte ori sunt căutați la corectitudinea averilor dobândite într-un an cât alții în câteva generații, sau li se urcă sponsorii în cap (că nu mai pot să obțină un contract oneros să aibă ce să pună pe masă la copilași), de atâtea ori marii noștri politicieni (șefii de partide, de instituții publice, de primării, consilii județene șamd), vin cu salvatoarea idee de a schimba Legea. Nu trece luna și toți aceștia, sau câte un trepăduș de-al lor din Șparlamentul României, se trezesc vorbind public că vor să aibă discuții despre DNA, ANI (și alte acronime care-i încurcă) despre cum s-ar putea ajunge la o soluție legislativă “corectă” în condiţiile în care jumătate din parlamentarii, primarii şi consilierii din România au fost declaraţi, penali, incompatibili şi/sau au anchete și/sau sunt cu procese în instanţă. Ca să nu mai zic de cei gata judecați și care deja „zace” la “temnița cu capace”.

Cu alte cuvinte, pentru cei care v-ați trezit mai târziu în România, oamenii politici nu trebuie să fie integri, trebuie să fie eficienți. Nu trebuie să fie săraci, că săracii fură, trebuie să fie bogați, că bogații numi deturnează. Și ce-i asta cu atâta verificare, cu atâta ură pentru un ban “cinstit” făcut dintr-o șpagă, sau un trafic de influență? Ce, unul sau două milioane de “oiro” mai pot fi considerați șpagă și nu afacere de vânzare cumpărare a puterii de negociere la numiri în funcții publice? De exemplu, Bogdan Olteanu a luat un valizoi cu bani de la Sorin Ovidiu Vîntu. SOV vroia să-și pună licheaua personală în funcția de Guvernator al Deltei Dunării, să poată să facă ce vrea el în zonă – mai ales pe partea de Mediu. A dat banul și a obținut. Licheaua lui a ajuns Guvernator suficient de multă vreme încât să-i dea aprobare stăpânului să-și pună niște benzinării plutitoare în Delta Dunării. Adică Liviu Mihaiu nu știa că PSV, firma care a primit brusc aprobare de Mediu la o lună după ce el a fost numit în funcție în urma unui trafic de influență în valoare de 1 sau 2 milioane de euro, este a lui SOV? Dar procurorii DNA, or fi știind?

Ei, și ne întoarcem la adevărata întrebare pe care și-o pun toți beneficiarii unor milioane de euro câștigate prin truda șpăgii: cine sunt “ei” (aceia din spatele acronimelor pomenite mai sus) să-i verifice pe ei? Sunt atâția bani ce tocmai se cheltuie în scopul nobil al unor vacanțe exotice, al unor icre negre și șampanii, a nițică prună de lux, al unui “merțan”, o vilă, ceva – și vin ăștia să facă “șpagă interuptus”? Cu ce drept?

Așa că ar vrea și politicienii aceștia să procedeze cam ca la bacalaureat: nu se poate crește calitatea, se fac subiectele mai ușoare. Așa că și ei, dacă nu pot să fie integri, încearcă să mai rărească din ceea ce prevede Legea față de acțiunile pe care le-ar intreprinde ei. Dacă o lege nu-i convine hoțului, violatorului, tâlharului, devalizatorului șamd, aceasta trebuie schimbată până când se mulează pe siguranța hoțului, violatorului, tâlharului, devalizatorului șamd, să-și poate face liniștit “meseria”, fără să mai dea socoteală. Șefii de partide (și mai ales sponsorii lor) nu au nevoie de oameni integri, ci de oameni eficienți într-ale devalizării bugetului public.

Și ce exemplu avem noi zilele acestea mai la îndemână decât faptul că viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu este acuzat de DNA că a primit un milion de euro şi sprijin electoral de la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, în schimbul unor demersuri la membri ai Guvernului pentru numirea lui Liviu Mihaiu, în 2008, în funcţia de guvernator al Deltei Dunării. Credeți că la cum se agită de atâția ani Călin Popescu Tăriceanu să ciobească din puterea acronimelor de care pomeneam, el este străin de tranzacție – de multe alte tranzacții de acest gen făcute în cariera-i de la fost manechin la președinte al Senatului?

Poate e cazul să-l întrebe procurorii cum a făcut el primul milion pe vremea când ex-sponsorul său (că cică a murit) Dinu Puturiciu furgăsea și-și însușea creanțe românești prin Libia, iar el re-tehnologiza de se alegea praful hidrocentrala Porțile de Fier II.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *