Deh, cinste avocatului care-și vinde sufletul penalului pentru bani! Acesta susține că că a depus o contestație în anulare, având ca următor termen data de 5 aprilie 2024 la Curtea de Apel Cluj. Că bietul pușcăriaș ar putea beneficia de o prescripție a răspunderii penale și va ieși de la ”cremenal” mai uscat, mai curat și extrem de mai puțin hoț decât înainte de n-a intrat, că a fugit ca un șobolan, bărbătește ca unul care și-o ține cu penseta.
Avocatul Răzvan Doseanu a precizat pentru Radio Clasic FM faptul că unul dintre motivele contestației în anulare îl reprezintă posibila prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea pentru care Cătălin Cherecheș a fost judecat. Sursa citată a dat din gură la radio cum că eforturile legale vizează anularea hotărârii de condamnare din apel, afirmând că ar fi vorba despre o situație de incompatibilitate a unuia dintre membrii completului de judecată care a pronunțat hotărârea. Parcă a mai fumat povestea asta și fix în momentul în care clientul lui tocmai făcea pe Papillon peste granița cu Ungaria, de-au trebuit să-l găbjească și să-i șifoneze fața grăsulie tocmai polițiștii din Germania…
Ce-i drept, acum, avocatul o ia șobolănește pe portițele legii noastre penale de rahat parcă făcute special să-i protejeze pe infractori. Deh, e făcută de politicienii români, care, din ADN sunt infractori. Neprinși, sunt nevinovați, dar și când îi prind, te sparie gândul cât au furat – și tocmai șobolanii aceștia beneficiază de clemența justiției, numai să aibă bani de un avocat fără scrupule profesionale și ahtiat după bani.
Deci, găselniața ”judiciară” nu este legată de identitatea personală a celor implicați (ca până acum), ci de o situație potențial aplicabilă oricărui magistrat și care pune reflectorul pe vulnerabilitățile sistemului judiciar. Din ce susține avocatul pușcăriașului la radio, printr-un exemplu pe care la dat, o decizie în apel a fost influențată de relațiile personale dintre magistrați și procurori, ceea ce ar reprezenta (dacă s-ar putea dovedi cumva, altfel decât prin probe ADN sau certificate de căsătorie), o posibilă lipsă de imparțialitate (de aceea este și posibilă, nu certă). Cică un magistrat a emis o soluție în apel pe baza rechizitoriului unui procuror, în timp ce acel procuror gestiona un dosar ce viza situația penală a mamei judecătorului.
Deh, ca la negocieri: ne strângem de ouă simultan cât de tare putem și vedem care are ”reziliența” mai mare.
”Există depusă o contestație în anulare. Practic, noi am solicitat anularea hotărârii de condamnare din apel, având în vedere incompatibilitatea unuia dintre membrii completului delegat care a pronunțat hotărârea în apel.
Nu are legătură cu numele persoanelor implicate, are legătură cu o situație în care ar putea să fie implicat orice magistrat, indiferent de nume.
Practic, doamna magistrat a dat soluția în apel pe rechizitorul unui domn procuror, în timp ce domnul procuror avea un dosar în lucru în care decidea soarta mamei doamnei judecător din punct de vedere penal. Dar aici e o situație de vulnerabilitate pentru orice magistrat, o situație în care soarta propriei mame stă exact la mâna procurorului, care a evitat rechizitoriul pe care trebuie să-l confirme sau să-l infirme în apel.
E o situație de principiu, de o clara aparență de lipsă de imparțialitate. De altfel, doamna magistrat s-a și abținut la momentul respectiv, dar declarația de abținere a fost atunci respinsă.
Și vă spun în premieră al doilea motiv, nu l-am prezentat până în prezent, am invocat inclusiv împrejurarea că la momentul la care s-a dat soluția în apel, ar fi intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea pentru care domnul Cătălin Cherecheș a fost trimis în judecată”, a declarat avocatul.
Păi, băi, avocățilă, ce consumi în fața ascultătorilor? Contestația pe situație similară ți-a fost respinsă pentru recidivistul client, că ”CereCheș”, din momentul în care s-a autoevacuat din țară, a devenit recidivist, pasibil de răsoundere penală pentru fapta de sustragere de la punerea în aplicare a unei decizii definitive și irevocabile a Justiției. Dacă clientul rămânea pe loc în țară și avocățilă făcea aceste demersuri, înțelegeam: e șansa oricărui borfaș din România care are bani, pile și relații, să beneficieze de câte o portiță bortăluită în Codul Penal și Codul de Procedură Penală de către șobolanii penali care infestează de peste trei decenii Șparlamentul României.
Așa și-a cam trântit ușa în bot.
Cât despre chestia cu prescripția, rămâne ca alții să-i numere ouăle rămase până la aceasta penalului tău client.
Poate se-mbună ăia care au furat și muls Baia Mare cot la cot cu el.