Dintotdeauna oamenii au incercat sa-si descifreze profunzimile sufletului. In Antichitatea clasica, doar cativa filosofi au simtit cat este de grea o asemenea sarcina. Multumita lui Sigmund Freud, la sfarsitul secolului al XIX-lea, au putut fi explicate unele mistere ale personalitatii.
Autoanaliza este posibila, numai ca trebuie sa respectam anumite conditii si sa ne confruntam cu o veritabila boala psihica, situatie in care este nevoie cert de interventia unui specialist in materie. Cu alte cuvinte, autoanaliza poate fi de folos oricui, cu exceptia persoanelor care sufera de o maladie mintala grava.
Oricat de echilibrati am fi, cu totii suntem supusi problemelor pe care ni le pune viata psihica; tuturor ni se intampla sa cadem prada indoielilor, lipsei de incredere in sine si slabiciunilor ce tin de natura umana: gelozie, teama, timiditate etc. Dar nimic nu e rodul intamplarii. Tot ceea ce suntem si gandim este consecinta mecanismelor psihice refulate, ascunse in cele mai adanci tainite ale inconstientului nostru si pe care trebuie sa regasim si sa le intelegem.
Psihanaliza nu este filosofie, dar nici un fel de magie sau de superstitie; este o stiinta in toata puterea cuvantului ce ne este necesara tuturor. Cheia care ne permite sa gasim rezolvarea celor mai intime conflicte si suferinte care ne macina se gaseste in psihanaliza, care inseamna ad literam: “analiza psyche-ului”, adica a spiritului. Psihanaliza este o stiinta dificila, pentru ca nu se sprijina pe fapte, ci pe cuvinte, amintiri, gesturi, senzatii, emotii, visuri etc.
Stresului pe care il induce viata moderna nu-i pot rezista decat foarte putin persoane. Restul, adica cei cei mai multi, ajung sa se nevrozeze. Dar nevroza nu este acelasi lucru cu nebunia; e un mod de a reactiona la obstacolele pe care ni le scoate in cale viata moderna, la grijile, deceptiile si suferintele care ne marcheaza psihismul in diferite moduri si care se traduc prin mii de stari de rau care isi ascund cu grija originea. Un om care sufera de frustrari, de angoase, de temeri, de complexe, de idei fixe, de obsesii, de crize de isterie nu este nebun, cum se crede mult prea des, ci doar nevrotic si putem spune, ca intr-o anumita masura, toti suntem atinsi de acest rau. Stim bine cat de greu ne este sa ne pastram calmul si echilibrul, grav amenintat de lumea exterioara actuala. Totusi, putem reusi acest lucru ori regasi pacea si armonia interioara chiar si atunci cand nevroza se afla intr-un stadiu foarte avansat; nu uitati ca o nevroza infranta actioneaza ca un vaccin definitiv impotriva oricarei eventuale recidive.
Maladiile psihicului, desi mai dificil de diagnosticat si de tratat, nu sunt mai putin grave decat cele ale corpului. De exemplu, daca vom compara un complex de inferioritate cu un defect fizic, vom observa ca, pe termen lung, complexul implica o suferinta mult mai mare decat defectul fizic. Anomaliile mintale provoaca o stare de rau continua, care conditioneaza intreaga personalitate a omului. Un orb sau un ivalid care se bucura de liniste interioara si de o mare forta de caracter poate fi fericit. In schimb, un om sanatos din punct de vedere fizic, dar care sufera de complexe si frustari, nu va reusi niciodata sa ia viata in piept, nici sa se bucure de momentele ei bune.
Prin urmare, psihanaliza se defineste oarecum ca un mod de educatie ce-i permite individului sa elibereze energia consumata in nevroza si sa o dirijeze spre indeplinirea adevaratelor sale dorinte. Aceasta terapie dezvaluie cauzele nevrozei si incearca sa o vindece. Orice nevroza poate face obiectul unei psihanalize, care, de altfel, demonstreaza cu prisosinta ca nimic in viata nu este rodul intamplarii.