Vazul, auzul si morosul ne scalda intr-un veritabil val de senzatii. Dar ceea ce va da adevarata impresie a scufundarii in extazul dragostei este contactul, pe o suprafata cat mai intinsa, cu trupul fiintei iubite. In aceasta oaza a dragostei, pielea se atinge in zona fetei, a torsului, a abdomenului, a spatelui si feselor, a bratelor, antebratelor si mainilor, a coapselor, gambelor si picioarelor. Totul este lipit, inlantuit, intrepatruns, reunit.
Pielea, un organ senzorial
Mai mult decat un tesut care ne inveleste, pielea este in primul rand un imens organ senzorial, a carui suprafata are in jur de 18000 cm². Este un organ senzorial pentru ca pe suprafata ei sunt repartizati mai bine de 2 milioane de receptori senzitivi. Cea mai mare densitate a receptorilor este la nivelul mainilor si al buzelor: buricele degetelor, de pilda, au 135 de receptori pe cm², fata de 7 pe spate, care este, totusi sensibil. Receptorii despre care vorbim sunt specializati: unii sunt sensibili la contact, altii la durere, iar altii la temperatura. In zonele hipererogene (sani si sex), exista captatori de voluptate. In realitate insa, toti receptorii sensibili pot da nastere senzatiilor placute, voluptoase chiar, cu conditia ca stimularea lor sa fie intr-un registru adecvat, adica temperat.
O stimulare tandra sau medie a corpusculilor tactili (o mangaiere) determina placere, iar o stimulare mai puternica (ciupitura) provoaca durere. La fel, va fi placuta o stimulare dulce sau medie a corpusculilor termici (o mana calda), pe cand o stimulare excesiva (arsura cu un obiect) devine dureroasa. Detaliind, un strop de durere, dincolo de patologia sadomasochista, poate fi perceput placut, asa cum se poate intampla cu ciupiturile sau muscaturile de intensitate medie.
Cel mai frecvent, o stare optima de bine este procurata de combinarea mai multor senzatii. Asa este cazul asocierii dintre senzatiile tactile si senzatiile termice. Contactul cu o mana calda este un prim exemplu. Sfera de iubire este un exemplu absolut: eupforia in care se imbaiaza iubitii, provine atat de la caldura corpurilor lor cat si de la apropierea acestora. Oricum ar fi insa, placerea oferita de senzatii si fericirea pe care o simtim nu se pot explica numai din prisma senzualitatii, pentru ca stimularea pielii mai are inca multe alte consecinte fericite: satisfacerea nevoii fundamentale de a fi atins, linistirea tensiunilor psihice, relaxarea tensiunilor musculare, cresterea energie, armonia yin-yang etc.
Atingerea – o nevoie esentiala
Fiecare fiinta vie (atat oamenii cat si animalele) are nevoie sa fie atinsa; este o nevoie biologica fundamentala la fel de importanta ca si nevoia de aer, de apa sau de hrana. Exista numeroase cercetari pe animale care au aratat ca lipsa de stimulare cutanata perturba cresterea puilor, punandu-le chiar viata in pericol.
In cazul oamenilor, au fost inregistrate observatii in momentul incetarii treptate a contactelor (bebelusi in orfelinat sau spital, bebelusi in incubatoare etc.), ce releva si ele ca absenta sau insuficienta acestor contacte dau nastere unor tulburari de crestere, de dezvoltare psihomotorie si morbiditate ridicata.
Totul se petrece ca si cum solicitarile cutanate ar stimula diferite functii vitale si ar participa la echilibrul psihic. Putem spune ca starea de bine pe care o simtim in sfera noastra de dragoste este legata de satisfacerea nevoii de a fi atins, caci aceasta activitate presupune cele mai diversificate contacte.
Mangaierile – un limbaj nonverbal
Si totusi, nu putem reduce impactul psihic al atingerii la un simplu fenomen biologic. Exista, de asemenea, si o explicatie psihologica a fenomenului: contactul dintre epiderme si in special mangaierile, constituie un limbaj non verbal. Mana care mangaie isi marturiseste afectiunea, atentia, grija sa de a linisti, dorinta de a proteja. Totodata, ea “asculta” reactiile fiintei pe care o mangaie, emotia, placerea si recunostinta ei.
La randul ei, pielea, primind mangaierea, percepe faptul ca mana ii spune si-i raspunde atunci prin imperceptibile vibratii si prin manifestari ale intregii fiinte. Este un adevarat dialog, pentru ca mana nu poate insela si nici pielea nu poate insela: ele percep bine gradul de autenticitate si tandretea partenerului. In fine, contactul, limbaj si dar al dragostei, pune capat in mod cat se poate de concret si tangibil solitudinii celuilalt. Si un summum pentru starea de bine nu este cumva acela de a nu mai fi singur?
Atingeri in cuplu
A fost dovedit faptul ca un contact al pielii, prin mangaiere, o apasare usoara, masaj etc., antreneaza relaxarea muschilor incordati. Este un fenomen reflex: stimularea unei zone a pielii provoaca un flux nervos, care ajunge la zona corespunzatoare a maduvei spinarii, de unde va fi emis un ordin de relaxare grupului de muschi aferenti. Aceste tipuri de contacte fiind diverse, relaxarea va fi raspandita pe intregul corp. Ea va fi cu atat mai placuta cu cat cea mai mare parte a muschilor nostril ne dor din cauza faptului ca sunt fortati sa stea contractati si ne referim in primul rand la muschii gatului (muschii trapezului) si muschii spatelui.Atingerea lor va da nastere unei reenergizari a corpului, o actiune care ne alunga oboseala.
Pentru a intelege aceasta actiune de reincarcare energetica, trebuie sa apelam la medicina orientala. Conform acesteia, oboseala si, in general, bolilele provin dintr-o insuficienta de energie circulanta sau din blocarea ei in anumite puncte. Ameliorarea se obtine asadar prin stimularaea pielii, pentru a repune in circulatie energiile blocate. Pot fi utilizate acele (acupunctura) sau buricele degetelor (digitopunctura).
De ce sa nu ne gandim atunci si ca diferitele stimulari cutanate provocate de atingerea corpurilor celor doi indragostiti, in special mangaierile, nu ar actiona la fel? In plus, se produc astfel transferuri de energie de la un partener la celalalt si transferuri in bucla. Aceasta reenergizare in urma schimburilor cutanate, aceasta activitate care ne alunga oboseala, contribuie la starea de bine din cadrul intim al relatiilor de dragoste.