Cine votează corupți (jegoși moral), nu este victimă, este complice!
Ca să nu avem discuții.
Așa că putem să ne povestim ce s-a mai întâmplat în ultimele zile, identic cu ceea ce s-a întâmplat în ultimul sfert de veac: faptele au rămas, numele s-au schimbat. În rest, aceeași complacere, delăsare și mizerie.
Deci, a trecut și comemorarea unui an de la #Colectiv.
Și?
Victimele sistemului ticăloșit au ajuns niște nume pe soclul unei statui. La fel ca și morții din Decembrie ’89, ca cei de la mineriade, ca zecile de mii de asasinați (distruși, scoși de pe linia vieții, deraiați din viață) prin metoda Hexy Pharma, FNI, FMOA, Caritas, Bancorex (sunt atâtea scandaluri într-un sfert de veac de când românii își trăiesc singurătatea, că nu-mi ajung literele alfabetului să le pomenesc pe toate); la fel, zic, și peste morții #Colectiv se va așterne praful anchetei, iar adevărații vinovați ne vor cere, cu tupeu, să-i facem să se simtă vinovați pentru a se descuibări din funcțiile pe care le căpușează. Vorba ayatolahului Sănătății românești, Raed Arafat: „Trebuie să mă faceți să simt că într-adevăr am greșit ca să demisionez”.
Ce să simtă un nesimțit?
De fiecare dată când se întâmplă câte o tragedie în România se naște câte un val de indignare cinstită care ține, ca orice doliu național, exact trei zile. Dincolo de cavalerii și sufragetele de Facebook, în România poate chiar există un val de indignare cinstită pe care nimeni nu vrea și nici măcar nu își propune să vrea să-l capitalizeze, să-l preia și să-l canalizeze către a face o Românie “ca afară” – curată, curățată de bișnițari și boschetari politici.
O Românie morală, cu valori ne-răsturnate, ne-golite de conținut și de idee.
Dar, atunci, nouă ce ne-ar mai ieși, cum s-ar mai bucura omul simplu din popor c-a reușit să tragă în piept autoritatea că a trecut pe roșu și nu l-a amendat nimeni și nici nu l-a călcat cu mașina? Cum să te mai bucuri că le-ai tras-o râtanilor de la cozile administrațiilor publice că ai intrat în față că ai pile? Noi, mari consumatori de seriale “Dallas”, cum am mai putea zice „da’ las’ că merge ș-așa”?
Poate există oameni care vor, din toată ființa lor, să se nască o opoziție la tot ce reprezintă actuala clasă politică, o opoziție cinstită, cu greața-n gât, sătulă de jocul de-a democrația, nu una de cumetrie în care așa-zisa “dreapta” ține franzeluța pe care “stânga” își unge, din gros, ca neamul prost din care provin, de parcă ar fi untură, caviarul. Dar cine să-i bage în seamă, când ei înșiși nu se iau în serios decât preț de-o indignare on-line, preț de-un “A3” fluturat la o manifestare, un bătut cu “pet”-ul în asfalt șamd. Și-apoi dispar la grătare, mare și excursii în Natură de ziua votului? Fără măcar ștampila aia de vot în mână, “A3”-ul acela fluturat cândva la o manifestație are valoare hârtiei igienice cu care se acoperă politicienii atunci când mănâncă ceea ce știu ei mai bine să mănânce.
Sunt convins că în sinea lui omul de rând este total nemulțumit – nemulțumit de cum tot votează numai grupuri infracționale organizate; dar tace și se prefaec că are alte priorități (poate îi e rușine să recunoască). Poate îi este rușine să recunoască faptul că și-a făcut un mare rău (lui și copiilor lui) – dar nu rușinea lui trebuie exploatată, ci indignarea, indignarea pe care sigur o simte – că a fost mințit și luat de prost.
România trebuie să iasă de sub zodia lui nea’ Ceașcă și Ion Iliescu, să scape de clonele lor prăsite prin UTC, UASCR și bine legendate de către diverși ofițeri acoperiți din fosta și actuala Securitate care astăzi se joacă de-a prosperii oameni de afaceri. Trebuie ștearsă întreaga epocă de tranziție, aruncată la gunoi democrația originală marca Ion Iliescu, capitalismul de cumetrie marca Adrian Năstase și plagiamatorismul de tip Ponta și Oprea.
Nu mai avem voie să ne găsim scuze și explicații de ce votăm cu hoții și îi respingem pe cei care cer domnia legii. Corupția ne macină nervii zilnic – de ce nu o recunoaștem/urlăm? – și ne sărăcește la fiecare pas! – de ce să nu recunoaștem (urlăm) aceste adevăruri?
Așa de influentă a ajuns impostura, încât considerăm cinstea un moft?
Când cinstea ar trebui să fie probă eliminatorie în primul rând în politică – că politica este cea care ne dă legile cu care ne facem afacerile și prin care ne poziționăm în raport cu cei din jurul nostru. De ce am înlocuit cinstea cu circul, cu bâlciul? Fără cinste, orice om plin de competențe și haz nu este altceva decât un individ disponibil, la dispoziția oricui îl pune să fure, să mintă, să se combine șamd. Domnia legii este garanția unui stat care se vrea mai mult decât o asociere a unui grup infracțional organizat. Domnia legii este piatra de temelie a unui stat ce nu-și vede (tratează) cetățenii doar ca pe o turmă de portofele numai bună de jefuit.
Dar cine să-nțeleagă?