În orașul comoară Cluj-Napoca, cu o calitate ridicată a vieții, potrivit unor topuri, instanța obligă Primăria și Compania de Apă Someș să-i plătească daune unui italian pentru că a căzut într-un canal ce a stat descoperit circa două săptămâni!
Primăria a invocat că nu are calitatea procesuală însă avocații italianului, Marian Bota și Diana Micu Olosutean de la SCA Budușan și Asociații, a arătat că delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare nu abolvă de vină administrația pubică locală, fapt confirmat de instanță, care a obligat pârâtele să plătească în solidar.
Italianul A. M. se plimba chiar de Ziua națională a României, 1 decembrie 2011, pe o stradă din cartierul Mărăști, când a căzut într-un canal care în loc de capac avea un carton. De asemenea, lipsa capacului nu era semnalizată. Italianul s-a ales cu traumatisme ce au avut nevoie de 45 de zile de îngrijiri medicale, astfel că s-a adresat Judecătoriei Cluj-Napoca, prin avocații de la SCA Budușan și Asociații, împotriva Municipiului Cluj-Napoca și a Companiei de Apă Someș, care sunt pârâți în proces.
”Pârâții aveau obligaţia de a verifica si înlocui capacele de cămine si a grătarelor de la gurile de scurgere, ceea ce in speţa de fata nu s-a intamplat, făcând posibilă atingerea adusă vieţii si sănătății clientului meu.
Delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu apa si de canalizare nu anulează prerogativele autoritatilor administraţiei publice locale si nu exclude dreptul acestora de a supraveghea si de a controla modul de administrare, exploatare si conservare a sistemului de alimentare cu apa si de canalizare.
De asemenea, anterior incidentului, proprietarul imobilului de pe str. Gheorghe Lazar nr. 6 a făcut mai multe sesizări cu privire la lipsa capacului respectiv si la riscul la care se expun persoanele care trec prin zona, insa cu toate acestea, abia la mijlocul lunii decembrie s-a înlocuit capacul lipsa.
Din datele existente în mediul on-line se pare că în Municpiul Cluj-Napoca există un adevărat fenomen al lipsei capacelor de canal, cauzele fiind multiple. În consecință, pentru a evita un nou caz similar cu cel al clientului meu, sau mai grav, un nou caz asemănător celui în care a fost implicat polițistul Bogdan Gigină, autoritățile locale trebuie să conștientizeze riscul la care sunt expuși cetățenii în astfel de cazuri și să ia toate măsurile necesare. În acest context, consider că prin astfel de sentințe, precum cea pronunțată în cazul clientului meu, autoritățile ar putea conștientiza pericolul existent și importanța crucială a semnalizării corespunzătoare a unor capace de canal lipsă sau a unor lucrări în curs de executare”, au precizat pentru Clujust.ro avocații Marian Bota și Diana Micu Olosutean.
Motivarea sentinței civile nr. 6911/2016
”Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Conform rezultatului examinării computer tomografice şi biletului de trimitere întocmite la data de 02.12.2011,., reclamantul s-a prezentat la data respectivă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, unde a fost examinat şi a fost diagnosticat cu traumatism taraco-abdominal prin cădere de la un nivel la altul şi contuzie cu excoriaţie la genunchiul stâng, motiv pentru care a fost trimis la Clinica de Urologie, unde a fost internat cu diagnosticul de traumatism taraco-abdominal drept prin cădere de la un nivel la altul, contuzie renală dreapta, hematom perirenal drept, fractura C IX dr., astfel că a fost examinat şi i s-au acordat îngrijiri medicale, potrivit fisei de observaţie şi actelor medicale. Afirmativ, reclamantul a suferit leziunile mai sus menţionate urmare căderii într-un canal al cărui capac lipsea, acoperit fiind cu un carton, în Cluj-Napoca, pe str. Gheorghe Lazăr, în zona imobilului cu nr. 6.
Conform depoziţiei martorilor audiaţi, medicii de la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, care l-au consultat pe reclamant, i-au administrat tratamentul necesar şi au monitorizat evoluţia stării de sănătate a acestuia, leziunile suferite de reclamant la rinichi au fost încadrate în gradul întâi din 5, cel mai puţin sever, şi dacă evoluţia sa ar fi rămas staţionara, cu repaus la pat, reclamantul s-ar fi putut vindeca în aproximativ două săptămâni, fără vreo cicatrice şi fără afectarea funcţiei sale renale.
Având în vedere însă ca reclamantul este cetăţean străin şi comunicarea sa cu cadrele medicale s-a realizat cu dificultate, reclamantul a solicitat externarea pe propria sa răspundere, la aceeaşi dată, asumându-şi riscul eventualelor complicaţii evolutive, pentru a se deplasa la domiciliul sau, în Italia, astfel cum rezultă din coroborarea menţiunilor din biletul de ieşire din spital, declaraţia reclamantului, răspunsurile acestuia la interogator şi depoziţiile aceloraşi martori. Potrivit facturilor şi chitanţelor depuse la dosar, reclamantul a continuat investigaţiile medicale necesare tratării sale în ţara de domiciliu şi pentru acestea a suportat costuri în suma de 4.866,40 lei.
De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legal administrat în cauză, leziunile traumatice prezentate de reclamant s-au putut produce prin cădere de la un nivel la altul, posibil într-o gură de canal neacoperită, ce au necesitat pentru vindecare 42-45 de zile de îngrijiri medicale, perioada necesară recuperării locomotorii au fost necesare aproximativ 6 luni, iar în prezent reclamantul prezintă o incapacitate adaptativă de 5%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
Lipsa capacului de canal de la adresa administrativă declarată de reclamant se verifică cu sesizarea telefonică înregistrată la pârâta Compania de Apă Someş SA la data de 21.11.2011, conform adresei emisă de pârâtă de la fila 13, capac care a fost înlocuit de pârâtă la data de 05.12.2011, potrivit ordinului de lucru de la fila 90 dosar.
Coroborând aceste dovezi, instanţa reţine că vătămarea integrităţii corporale şi sănătăţii reclamantului este consecinţa lipsei capacului canalului situat la adresa administrativă declarată de reclamant. Apoi, deşi pârâta Compania de Apă Someş SA, care îşi recunoaşte calitatea de operator al serviciului public de canalizare, arată în adresa anterior menţionată, cât şi în răspunsurile date la interogator, precum şi prin intermediul martorului T. V. că a semnalizat şi protejat căminul de apometru în discuţie pe toată perioada cât acest capac a lipsit, prin împrejmuirea zonei cu banda de semnalizare, pe lângă faptul că toate aceste dovezi provin exclusiv de la pârâtă, drept care nu pot fi primite fără a lua în discuţie subiectivismul angajaţilor pârâtei care le-au întocmit respectiv declarat, dat de propriul interes care se urmăreşte a fi apărat, nu se poate omite că de la data la care pârâta susţine că a realizat semnalizarea corespunzătoare a lipsei capacului de canal – 21.11.2011, şi până la data de 02.12.2011, când reclamantul a suferit accidentul în cauză, au trecut mai bine de 10 zile şi în cauză nu s-au administrat probe directe privind supravegherea zonei de către pârâtă, în sensul de a verifica conservarea măsurilor de semnalizare menţionate în ordinul de lucru afirmativ întocmit la data de 21.11.2011.
Or, însuşi angajatul pârâtei declară atât faptul că banda de avertizare care se montează în astfel de situaţii este rezistentă la intemperii cât şi faptul că aceasta poate fi deplasată de vânt dacă acesta are o anumită intensitate. De asemenea, dacă banda de avertizare utilizată este reflectorizantă şi exista la data de 02.12.2011 în locul în discuţie, până la o înălţime de 1,50 m potrivit depoziţiei martorului T.V., în mod firesc ar fi fost lesne de observat de către reclamant şi acesta nu ar fi suferit accidentul care i-a cauzat vătămarea stării sale de sănătate.
Cât priveşte obligaţia de a întreţine şi repara echipamentele tehnico-edilitare, între care şi căminele carosabile şi necarosabile, guri de scurgere ape pluviale şi altele asemenea, câtă vreme acestea se circumscriu unui serviciu public, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 al Legii nr. 241/2006, răspunderea pentru neîndeplinirea ori neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor revine administratorului său direct, fie că este vorba de gestiunea directă a serviciului public alimentare cu apa şi canalizare de către unităţile administrativ teritoriale, fie că este vorba de gestiune delegată, dar şi autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit dispoziţiilor art. 19 şi 24 alin. 1 din acelaşi act normativ.
În acest sens, din însăşi întâmpinarea Municipiului Cluj-Napoca rezultă că acesta a delegat acest serviciu public pârâtei Compania de Apă Someş S.A., sens în care sunt invocate şi prevederile art. 1 din HCL nr. 223/2007, însă aceasta nu înseamnă că acesta poate transfera răspunderea care îi revine, date fiind prerogativele sale legale de supraveghere şi control a modului de respectare şi îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatori, conform prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 241/2006, a căror aducere la îndeplinire de către pârâtul Municipiul Cluj-Napoca nu se verifica cu dovezi.
Prin urmare, față de starea de fapt şi de drept reţinută, instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâţilor, în solidar, pentru prejudiciul încercat de reclamant prin căderea sa în canalul al cărui capac lipsea, nesemnalizat, în înţelesul art. 1349, 1357 şi urm. C. civ.
Astfel, sub aspectul prejudiciului încercat de către reclamant, instanţa reţine că datorită accidentului în care a fost implicat fără a i se putea reţine vreo culpă, care i-a cauzat vătămarea sănătăţii, acesta a fost nevoit să suporte suferinţele fizice şi psihice inerente, investigaţiile medicale repetate, să urmeze tratamentele de recuperare prescrise cât şi să suporte incapacitatea adaptativă, care în prezent este minoră.
Relativ la suferinţa fizică şi psihică a reclamantului, timpul necesar investigaţiilor medicale şi suspiciunea ca deteriorarea stării sale de sănătate este preponderent cauzată de accidentul suferit, deşi aceasta nu se verifică în totalitate, în contextul vârstei reclamantului şi a faptului că există dovezi ca acesta este o persoană suferindă şi de alte afecţiuni al căror tratament şi suferinţe au interferat, instanţa apreciază ca reclamantul a suferit fără putinţă de tăgadă şi un prejudiciu moral, care se adaugă prejudiciului material suferit în cuantum de 4.866,40 lei, estimat la o valoare de 20.133,60 lei.
Prin urmare, instanţa constată că pretenţiile reclamantului ce exced sumelor de mai sus sunt neîntemeiate şi trebuie respinse ca atare.
Fapta ilicită şi culpabilă a pârâţilor constă în nesemnalizarea gurii de canal fără capac, respectiv lipsa verificării în conservarea măsurilor de semnalizare necesare pe o durată mai îndelungată de timp, de către pârâta SC Compania de Apă Someş SA, precum şi neîndeplinirea în nici un mod a atribuţiilor de supraveghere şi control a acesteia de către Municipiul Cluj-Napoca.
Cât priveşte raportul de cauzalitate şi prejudiciu, instanţa constata că starea de fapt rezultată din dovezi îl verifica pe deplin.”
Sentința a fost atacată cu apel de către Primărie și Compania de Apă Someș.
Ziar de Cluj a atras in mai multe randuri atentia autoritatilor cu privire la capacele lipsa sau montate necorespunzator, si a relatat cititorilor despre accidentele care au avut loc ca urmare a dezinteresului Companiei de Apa Somes sau al primariei.
In urma cu doar doua saptamani va prezentam povestea unei clujence care era sa cada cu totul intr-un canal, doar prezenta de spirit si forma fizica buna salvand-o.