In timp ce in Norvegia, cazurile de parinti decazuti din drepturi sunt des intalnite – vezi exemplele familiilor Bodnariu si Nan – in tara noastra putini sunt copiii luati de langa parinti. Daca in Norvegia e de ajuns ca minorul sa isi reclame parintele de violenta, la noi sunt multe exemple in care parintilor le este “ingaduit” de sistem sa locuiasca in conditii la limita subzistentei, sa fie exploatati pentru cersetorie si privati de drepturi fundamentale, cum ar fi cel la educatie.
Zecile de cazuri sociale in care s-a implicat Ziar de Cluj in ultimii ani arata o realitate crunta: copii de numai cateva luni sunt tinuti in baraci, la limita subzistentei, minori de cativa ani locuiesc pe strazi, in loc sa mearga la scoala. Sistemul romanesc de protectie sociala porneste de la premisa ca cel mai bun si propice mediu de dezvoltare a copilului este familia, insa de multe ori nu tine cont de cum arata acest mediu. Copiii sunt tinuti de parinti doar pentru a incasa alocatia de la Stat ori pentru a atrage mila oamenilor. Un sistem diametral opus cu cel din Norvegia, spre exemplu, o tara unde este de ajuns ca minorul sa isi reclame parintele la Politie pentru ca a fost batut, iar autoritatile sa il decada pe acesta din urma din drepturi.
Cazurile relatate pe larg in ultima perioada – cel al familiei Bodnariu si, mai nou, al familiei Nan – vin sa adanceasca prapastia dintre cele doua sisteme de protectie sociala, cel din Norvegia si cel din Romania.
De aceea, Ziar de Cluj a incercat sa afle de la experti din domeniul Protectiei Copilului care sunt procedurile in tara noastra. Ne-a raspuns la cateva intrebari un angajat al DGASPC Cluj, insa cu rugamintea ca numele sa nu ii fie divulgat.
Am pornit de la un caz concret: cel al familiei cu trei copii, despre care Ziar de Cluj a relatat pe larg, si pe care incercam sa o ajutam sa isi gaseasca o locuinta. Conditiile in care traiesc cei trei copii sunt precare, abia au ce sa manance si ce sa imbrace, iar de educatie nici nu s-a pus problema pana acum.
Ce face DGASPC in astfel de cazuri?
“Avand in vedere ca cel mai bun si propice mediu de dezvoltare a copilului este familia, se intervine cu actiuni de preventie de genul ajutoare materiale, consilierea familiei, a invata concret sa-si creasca copiii, educatie parentala, interventii prin parteneriate cu primariile ONG-URI. Exista si colege care ajuta copiii in directia educatiei timpurii tocmai pentru a preveni abandonul scolar – Legea 248 din octombrie 2015. Asta se intampla in caz in care nu este vorba de abuz si neglijare constienta, este doar statul socio-economic educational scazut”.
Dupa o ancheta sociala, exista riscul ca aceasta mama – sau altele in situatii asemanatoare – sa fie decazuta din drepturi?
“Da, exista riscul. Evaluarea se face prin Ancheta sociala, limitele fiind acelea ca situatia sa nu puna in pericol dezvoltarea copilului din nici un punct de vedere si sa existe posibilitatea ca prin suport, consiliere, sa poata sa se intervina, iar parintii sa fie deschisi la un asfel de parteneriat. Cat se poate, e de preferat sa se pastreze familia dar in situatii de abuz si neglijare sunt de preferat alternative”.
Ce se intampla, de exemplu, in cazul in care un copil reclama la Directia de Protectie a Copilului ca a fost batut de parinti? In alte tari, ca si Norvegia de exemplu, in scurt timp autoritatile decad parintii din drepturi. Ce spune legea in tara noastra? Cum se procedeaza in astfel de cazuri?
Raspunsul a venit in forma unui extras din Legea 272, care reglementeaza protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei:
Ce inseamna abuzul minorului
ART. 94
(1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care sunt periclitate viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, si se clasifica drept abuz fizic, emotional, psihologic, sexual si economic.
(2) Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura pe care o presupune indeplinirea acestei responsabilitati, care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului si poate imbraca mai multe forme: alimentara, vestimentara, neglijarea igienei, neglijarea medicala, neglijarea educationala, neglijarea emotionala sau parasirea copilului/abandonul de familie, care reprezinta cea mai grava forma de neglijare.
Cum face referire legea noastra la actele de violenta
ART. 95
Sunt interzise savarsirea oricarui act de violenta, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie, cat si in institutiile care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor, in unitati sanitare, unitati de invatamant, precum si in orice alta institutie publica sau privata care furnizeaza servicii sau desfasoara activitati cu copii.
ART. 96
(1) Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecarei directii generale de asistenta sociala si protectia copilului se infiinteaza obligatoriu telefonul copilului, al carui numar va fi adus la cunostinta publicului.
ART. 97
Parintii sau reprezentantii legali au obligatia de a supraveghea copilul si de a lua toate masurile in vederea prevenirii inlesnirii sau practicarii cersetoriei de catre copil.
Ce obligatii are DGASPC pentru protectia copilului
ART. 98
In vederea asigurarii respectarii dreptului prevazut la art. 89 alin. (1), directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata:
a) sa verifice si sa solutioneze toate sesizarile privind posibilele cazuri de abuz, neglijare, exploatare si orice forma de violenta asupra copilului;
b) sa asigure prestarea serviciilor prevazute la art. 119, specializate pentru nevoile copiilor, victime ale abuzului, neglijarii, exploatarii si oricarei forme de violenta asupra copilului.
ART. 99
Pentru verificarea sesizarilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului au drept de acces, in conditiile legii, in sediile persoanelor juridice, precum si la domiciliul persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificari, organele de politie au obligatia sa sprijine reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.
In ce conditii se ajunge la decaderea din drepturile parintesti
ART. 100
(1) Reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil sunt obligati sa colaboreze cu reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si sa ofere toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizarilor.
(2) In situatia in care, in urma verificarilor efectuate, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, si nu intampina opozitie din partea persoanelor prevazute la alin. (1), directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului instituie masura plasamentului in regim de urgenta. Prevederile art. 62 – 64, art. 68 alin. (5) si ale art. 70 se aplica in mod corespunzator.
(3) in situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii. Prevederile art. 62 – 64 si ale art. 68 alin. (5) se aplica in mod corespunzator.
(4) in termen de 5 zile de la data executarii ordonantei presedintiale prin care s-a dispus plasamentul in regim de urgenta, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Instanta se pronunta si cu privire la obligarea parintilor copilului de a se prezenta la sedinte de consiliere.
ART. 101
(1) in cadrul procesului prevazut la art. 100 alin. (3) si (4), se poate administra, din oficiu, ca proba, declaratia scrisa a copilului referitoare la abuzul, neglijarea, exploatarea si orice forma de violenta asupra copilului la care a fost supus. Declaratia copilului poate fi inregistrata, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. inregistrarile se realizeaza in mod obligatoriu cu asistenta unui psiholog.
(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea inregistrarii declaratiei sale.
(3) Daca instanta judecatoreasca apreciaza necesar, aceasta il poate chema pe copil in fata ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai in camera de consiliu, in prezenta unui psiholog si numai dupa o prealabila pregatire a copilului in acest sens.
ART. 102
In cazul in care abuzul, neglijarea, exploatarea si orice forma de violenta asupra copilului a fost savarsita de catre persoane care, in baza unui raport juridic de munca sau de alta natura, asigurau protectia, cresterea, ingrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia sa sesizeze de indata organele de urmarire penala si sa dispuna indepartarea persoanei respective de copiii aflati in grija sa.
ART. 103
In institutiile publice sau private, precum si in serviciile de tip rezidential, publice sau private, care asigura protectia, cresterea, ingrijirea sau educarea copiilor, este interzisa angajarea persoanei impotriva careia a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca definitiva pentru savarsirea, cu intentie, a unei infractiuni.
Dar in cazul in care copilului ii sunt incalcate drepturi fundamentale, ca de exemplu dreptul la scolarizare, dreptul la educatie pana la urma? Cum intervine Directia de Protectie a copilului in astfel de cazuri?
Este aceeasi situatie ca si la abuz si neglijare preventie prin suport si consiliere sau alternative institutionalizarii acolo unde se poate.
Considerati legile din Romania mai degraba in avantajul protectiei minorului sau al familiei acestuia?
Consider ca exista un echilibru intre cele doua, ar experienta a dovedit ca este cea mai buna optiune de a avea o abordare echilibrate nu se poate face diferenta daca mergi pe scopul actiunii interesul copilului.
Norvegia duce la extrem cazurile de protectie a copilului?
Ultimele relatari despre interventia Statului norvegian in familiile de romani sau cele mixte, care s-au solutionat cu decaderea din drepturi ale parintilor, arata ca tara nordica este foarte stricta cand vine vorba de drepturile minorului.
Marius si Ruth Bodnariu, familia ramasa fara copiii luati de Serviciul de Protectia Copilului din Norvegia, nu sunt singurii care au trecut prin aceasta experienta. in mass-media au aparut informatii si despre alte cazuri, dar parintilor le-a fost teama sa-si faca publica situatia. Dumitru Nan povesteste pentru Adevarul ca in data de 27 octombrie, in timp ce era la serviciu, a fost sunat si chemat la Politie. A sunat-o pe sotie, de la care a aflat ca si ea a fost chemata la Politie, unde cei doi soti au fost interogati timp de sase ore si lasati sa plece.
Afara i-au asteptat doi angajati ai Serviciului de Protectie a Copilului, in varsta de aproximativ 30 de ani fiecare. Asistentii sociali le-au spus parintilor, care nu au aflat nici pana in prezent cine i-a denuntat, ca fetita a declarat ca a fost batuta si nu mai au dreptul la copii.
Romanul a mai declarat ca in momentul in care au fost luati copiii, sotia sa a inceput sa planga si sa tipe, iar asistentii sociali i-au spus ca daca are nevoie de un psihiatru, o pot ajuta ducand-o la psihiatru.
Cei doi parinti au avut luni seara o interventie intr-o emisiune de la B1TV in care mama a declarat ca nu a lovit niciodata copiii, si ca singurele lucruri pe care le au cei de la Protectia Copilului sunt declaratia persoanei care a facut plangerea si videoclipul in care minora spune ca a fost lovita.
„Dupa doua saptamani, ne-am dus sa ii intrebam de ce ne-au luat copiii, si, dupa legea lor, care este motivul pentru care ne-au luat copiii. Persoana cu care am vorbit ne-a spus ca nu este in interesul lor motivul pentru care copilul ar spune asa ceva, este de ajuns ca copilul a spus si ca este o dovada ca a fost lovita. Noi am fost acuzati ca am lovit copiii cu cureaua, ca am lovit fetita in Romania, ca toata lumea i-a lovit”, au spus parintii.