În Cluj-Napoca, oraș care a candidat pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, muzeele sunt închise, evenimentele culturale, deși multe, sunt triste și superficiale, iar casele memoriale sunt valorificate doar de niște plăcuțe gravate. Casele în care au locuit marile personalități ale Clujului sunt folosite în diverse scopuri, iar autoritățile nu par să fie curioase de soarta acestor clădiri care, au potențialul să fie atracții turistice. În timp ce până și orașul Turda se poate lăuda cu Casa Memorială ”Ioan Rațiu”, Cluj-Napoca nu are nicio astfel de clădire pe care mai marii municipiului să o promoveze.
Marele poet național Emil Isac a locuit întreaga lui viață într-o casă de pe strada care îi poartă numele. O casă construită la sfârșitul secolului XIX, care nu pare cu nimic mai deosebit față de alte clădiri istorice care împânzesc zona centrală a orașului Cluj-Napoca. Această casă însă a fost construită de avocatul Aurel Isac, tatăl poetului și zeci de celebrități ale lumii culturale românești au vizitat imobilul din apropierea Parcului Central.
„Casa a fost construită de Aurel Isac, tatăl autorului, memorandist și un luptător pentru emancipare națională. În casa respectivă Aurel Isac a primit o serie de celebrități ale culturii românești, printre care Caragiale, cel mai reprezentativ care l-a vizitat. Casa a rămas fiului său, Emil Isac, poet, care avea orientări de stânga, motiv pentru care a fost tolerat de regimul comunist. Ultimul urmaș a fost Dan Isac, arheolog, care a murit în urmă cu câțiva ani”, explică istoricul Vladimir Bogosavlievici.
Odată cu moartea poetului, casa a fost transformată în ”Muzeul Emil Isac”, funcționând în această structură mai bine de 40 de ani. Astfel, locul unde autorul și-a scris cele mai impresionante poezii a fost pusă la dispoziție publicului larg, pentru a putea avea contact direct cu ceea ce a fost, cândva, universul lui Emilc Isac. Muzeul era compus din trei încăperi în care erau expuse documente, printre care și certificatul de naștere al autorului, scrisori atât ale avocatului Aurel Isac cât și ale fiului, cu personalități politice și culturale ale vremii, dar și numeroase fotografii. Cea de-a doua încăpere adăpostea manuscrisele marelui poet, iar ce-a de-a treia cameră a rămas la fel cum era când scriitorul era încă în viață. Era o încăpere în care timpul părea să stea în loc.
Astfel „Muzeul Emil Isac” a funcționat aproape cinci decenii, până când, odată cu căderea regimului comunist, moștenitorii de drept ai poetului au dorit să revendice casa. Patrimoniul fusese cumpărat de Academia Română în 1955, după ce a murit poetul. Imobilul a fost revendicat după un lung proces care a ținut până în anul 1995, proces care a fost câștigat de moștenitorii de drept. După ce muzeul a fost închis, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” a preluat patrimoniul care aparținea Muzeului Național de Artă și a înființat „Colecția Specială Emil Isac” la etaul IV al bibliotecii.
„În anul 2000 fondul muzeului s-a mutat la noi la bibliotecă și noi am făcut organizarea colecției. Până în 2009 a fost prelucrat tot fondul și camera de lucru a lui Emil Isaac este la colecții speciale și poate fi vizitată. Pe lângă mobilier, obiecte personale care reconstituie chiar camera din muzeu mai există cărțile din bibliotecă, arhiva. În arhivă sunt documente, acte personale ale autorului și ale familiei. Aurel Isac a fost membru în Partidul Național Român și corespondeța lui cu oameni politici de la Ion Rațiu la Alexandru Vaida Voievod. Corespondențe ale lui Emil Isaac, fotografii. Cărți de la dicționare de sfârșit de secol XIX la literatură început de secol XX. Multe cărți sunt cu dedicații de la scriitori din generația lui Emil Isac”, a spus Liana Vescan, administratorul colecțiilor speciale din cadrul Bibliotecii Județene.
În acest moment, nu se știe ce s-a ales de casa în care a locuit marele poet. Unii spun că familia locuiește în continuare acolo, alții spun că imobilul ar fi închiriat. În orice caz, casa nu emană aerul unui loc de cultură, al creației. Stilouri cu peniță aspra nu mai zgârie hârtia, ci scaune roșii de plajă privesc acum de la balcon lumea care trece pe stradă.