De doi ani ăștia se chinuie să facă schimb de generații financiar-securistice și politice. Își dau în cap cu Codul Penal și Codul de Procedură Fiscală, își arestează sponsorii, își terfelesc vechile locomotive de partid, își asasinează fiscal fostele pușculițe – ce mai, este un adevărat război pentru a deține ciolanul numit România pentru măcar următorii zece ani.
Ca jurnalist am asistat la prima schimbare în forță a unei generații de politicieni (1989) – nu în forța pe care mi-am dorit-o și în nici un caz nu cu cei de calitatea pe care mi-am dorit-o. Apoi la alta (de aceeași calitate îndoielnică), intre 1999-2000, cu predarea de atribuții din 2004. Așa ne-am trezit cu eșalonul doi-trei al celor de care n-am scăpat în 1989. La fiecare 10 ani este necesară o astfel de mișcare și asta se și face; că se acumulează bani și orgolii neetalate și se simte nevoia ieșirii de sub tutelă.
Ideea era ca această schimbare, măcar în această iarnă, să se facă fără a avea pe liste dinozauri politici, plozi și nepoței securisto-financiari, inconștienți alcoolici, copii de pușculițe financiare ale partidelor, oportuniști eco-hipsterici șamd. “Tactic te poți alia cu oricine”, este un fel de “scopul scuză mijloacele”. Ori, era de mult timpul ca să ne deranjeze mijloacele atunci când clamăm că scopul be este nobil. Ori ce schimbare vreți la Cluj cu Marius Nicoară, inconștientul de la volan ca deschizător de listă la Senat din partea PNL? Sau cu păpușelul lui Remus Lăpușan de la PSD, Horia Nasra, deschizător de Cameră a Deputaților pe lista PSD – un băiat atât de preocupat de ceea ce face încât dacă-l întrebi diverse (orice, fără nici o legătură între subiecte) îți răspunde că acuma e prea preocupat să împrăștie îmvățătura PSD ca să poată răspunde, de zici că-i Moise-n pustie împrăștiindu-și sămânța? Sau cu eco-zăltatul Mihai Goțiu, un agitator de profesie, care (pe bani, să fim bine înțeleși) s-a cățărat pe problema Roșia Montană până la a fi primul pe listele de la Senat a USR?
Listele partidelor clujene colcăie de minciună și ipocrizie. Singurii comestibili sunt Emanuel Ungureanu de la USR și Csoma Botond de la UDMR (mai sunt și alții, dar pe locuri care le vor fi furate dacă le vor câștiga, așa ca lui Călin Tuluc, de exemplu; sau pe liste fără nici o șansă); Dar și Emanuel Ungureanu, și Csoma Botond deschid listele la Camera Deputaților, nu-i pot alege pe amândoi. Plus că-l bag cu votul meu în Parlament pe Ungureanu, să se bată-n piept cu cărămida NicuȘordan? Nu aș prea crede.
Eu unul m-am săturat să asist, din nou, ca exercițiu democratic, la o simplă preluare de putere, la o simplă colectare de voturi. Chiar dacă, dincolo de cuvinte, mai am calmul necesar să aștept să vină și faptele care să le confirme. Deocamdată, avem numai vorbe despre spaimele prezentului și viitorul luminos care ne tot așteaptă. Nu conștientizăm, la adevărata lui dimensiune, “Dușmanul”: acest stat asistențial și capitalismul său de cumetrie instaurat de clica lui Ion Iliescu, salvatorul pilelor, cunoștințelor și relațiilor. Și de care nu vrem să mai scăpăm.
România are două probleme grave, corupția și taxarea excesivă. Încă mai aștept pe cineva care să își propună un program politic pragmatic care să rezolve exact aceste două probleme.
Revin: orice stat trebuie organizat. Două instituții nu au lipsit și nu vor lipsi din organizarea nici unei forme de stat: Birocrația și Armata/Miliția/Poliția. Ca toate instituțiile de forță, acestea trebuie să aibă niște limite în organizarea statală. Căci, prea multă putere militară autonomă duce la diminuarea libertăților democratice – totalitarism, autoritarism, militarism, voluntarism, socialism, comunism. La fel se întâmplă și dacă avem prea multă birocrație. De multe ori am afirmat că Birocrația a fost pe vremea lui Nea’ Ceașcă mai fioroasă ca Securitatea.
De unde se vede că, așa fragil cum este, sistemul democratic se menține numai cât timp există bun simț în societate. Când dispare bunul simț, atunci ori scade prea mult controlul Birocratic/Armat și avem parte de anarhie, ori statul “crede” că se întărește crescând atribuțiile Birocrației/Armatei și atunci avem parte de tiranie/totalitarism.
Iar semnele că bunul simț este pe cale de disparițe sunt evidente:
Sunt plătiți cămătarii/creditorii fără a li se diminua datoriile celor care plătesc cu adevarat.
Se naționalizează pierderi/se ștergi datorii/se dau scutiri de plată cu scopul de a se privatiza câștigurile. Aici sete domeniul băieților deștepți de la noi și de aiurea.
Cel care duce în faliment o instituție “to big to fail” primește bonificații, nu pârnaia cuvenită.
Se dau verdicte pe DEX nu pe Codul penal.
Se proclamă ca “Revoluție a bunului simț” înjurătura birjărească și imprecațiile împotriva adversarilor. Iar adversari sunt toți ce care nu intră în corul sicofanților, cei care nu aprobă slugarnic orice măgărie.
Negarea evidentă a evidenței dacă aceasta nu iese după dorință.
Drepturile hoților și criminalilor, nu mai departe decât, de exemplu, dreptul la, cică, propria imagine, au prioritare față de drepturile victimei.
Drepturile săracelor Mătuși Tamara de a lăsa moșteniri fabuloase Nepoților Adrian Năstase.
Nerușinarea de a afirma că o funcție aleasă însemnă “demnitate în stat” și nu “servant public” – și comportamentul ca atare.
Am adus hoția, chiulul și minciuna la rang de demnitate în stat!