În cazul Sorinei Pintea, ex-ministresa Sănătății, zic că nu e cazul să ne aruncăm direct la concluzii numai #Pentru_că_PSD.
Da, și-au dovedit capacitatea de a fi mituiți, fix în aceeași măsură în care și-au dovedit-o toți strângătorii de ”bani pentru partid” sau cum s-o mai fi numind, zilele acestea, aceste adevărate operațiuni de adunat bani negri pentru campaniile electorale.
Că Blaga este bine mulțumesc în Parlamentul european, că acești vajnici și xtrem de independenți magistrați români trag de dosar până primesc ordinul că Vasilică nu prea e cuminte să i-l mai arate o dată, nu înseamnă că portbagajul mașinii sale nu a fost ticsit cu 800.000 de euro de proveniență total necunoscută.
La fel și cu alți politicieni, inclusiv Sică Orban, înainte să ne cânte ceva la mandolină pe această tema, poate-și aduce aminte cât l-a costat independența procurorilor atunci când a fost el ținta unui denunț de cerere de șpagă.
Dar ce avem până acum? Orice care poate să semene cu un dosar solid, în egală măsură cu o înscenare ordinară. Avem un individ cablat de către procurori și trimis cu mita-n plic la Sorina Pintea, dimpreună cu scenariul unei discuții despre achiziții și cu cuvintele cheie care trebuiesc pronunțate și forțat cel cu care se discută să le pronunțe, bine subliniate, să nu cumva să se piardă ambiental.
Nu știu nici ce anume l-a determinat pe individ să procedeze așa – poate disperarea că i se duce naibii afacerea condiționată întotdeauna de un para-ndărăt, deci un individ cu cuțitul la os, sau avem de a face cu un individ prins cu altceva de către procurori și care, în schimbul propriei libertăți, și-a amintit că a mai lăsat câte un plic prin spitalul Sorinei Pintea și a propus acest scenariu.
Neavând acces la ”surse” ”apropiate anchetei”, așa cum au toate goarnele din presă ale ”mass media justiției”, pot doar presupune situații, nu mă pot transforma în avocat, procuror și chiar judecător, după cum deontologii rețelelor de socializare s-au transformat deja.
Și pot lucra cu informațiile din presă. Și, deocamdată, aflu că ”flagrantul” nu este deloc flagrant, ci mai degrabă o înscenare demnă de milițienii de la ”Economic” ai lui Nea Ceașcă.
„Conform surselor apropiate anchetei, un individ ar fi mers la biroul fostului ministru al Sănătăţii (n.red- Sorina Pintea), unde ar fi discutat despre contracte de servicii medicale şi produse de curăţenie pentru spital. După ce ar fi părăsit biroul Sorinei Pintea, acesta ar fi lăsat pe hol un plic de bani unei femei şi ar fi anunţat procurorii că banii au ajuns la angajata aflată pe hol. Banii nu au ajuns în biroul lui Pintea sau în mâna acesteia. Bărbatul i-ar fi spus angajatei pe hol că plicul este pentru doamna Pintea, după care ar fi venit procurorii”, relatează Adevărul.
Conform Legii, mituitorul şi mituitul împărtăşesc şi vinovăţia şi numărul de ani de puşcărie cu care se pedepseşte fapta. Doar că există o derogare: autodenunţul. Mituitorul se poate autodenunţa şi scapă de rigorile Legii. Se duce la procuror şi-i zice: uite, dom’le (sau domniţă), să obţin cutare sau cutare chestie trebuie să-i dau funcţionarului „x”-ulescu, atâta şi atâta, în data de cutare, orele cutare. Perfect, zice procurorul şi extrage dintr-un sertăraş un pumn de bancnote marcate cu cuvântul „mită” cu ajutorul unor substanţe speciale, detectabile cu mijloace specifice. Le numără, le bagă într-un plic, le înmânează mituitorului, cu proces verbal de predare-primire, după care îl cablează pentru interceptări ambientale și, împreună cu un grup de poliţişti organizează ceea ce se cheamă „flagrantul” – adică momentul real în care mituitul pune mâna pe banii din „plic”. Numai că, în momentul respectiv, deosebirea dintre „organizare” şi „înscenare” devine, de prea multe ori, nesesizabilă.
”S-a aflat că acele contracte erau din perioada în care Sorina Pintea era ministru și deci suspendată din conducerea spitalului de urgență din Baia Mare, iar martorul-denunțător e o persoană care știa bine sistemul (cel puțin atât se cunoaște la această oră) și care a fost el însuși vizat de un flagrant reușit joi, dar care ar fi spus că banii ar fi mers mai sus. Ar fi solicitat și primit audiență la director pentru vineri. Practic… ar fi devenit în doar o zi din calitatea de vizat de flagrant la martor-denunțător. Flagrantul nu ar fi fost chiar un flagrant beton, clasic… în care cel vizat ar fi primit banii, ar fi vorbit despre ei și apoi ar fi fost săltat. Denunțătorul ar fi fost ținut de fostul ministru în antecamera de director al spitalului, iar când în sfârșit a reușit să intre ar fi lăsat o pungă-cadou în birou, cadou care avea aspect de cadou de 1 martie. Nu ar fi existat nici o discuție despre conținutul pungii de cadou”, se afirmă pe site-ul stiripesurse.ro.
Bun, sunt știri pe ”surse apropiate anchetei”, deci este bine să citim și comunicatul DNA care au reținut-o, pentru 24 de ore, pe Sorina Pintea.
În perioada decembrie 2019 – 28 februarie 2020, inculpata Pintea Sorina, în calitatea menționată mai sus, ar fi primit, printr-un intermediar, de la reprezentanții unei societăți comerciale, în două tranșe, sumele de 10.000 de euro și 120.000 lei, care nu i s-ar fi cuvenit, reprezentând un procent de 7% din valoarea unui contract de achiziție publică ce avea ca obiect “proiectarea și executarea lucrărilor de amenajare bloc operator-sală chirurgie cardiovasculară și toracică și spații adiacente”, încheiat în anul 2019 de unitatea spitalicească cu societatea comercială.
Concret, inculpata ar fi primit banii respectivi în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în atribuțiile sale de serviciu ca manager și ordonator de credite.
În data de 28 februarie 2020, după primirea sumei de 120.000 lei, activitate ce ar fi avut loc în biroul inculpatei din cadrul spitalului, s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.
Inculpatei i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală.
La data de 29 februarie 2020, inculpata Pintea Sorina urmează să fie prezentată Tribunalului București cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.
Facem precizarea că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție”, transmite DNA.
Acum putem să jucăm tontoroiul: fie pe ex-ministresă, fie pe procurori. Toți o apă și un pământ.
Că în ce-i privește pe politicieni (funcționarii publici), știm că cam au apucături în a lua șpagă de nici nu mai știi ce a fost mai întâi, politicianul (funcționarul) în funcție, sau mita care-i vânează? Cine pe cine a plodit? Eu cred că funcția creează organul: ai pus funcționarul în funcție și el atrage șpaga.
Iar în ce-i privește pe procurori, știm ce le poate pielea în timp ce se declară ”independenți”. Din păcate, la fel ca şi înainte de 1989, când se „organizau” mai mult “înscenări” pentru spălarea propriilor păcate, sau pentru a avansa în grad, şi azi există “suspiciunea rezonabilă” a faptului că procurorii profită de poziţia lor de forţă pentru aceleaşi motive. Plus comanda politică explicită.
V-am mai povestit despre puterea discreţionară pe care o avea (și încă se mai agață și profită de ea) un procuror în România, chiar și după aşa-zisa cădere a statului totalitar dat chipurile jos în Decembrie 1989. „Dă-mi un nume la întâmplare din cartea de telefon” – mi se lăuda, prin anii 90, un procuror – „şi cel puţin 30 de zile pot să-mi bat joc de el, aşa nevinovat cum este”. Căci în ceea ce privește educaţia acestora cu privire la nişte aşa-zise drepturi ale omului, ei n-au ajuns încă la capitolul „prezumţia de nevinovăţie” şi nici nu vor ajunge atâta vreme cât orice procuror „bun”, în ochii Puterii (indiferent de cine a deținut-o), mai întâi „leagă” („bagă jos la pivniţă”) şi abia apoi începe să producă probe pentru a-şi justifica acţiunea. În România, orice cetăţean poate fi pus în situaţia de a trebui să-şi probeze nevinovăţia, că prcurorii n-au ajuns cu lecția și la faza în care trebuie ei să probeze vinovăția și tot ei sunt chemați să producă inclusiv probe în favoarea celui acuzat.
Doar Justiţia, în România se aplică numai cu scop demolator şi nicidecum în interesul Adevărului. Deşi tancurile sovietice au plecat de prin anii ’50, procurorii au rămas. Au rămas cu mentalitate, cu educaţie (dacă pot spune aşa) şi manevrabilitate de tanc sovietic. Pe lângă multiplele servicii secrete cu mentalitate securistă, precum şi poliţişti cu mentalitate de miliţieni, n-am scăpat nici de procurorii care încă mai acţionează ca o veritabilă „poliţie politică”.
Deocamdată, văd că am asistat la un flagrant în plic (sau, mă rog, în pungă sau cadou de 8 Martie). În atari condiții oricine este un posibil mituit şi în spatele oricărui om (cunoscut sau necunoscut) cu care stăm la masă, îl primim în birou sau în casă, poate sta un procuror care să ne acuze că tocmai ce am fost mituiţi. Ne poate chema la o cafea un amic, discutăm banalităţi şi, când se duce să se uşureze, „uită” pe colţul mesei un plic cu care, un minut mai târziu se bate victorios în podul palmei un procuror ce ne anunţă să zâmbim, suntem la emisiunea „mita ascunsă”. Nu mai este necesar decât motivul mitei – şi ce spune în autodenunţ fostul amic, se pare că este suficient.
Să fie clar, nu încerc să spun că prin flagrant nu se rezolvă şi foarte multe cazuri reale de mituire. Dar, eu n-am mai văzut de mult vreun flagrant: decât numai defilarea cătușelor pe la televizor. Apoi, suspect, Justiția, pe lângă faptul că este oarbă, devine și mută.
Și, gata!