Și iată că se făcu atât demonstrația că avem de-a face cu niște deturnatori de profesie ai discuțiilor (similar cum au deturnat și manifestații publice și acum încearcă să o facă cu subiectul înnoirii clasei politice), dar și cât de superficial se gândește (se rumegă, se înțelege) un subiect pus în discuție publică de către acești deturnatori și fanii lor.
Discuția nu este dacă într-o poză apare prăbușit în mizeria alcoolului, încovrigat după un pet de bere Timișoreana, un anume “Răducu din Vamă”, sau însuși Mihai Goțiu, individul care s-a cățărat pe protestele anti Roșia Montană și „occupy” până la a fi nominalizat pe poziție eligibilă pe lista de la Senat a USR Cluj. Un individ care a votat și și-a argumentat în scris opțiunea pentru Mircea “Prostănacu” Geoană (de stânga, nu de dreapta cum se declamă; PSD curat, cu pârnăiașul Voicu pe post de ministru de Interne, ăla care dacă ajungea în funcție, îi rezolva de pârnaie pe toți ai lui, inclusiv pe patronul goțiului, Sorin Ovidiu Vântu!) și care, de pe platforma Vox Publica – creată din bani furați de patronul „Sorinache” -, a împroșcat tone de imprecații și minciunele la adresa politicienilor “băsiști” (că asta îi era marota, una bine întreținută pecuniar alături de cea cu “cianuriștii”), în numele lbertății de exprimare, a polemicii, pe care acum (culmea ironiei, nu?), le neagă altora.
Cei care au vrut să citească altceva, au citit poza, nu conținutul. Au citit “pet”, s-au uitat în poză și au văzut “pet” – ori acesta era o aluzie directă la toate acele manifestații frumoase împotriva lui Ponta și PSD (în care tinerii “ocupau” carosabilul orașelor și băteau cu “pet”-ul în asfalt) și pe care acești devalizatori de profesie, travestiți în “civici” le-au deturnat în folosul lor. Cum se mai plimbau aiurea-n tramvai coloanele de manifestanți prin cartiere în loc să fie în fața sediului Guvernului șamd, nici măcar nu mai are rost să pomenesc – dar memoria colectivă și arhivele ziarelor au reținut acest aspect. Și au reținut cum apăreau toți “amicii” lui Putin: Ernu și Rogozanu să țină pumnul strâns alături de Goțiu (frați de Vox Publica, ce naiba?!). Și acum la fel, deturnând discuția de la „meritele” pe care le-ar avea acest „golănaș” „civic” pentru a avea o șansă să ne reprezinte (din păcate și pe noi, c-așa-i în democrație) în Senat, a apărut și Ernu să ne zică cum a scris el despre “Răducu din Vamă” și ce „făcătură” e poza, deci și materialul. Numai că poza nu e făcătură, există, este reală, s-a plâns dându-se-mpușcat în deontologie chiar autorul – că cică i-a fost „furată” „fără permisiune”, acum 2 ani (poza fiind în spațiul public din 2009) de către cel de la care am preluat-o noi.
Așa că: paranteză „deontologică” (adică de mâncat rahat politic corect dinspre partea sa curată): cu ce este mai prejos „Răducu din Vamă” decât Mihai Goțiu, jurnalistul quality care ne scria despre „familia cu față de cur”, să fi fost fotografiat și expus public ca “pitoresc” acum 7 ani? Și de ce n-ar fi expus la fel de “pitoresc” și public Mihai Goțiu nu pentru asemănarea izbitoare cu “Răducu din Vamă”, ci pentru apucăturile care l-au făcut celebru: golănelile de pe Vox Publica, acțiunile de tip occupy (parcă exista și un dosar penal pentru una dintre aceste acțiuni?) și activismul anti Roșia Montană împins la extrem, până la eco-zăltare? Plus, c-ar mai fi.
Dacă ne citesc materialele și nu pozele, activiștii USR (și “deontologii” lor de conjunctură) poate realizează că nicăieri nu se afirmă că în poză este fix Goțiu. Au „citit” ei poza ca atare – unii știu ei ce știu despre viața și apucăturile candidatului: a fost, sau nu a fost? Rămâne, totuși, întrebarea.
Dar trecem și peste asta, nici nu mă oboseam să citesc eu în locul “deontologilor” dacă nu m-ar fi oripilat atâta superficialitate în discuții (nu numai cele în care „eroul” Guță, cu pletele unsuroase și turtite, călare pe calul alb al USR a fost cât pe ce să fie răpus mișeșește de ziariștii “cianuriști”, dar și cele de genul: “și ce dacă, e la Vamă, se iartă orice acolo”); superficialitate care-mi demonstrează, încă o dată, că mult clamata înnoire este o poveste tristă despre un orizont de așteptare pe care nu-l vom atinge niciodată.
Niciodată. Din cauza faptului că nu există educație și fiecare are impresia că este deținătorul adevărului absolut (inclusiv eu, de multe ori, din păcate) și încearcă să-l aplice inclusiv cu forța legii pe gâtul celorlalți – în numele Democrației. Iar chestia cu interzicerea fumatului în locurile publice care sunt afacerea și proprietatea cuiva, când se putea lăsa liberul arbitru al alegerii fiecărui afacerist să-și rezolve problema, este un trist exemplu în acest sens.
În Cluj-Napoca avem și exemplul Untold, legat de care, tineri frumoși și înnoitori (și cei care încă se mai cred frumoși și tineri), vin cu mesaje fascistoide de genul: „nu vă place, cărați-vă!” – împotriva celor care protestează că legea este abolită-n municipiu timp de 3 sau 4 zile.
Toți aceștia citesc “pozele” nu caracterul.
Și votează pozele, nu carcaterul.
Așa că luați o pauză și meditați (dacă aveți capacitatea): discuția noastră este despre caracterul personajului, nu despre poză.
Și vom reveni.