Szakats Istvan
Circul media al poziționărilor, repoziționărilor și a subpoziționărilor, iscat în jurul statuii Școlii Ardelene a arătat și la dezbaterea de duminică pe temă, că falia dintre corifeii filocraților naționaliști oldschool și cei ai tehnocraților marketiști newschool e pe evazate la Cluj. Categoriile astea două sunt ele fluctuante și fuzzy, dar înțeleți ideea. Deci.
În contextul schițat, problema lui Boc este că el de fapt are nevoie de sprijinul ambelor tabere, deci și a filocraților naționaliști oldschool și și a tehnocraților marketiști newschoolși reușind până acum să facă o echilibristică admirabilă între ele, de tip „momește și prostețe”, ani de zile.
Baiul însă e că așa cum cele două tabere se tot distanțează, Boc e nevoit să performeze un din ce în ce mai evazat Epic Split – stil Van Damme cu camioanele.
Dar în acest șpagat el de fapt pierde suporți, și rămâne din ce în ce mai instabil pe fiecare dintre tabere. Ghinion, primarul trebuie să intre în modul de damage control.
Conform cutumei, asta înseamnă două lucruri: Boc dispare în spatele lui „să decidă specialiștii” până se liniștesc apele, și între timp se bagă-n ceață spațiul discursiv cu niște fumigene rozosine în presă – poate vă mai amintiți de faza cu articolele reîncălzite “Calitatea vieții la Cluj. Banca Mondială: clasamentul celor mai bune orașe în care să stai” din 13 septembrie 2022, la o zi după mini-cataclizma „actualizării” prețului la “metrou”. Dar acum e mai complicat.
De la mantra-ul cu „osă decidă specialiștii”, tehnocrații de obicei se așază liniștiți pă locurile lor. Doar că în ultimul an, încrederea lor în primar și primărie s-a subțiat de fail-uri precum Opera sau Parcul Ștefan cel Mare, proiecte care se târăsc și azi, stânjenitor, și se potențează până la penibil în formă continuată.
Uitându-ne la cealaltă tabără, vom remaeca că în ultimele zile filonul protocronist-legionar a alimentat serios cu lemne ghezeșul Făclia-NapocaNews-ActiveNews pe cazul soclului. Abruptețea cu care s-au mobilizat arată că Vulturii Sarmisegetuzăi nu prea se simt la înălțime.
O soluție gordiană din partea primarului i-ar mai liniști pe aceștia, dar i-ar inerva pe tehnocrații care vor rațiune, decizii documentate și paper trail – mai ales acum că au ajuns pe masă și niște argumente.
Pe raționaliști o intervenție înceată i-ar liniști – dar trecerea timpului i-ar tura atunci pe naționaliști. Așa că nicicum nu e bine. În prinsoarea creată, că face că nu face, încrederea în Boc e erodată în cel puțin una dintre tabere, iar primarul rămâne din ce în ce mai izolat.
Care e ieșirea? Cu ce poți să vii în fața cetățenilor pe care i-ai făcut „isterici”, și care asistă acum la metamorfoza unui proiect la Operă „finalizat în 31 decembrie”, redeschis în șantier trei luni mai târziu? Cu nimic.
În acest moment nu cetățenii contează. Le vine și lor rândul, conform tradiției costeficienței politice, în ultima lună dinainte de alegeri. Ce contează acum, e dezevazarea taberelor, pentru a mai reduce tensiunea teribilă din șpagat.
Primarul, la mutare.
PS: Şi a mutat: se revine la soclul iniţial al „Şcolii Ardelene”, se repune bustul lui Emil Racoviţă pe vechiul amplasament.
Ura şi la gară!