Editorial

Zice Klaus Iohannis: ”Am decis să intru în competiție pentru funcția de secretar general NATO”. Milogeala tinichelei pentru un post cu protocol, că mai are Eclatanta de văzut lumea

Pe care merite? Pe cele de Ja Napot Kivanok Peeeee Seeeeee Deeeeeee și modul în care a recreat Uniunea Stalinist Leninistă? Pe tăcerile lui lungi și dese și reacția tardivă de ”atenție și îngrijorare” pe orice subiect stringent? Pe marile lui dispariții, coloanele oficiale, trântitul de paltoane pe capotă, avioanele particulare? Pe concediile sudate cu vacanțele?

Păi ori nu-l găsesc ăștia pe pârtie, ori până dă ordinele necesare ripostei, ajung rușii până în Statele Unite.

Nu mai bine merge el liniștit ”acasele” lui (bașca aia de i-o face cadou, noaptea, ca hoții, RAPPS), mai joacă un golf, un tenis, se mai dă pe o pârtie, mai se lasă plimbat de amicul Schmidt cu ”beemveul”, mai halește un cârnat, chestii la care se pricepe…

Auzi, cică-și ”asumă această candidatură în numele României”, pe ”baza performanței României” (”căcare” o fi fiind aceasta: corupția la nivel statal pe care o păstorește de zece ani, plagiatorii miniștri și prim ministru, licitațiile cu dedicație acceptate princiar de la slugoii lui din PNL? puterile sporite date statului paralel și serviciilor?) și a ”experienței acumulate pe parcursul celor două mandate de președinte al României” (adică concedii sudate cu vacanțe și vacanțe întrerupte de concedii).

Băi, dar cât tupeu are tinicheaua aceasta, ficusul, mutul, dulapul… Șefu’, pentru funcția aia trebuie să te ridici din pat… lasă, nu e pentru tine!

De fapt știm cu toții că se bagă în seamă numai să facă presiuni să-și câștige un loc călduț cu protocol și-n dolce far niente pentru după președinție.

Că mai are Eclatanta și Ravisanta de văzut lumea.