De la invocarea legalității protocoalelor în baza cărora românii au fost interceptați de către SRI încoace, presa a căutat răspunsuri la întrebarea esențială: câte perechi de urechi auzeau ce vorbește x cu y?
Ziar de Cluj vă introduce în lumea interceptărilor efectuate la Cluj. Cum se știa locația unui individ? Cum era posibilă interceptarea convorbirilor acestuia? Cine desemna persoana care efectua interceptarea și în baza căror criterii? Prin câte mâini treceau CD-urile cu interceptările? Cine stabilea care părți din conversația purtată să rămână ca probă și care să le excludă? Cine decidea ce „picanterii” se dau la presă, să fie discreditat „învinuitul” înainte de a fi judecat?
Am intrat în posesia unor mărturii date sub jurământ de câtre boșii de la Brigada de Operațiuni Speciale Cluj-Napoca, cei ce lucrau cu Centrul Național de Interceptare al Comunicațiilor – STRUCTURA Serviciului Român de Informații.
Poate ar trebui să vă spunem concluzia de pe acum: vina se aruncă de pe o structură pe alta. Dacă vă e clar cum au fost ascultați clujenii, cum s-au construit dosarele penale sonore din JUDEȚUL Cluj, atunci acest material vă poate demonta toată părerea.
În primul rând, dorim să precizăm că scopul materialului nu este de a imacula infractori sau de a macula ofiţerii operativi. Faptele penale trebuie pedepsite. Tristețea cea mai mare, provocată de existența protocoalelor, e că „populimea” sau oamenii de rând au fost deseori induși în eroare despre comiterea unei infracțiuni de către o persoană. Cele mai bune ”arme” în acest sens au fost exact interceptările, deseori compromise, dublate, modificate, traduse greșit – totul pentru a dovedi o ipoteză materializată în trimitere în judecată + condamnare.
Legendă:
SRI – Serviciul Român de Informații;
CNIC – Centrul Național de Interceptare al Comunicaților;
BOS – Brigada de Operațiuni Speciale, structură din cadrul Ministerului de Afaceri Interne;
CCR – Curtea Constituțională a României;
ITA – Institutul de Tehnologii Avansate, componenta tehnico-ştiinţifică a Serviciului Român de Informaţii (scop: dezvoltarea de tehnologie care să fie utilizată în misiunile de culegere de informații + Tehnologie care să fie utilizată de ofițeri ai Serviciului în misiuni punctuale);
Mihai Rus, Andrea Marian, Vasile Giurgiu și Kiss Karoly sunt patru oameni care dețin sau au deținut funcții de conducere în BOS Cluj-Napoca. Aceștia au fost interogați într-o sală de judecată, în ședință nepublică, într-un dosar penal aflat în etapa camerei preliminare. Cu toate încercările de a scuza modul ilegal prin care s-au obținut interceptările la Cluj-Napoca, coroborat cu adrese ale SRI-ului (care inițial nu recunoștea că era în spatele interceptărilor), toate probele cu convorbirile telefonice au fost EXCLUSE de la DOSAR.
Problema cu cei patru angajați ai sistemului a fost că au invocat la audieri partea cu SECRETUL PROFESIONAL. Greșeala lor a fost că nu au folosit scuza aceea pentru același tip de informații.
Cine-i polițistul, cine-i SRI-stul?
KISS KAROLY a fost șeful Brigăzii de Operațiuni Speciale Cluj-Napoca în perioada 2009 – 2016. Teoretic, Karoly era ofițer judiciar. Acel om care acționează la ordinele procurorului, având calitatea de polițist. Potrivit declarației sale, au existat momente în care nici el nu știa exact ce calitate avea, dincolo de funcția de conducere. Aceste etichete erau date pentru a ”pușca” pe procedura penală și a albi legalitatea interceptărilor. Dar nu doar în cazul lui Karoly, ci al multora.
„În ultimii 5 ani au existat perioade în care o parte din polițiștii din cadrul Serviciului de Operațiuni Speciale au avut calitatea de ofițeri şi agenți de poliție judiciară și perioade în care li s-a retras această calitate, după care au primit-o înapoi, dar nu pot preciza intervalul temporal exact în care eu am avut și în care mi s a retras această calitate. Eu nici nu știu daca mi s-a retras vreodată această calitate întrucât circulau hârtii, era o procedura destul de complexă cu avizarea procurorului general, iar eu eram șeful serviciului. Nu eu puneam în executare mandatele de supraveghere”, susține Karoly.
Întrebare procuror: Cum se puneau în acea perioadă în executare mandatele de interceptare?
R: Nu sunt în măsură să răspund pentru că sunt ținut de obligația de a păstra secretul profesional, procedura fiind clasificată strict secret.
Și totuși, cum erau clujenii interceptați?
În vreme ce Karoly, ieșit acum din sistem, credea c[ păstrează ”rețeta secretă” a interceptărilor, Vasile Daniel Giurgiu, fostul șef al Biroului de Exploatare Tehnica din cadrul Serviciul Operațiuni Speciale a răspuns la această întrebare. Potrivit celor declarate la audieri de către Giurgiu, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică se făcea pe baza autorizărilor care li se remiteau de către parchet printr-o adresă. SOS punea în executare aceste mandate PRIN INTERMEDIUL SRI, iar după apariția deciziei CCR au fost nevoiți să se descurce singuri. SRI stabilea conexiunile la operatorii de telefonie (rețelele mobile prin care funcționau cartelele celor interceptați).
Teoretic, ce vorbeau suspecții la telefon era înregistrat într-un program secret, la care lucrătorii SRI nu aveau acces. Mai mult și SOS s-a spălat pe mâini zicând că acele convorbiri se predau în formă brută.
„Li se punea (n.red. procurorilor de caz, ofițerilor judiciari) la dispoziție toate convorbirile integral în forma brută, pe suport optic, procurorul selecta convorbirile relevante şi pe baza acestei selecții operatorul reda în note întreaga convorbire selectată de procuror ca fiind relevantă, după care ofițerul de caz sau procurorul întocmea procesele –verbale”, a precizat Giurgiu.
Acesta a mai recunoscut că existau ”situații excepționale” în care procurorul selecta dintro convorbire doar o anumită parte pe care o aprecia ca fiind relevantă și doar segmentul respectiv era cuprins în notele de redare. Frumos, nu? Așa se face ca unele convorbiri care au stat la bază ca probatoriul al infracțiunilor erau în fapt scoase din CONTEXT.
Dar mai e un aspect. Ce nu știa Giurgiu când a fost audiat era faptul că o colegă de-a lui a răspuns diferit la întrebarea „CINE SELECTA care convorbiri erau RELEVANTE”. Molnar Delia susținea că „discuta cu ofițerul de caz şi stabileau ÎMPREUNĂ care sunt convorbirile relevante pe care ulterior le reda”. Confruntat cu această afirmație, Giurgiu a revenit asupra declarației: „Da, până la urmă ofițerul de caz decidea relevanța convorbirii sau părții din convorbire relevante”.
„La SOS era o conexiune privată de calculatoare, respectiv o rețea de calculatoare independentă, adică nu era interconectata la alte rețele și era strict dedicată punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, care avea loc prin transmiterea mandatelor de supraveghere Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor”, a mai dezvăluit acesta.
Întrebare: Cine lucrează în Centru Național de interceptare a Comunicațiilor?
R: În primul rând nu știu (n.red. BULSHIT) și în al doilea rând face parte din angajamentele asumate la pensionarea mea de a păstra secretul de serviciu.
De ce aveau nevoie atât de mult de SRI?
Puterea a aparținut SRI-ului într-o manieră în care nu se putea concepe că e greșit acest aspect. De-a lungul timpului, după căderea COMUNISMULUI, nu a existat un serviciu mai puternic decât SRI. Nu cădeți în argumentul cu ”siguranța națională”. Este de neconceput ca SRI să dețină atâta putere și informație despre civili, doar printr-o dispoziție dată de procuror, plimbată pe la SOS. În dosarul în care au fost audiați acești angajați de la Cluj-Napoca, cu prima ocazie, SRI s-a spălat pe mâini și dădea vina pe ei. Instanței i se comunica să fie cei de la SOS trași la răspundere. În realitate, Direcțiile de Operațiuni Speciale din ȚARĂ nu AVEAU SEMNĂTURĂ, tati! Codul de procedură penală spune că persoana autorizată să efectueze interceptările asigura semnarea electronică a acestora ”utilizând o semnătură electronică extrinsă bazată pe un certificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat”.
„Din 01 decembrie 2016 Serviciul de Operațiuni Speciale s-a transformat în brigadă (BOS) și a fost condus de Kis Karoly care s-a pensionat o august 2016. Kis Karoly era șeful serviciului echivalentul brigăzii de astăzi și Giurgiu Daniel era șeful biroului, echivalentul Serviciului Exploatare Tehnica de astăzi pentru că biroul s-a transformat în serviciu. Brigada de Operațiuni Speciale nu are semnătură electronică, pentru că Brigada Cluj nu are legatură directa cu funizorii de telecomunicații. Această legătură se face prin intermediul CNIC, fiind singurul organ abilitat să puna în aplicare mandatele de supraveghere tehnică, conform Ordonanței nr. 6”, a mărturisit Andrea Raul.
Interceptările purtau semnături ale SRI și ITA.
Întrebare: Persoana care inscripționa suporturile optice pe care erau puse interceptările, primea înregistrările de la SRI?
Răspuns: Nu, dar pentru mai multe detalii aș încălca secretul de stat.
Incerceptări dublate și asumarea legalității interceptărilor
De departe, cel mai frumos răspuns a fost dat de către Mihai Rus, Șeful Brigăzii de Operațiuni Speciale Cluj-Napoca. Audiat într-o cauză penală, Rus a fost întrebat dacă își asumă legalitatea și corectitudinea cu care clujenii sunt interceptați. Răspunsul a fost scurt și concis: NU.
Mai mult, dat fiind că la dosarul respectiv existau interceptări dublate și diferențe între dimensiunile fișierelor audio (care conțineau convorbiri între cei interceptați) Rus susține că:
„explicația o poate da doar SRI, care are în subordine CENTRUL Național de Interceptare. Au mai existat situații în care au apărut sesiuni dublate sau chiar triplate, fiind generate automat de sistem, iar operatorii noștri nu au cum să intervină”.
Întrebare: Știti dacă şi alte instituții ale statului dețin mijloace tehnice de înregistrare operativă și interceptare?
R: Nu cunosc acest aspect.
Nulitatea absolută
Instanța nu a avut încotro și a exclus toate interceptările din dosarul respectiv, concluzionând că au fost obținute ilegal.
„În temeiul art.102, alin.2, 3 și 4 din Codul de procedură penală, exclude din materialul probator toate procesele-verbale în care a fost consemnat rezultatul activităților de supraveghere tehnică, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate, precum și suporții optici care conțin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică. În conformitate cu Decizia CCR nr.22/18.01.2018, dispune îndepărtarea fizică din dosarul cauzei a tuturor acestor mijloace de probă (procesele-verbale de redare a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate) și a tuturor suporților optici care conțin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică, precum și eliminarea tuturor referirilor la aceste mijloace de probă și redării conținutului acestor mijloace de probă din rechizitoriul nr.XXXX al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar în acest sens trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor de excludere din dosar și din conținutul rechizitoriului a probelor declaratenule absolut și a referirilor la aceste probe”, se arată la dosar.
Rămânem cu întrebarea: Cunoașteți vreun angajat SRI/ o structură care s-a ocupat cu ascultatul civililor să fie tras/ă la răspundere pentru interceptări ilegale?
Raspunsul: Nu, dar dacă am intra în detalii s-ar încălca secretul de stat.
Cert este că s-a jucat o frumoasă piesă de teatru. În multe cazuri ”siguranța națională”, acea scuză folosită de SRI să te asculte, era o rugăminte politică. Rolurile din piesa de teatru erau de fapt ordine: cere mandat și dă-ni-l, că îți facem noi rost de ce trebuie și cum trebuie: a se citi dublat, tăiat, trunchiat.
*N.red. Gura târgului vorbea de microfoane ale SRI montate în tivul de la prosop. Rezistente la apă. Legenda spune că dacă prinzi un SRI-ist la beție îți recunoaște cum îi dădea procurorului dosarul la cheie cu tot cu rechizitoriu: na, fă-l pe ăsta. Dar… astea toate intră la secret de stat.