O mare parte a educației noastre este axată pe a învăța să te descurci singur.
Să nu mă înțelegi greșit. Independența este bună. E bine să știi să faci lucruri în solitudine. Te concetrezi mai bine. Ești mai atent la detalii. Savurezi cu mai multă plăcere munca sau activitatea respectivă.
Problema apare însă atunci când această rutină solitară îți este potrivnică, ineficientă. Atitudinea de „descurcă-te singur” are dezavantajul de a ne pune în postura de a fi reticienți la a primi ajutor. Foarte mulți dintre noi dezvoltăm o rușine în a cere și o împotrivire în a primi ajutorul de care avem nevoie.
Ne este rușine să deranjăm.
Ne este rușine să interacționăm. Ne este frică de multe ori în a ne formula o posibilă întrebare pentru că am putea fi judecați, pentru că am putea părea „proști”.
Și atunci… tăcem și încercăm „să ne descurcăm singuri” pentru că, și așa, lumea consideră asta o virtute.
Ne împotrivim să acceptăm ajutorul…
…pentru că a fi ajutat e, din nou, un semn de slăbiciune. Ești mai puțin puternic când asculți un sfat pentru că, automat, presupunem în sinea noastră că ar fi trebuit să știm.
„Prostule/ Proasto! De ce nu știi să rezolvi Problema TA?” ne spunem deseori cu ocară.
Da, ne este frică să nu părem proști atunci când cerem ajutorul cuiva. Așa ni s-a spus. Asta credem, atât de tare, încât ne jignim cu o ușurință incredibilă (căci nu ne aude nimeni).
Așadar, în cultura noastră, ți se recomandă să nu ai mentori pentru că „trebuie” să te descurci. Când mai pui la socoteală că trebuie să și plătești (așa cum o faci cu un avocat, notar sau medic) chiar îți vine să îi dai o palmă ideii în sine și să îl iei, din nou, în brațe pe „Mă voi descurca eu… cumva!”
E OK… nu îți „lua” mentor! E o investiție degeaba, plus că te faci de rușine dacă află lumea că dai bani pe sfaturi. Vai ce rușine.
(glumesc)
Dacă îți „iei” mentor, ia-ți un mentor bun
Vasile zice:
„Logic! Că doar nu îmi iau unul prost!”
Dragoș răspunde:
„Te-ar mira câți dintre noi nu știm să luăm o pâine bună, o mașină bună, darămite un mentor bun.”
Un mentor bun nu te ceartă, dar îți va spune clar unde greșești. Subiectiv, pentru că ai nevoie ca experiența lui să fie pusă în slujba contextului tău. Îți dorești un mentor care a greșit deja și are instictul de dezvoltare deja creat pentru că, doar așa, vei beneficia de absența greșelilor banale de genul „nu băga mâna în priză”.
Suntem înconjurați de păreriști și deci cu siguranță va veni și un moment în care vei pune la îndoială o soluție propusă de mentorul tău. E OK! Un mentor bun te va lăsa să greșești controlat în acele cazuri în care îți vine greu să crezi că o soluție e mai bună decât „instinctul” tău. Am clienți care insistă să facă într-un moment nepotrivit publicitate pe Facebook. Pentru că așa au citit pe un blog important. Pentru că așa a zis „nu-știu-ce-specialist”. Dacă insistă organizăm „eșecul controlat” pornind de la premisa „Doamne dă să nu aibă dreptate, Dragoș!” pentru a nu pierde investiția. Ce să vezi? Am mereu dreptate. Nu pentru că sunt mai deștept, ci pentru că am „spart” zeci de mii de euro în momentele nepotrivite pe Facebook, când nu eram pregătit, când produsul meu nu avea ce căuta acolo.
Un mentor bun te testează. Crează exerciții special pentru tine și te provoacă să le rezolvi pe principiu mai bine „să ne jucăm
Un mentor bun nu te „mânuiește” ca un maestru păpușar. Scopul primar este să „mergi singur” pe Drumul Antreprenoriatului și nu ținut de mână sau de „sfori”. Scopul este să ai nevoie din ce în ce mai puțin de mentor, să îl folosești doar în momentele cruciale strategice.
Un mentor bun nu urmărește cu tot dinandinsul să aibă întotdeauna dreptate. Nu e concurs de măsurat mințile. Nu e nicio competiție din rubrica „Să-ți arăt cât de prost ești!”. Scopul este ca firma ta să fie sănătoasă, să lucreze pentru tine, să nu îți dea bătăi de cap, să facă bani pentru tine legal și suficienți, să valoreze din ce în ce mai mult din toate punctele de vedere. Treaba ta este să visezi curajos. Treaba mentorului tău este să creadă în tine și să te ajute să rămâi concentrat și vigilent la toate farfuriile pe care trebuie să le învârți în același timp.
Un mentor bun știe că viața de business e mână-n mână cu viața personală. Nu te va judeca. Nu îți va trăda încrederea. Mentorul tău va știi care este situația ta globală pentru că fiecare detaliu afectează modul în care tu reacționezi atunci când porți haina de antreprenor.
Un mentor bun știe să te facă să iei decizii (de cele mai multe ori bune). Îți repet, mentorul tău nu va prelua cârma afacerii tale. Tot tu ești cel care conduce nava, iar asta înseamnă că tu trebuie să îți asumi toate deciziile. Treaba mentorului este să îți ofere maximum 3 opțiuni și să îți spună părțile bune și rele pentru fiecare dintre ele. Mentorul are voie să recomande Soluția, dar tu ești cel care decide în final.
Nu îți fie lene să cauți mentorul potrivit. Așa cum nu te duci a doua oară la un hairstylist care îți strică „freza”, așa nu te duci nici la un mentor care… te face să pierzi bani. Indiferent de renumele lui/ ei. Indiferent cât de poleite îi sunt promisiunile. Mentorul tău trebuie să fie bun pentru tine și afacerea ta, în industria și contextul tău.
Cel mai bun motiv să îți iei totuși un mentor: ideile bune
Aglomerația și haosul din viața de antreprenoriat te poate inhiba. Indiferent în ce stadiu ești, indiferent de când ești antreprenor.
Sindromul cel mai des întâlnit este să „nu mai vezi pădurea de copaci”.
Oboseala, amalgamul de detalii pe care trebuie să le ai în vedere, totul contribuie la un fel de încețoșare mentală. Eu spun că mintea devine îmbâxită asemenea unei încăperi neaerisite.
Ce poți să faci în asemnea cazuri? Ai ghicit (din titlu), iei o gumă mentorată. Adică îți iei un mentor care să te ajute cu ceața urât mirositoare din jurul minții tale. 
Nu mai trebuie să îți spun, dar un mentor bun are mereu idei proaspete, pragmatice și eficiente pentru tine, indiferent în ce situație te-ai afla.
–––––––––––
Sunt șanse foarte mari să nu fiu cel mai bun mentor pentru tine. Poate nu ești în industria potrivită astfel încât să pot să te ajut (mai ales că am câteva industrii în care nu mă pot implica). Poate nu sunt pe placul tău (de exemplu, dacă te oripilează prima pagină a site-ului meu e absolut necesar să nu mă contactezi).
Îndemnul meu este ăsta: caută-ți un mentor bun pentru tine. Iar dacă-l găsești, să nu te pună mama supărării să renunți la el, indiferent cât costă. Uite, un lucru bun de notat este că dacă nu te ajută să îți scoți de 10 ori investiția (în mentorat) pe parcursul unui an, atunci nu e mentorul potrivit pentru tine.
Dacă ai curaj să ne luăm la trântă în dulcele stil kung-fu „Verde-n-Față” cumpără o sesiune cu mine de pe www.dragosalexa.ro. Doar așa putem (amândoi) ști siguri dacă ne potrivim.
PS: Să mă ierți, dar am terminat stocul de sesiuni gratuite. Știi tu, acelea cu eticheta „prima ședință gratuită”.