Eveniment

Istoricul Lucian Boia a fost decorat de președintele Ungariei cu ”Crucea de cavaler a Ordinului de Merit”

Istoricul Lucian Boia a fost decorat de preşedintele Ungariei, János Áder, cu titlul ”Crucea de cavaler a Ordinului de Merit al Ungariei” în semn de recunoaştere a activităţii deosebite desfăşurate ca istoric, precum şi a întregii opere prin care contribuie în mod semnificativ la îmbunătăţirea relaţiilor dintre poporul maghiar şi român, scrie Hirado.hu.

Istoricul s-a opus de mai multe ori concepţiei oficiale române despre istorie, oglindită în manualele şcolare, şi astfel a devenit deseori ţinta naţionaliştilor români, notează sursa citată.

Distincţia a fost înmânată omului de ştiinţă cunoscut pentru cărţile sale demolatoare de tabuuri şi de mituri, de către ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Botond Zákonyi, în cadrul unei festivităţi în cerc restrâns organizat, marţi, la Ambasada Ungariei din Bucureşti, mai notează site-ul de știri.

Boia a declarat presei ungare că a fost surprins de distincţia primită de la statul ungar, dar o primeşte cu plăcere.

Potrivit sursei citate, Boia a mai precizat că, în opinia sa, nu există contradicţie între disputele româno-maghiare despre istorie şi faptul că a primit o decoraţie din partea statului ungar.

Întrebat fiind că această distincţie îi este înmânată în anul centenar al Tratatului de pace de la Trianon, când pe ordinea de zi a parlamentului român se află un proiect de lege care vrea să decreteze zi de sărbătoare data de 4 iunie, pe care Ungaria o consideră ca ziua celei mai mari nedreptăţi din istorie, Lucian Boia a răspuns că nu ştie despre această iniţiativă, dar crede că românii ar trebui să accepte şi să respecte faptul că Trianon reprezintă o traumă majoră pentru Ungaria şi pentru naţiunea ungară.
Lucian Boia a mai afirmat că rezolvarea durerilor din trecut – şi nu numai în cazul maghiarilor – nu trebuie căutată în trecut, deoarece istoria nu poate fi schimbată, ci în viitor. “Cu toţii suntem europeni până la urmă, ne asemănăm între noi şi problemele noastre se aseamănă între ele în mult mai mare măsură decât cu problemele celor care trăiesc pe alte continente”, a mai spus Lucian Boia, potrivit sursei citate.

Conform site-ului ziariului romanialibera.ro, Lucian Boia era propagandist „național-comunist“ în Occidentul anilor ’80.

În 1997, istoricul  deja publica la Editura Humanitas, într-o serie coordonată de Sorin Antohi (profesor la Universitatea Central Europeană, centrul de colonizare culturală realizat de Soros la Budapesta.

S. Antohi s-a dovedit după mai mulți ani drept un asiduu colaborator al Securității și un impostor – fals doctor în istorie) o lucrare editată cu sprijinul… Fundației Soros pentru o Societate Deschisă, după cum stă scris pe contracopertă. „Istorie și mit în conștiința românească“ era prima ieșire consistentă a universitarului împotriva „miturilor“ istoriei românești, cum ar fi, între altele, conform autorului, continuitatea poporului român în spațiul carpato-dunăreano-pontic, rolul de prim unificator al lui Mihai Viteazul sau chiar și Marea Unire de la 1918. Reputatul istoric Ioan Scurtu consideră însă că volumul în cauză este „o carte de duzină, care nu se bazează pe niciun fel de documente“, și care „a fost tradusă în diverse limbi străine, lăudată, circulată şi scoasă în nu ştiu câte ediţii, în timp ce replica pe care academicianul Ion Aurel Pop – «Istoria, adevărurile şi miturile» – care este o replică substanţială, mai masivă, din punct de vedere al numărului de pagini, chiar decât cartea lui Boia – nu s-a bucurat de aceeaşi popularizare, deşi Ion Aurel Pop analizează, pagină cu pagină, aberaţiile promovate de Boia în cartea lui“.

La fel de interesant este și faptul, aproape deloc cunoscut sau comentat, că timp de peste 30 de ani istoricul Lucian Boia a fost un vector înfocat al ceea ce prietenul său de azi, Vladimir Tismăneanu, ar numi „naționalism-comunism deșănțat“. Și nu oriunde, ci la Paris, Londra sau New York. De fapt, „național-comunismul“ său a fost remarcat încă de acum fix 50 de ani, când Facultatea de Istorie a aniversat, între 15 și 17 noiembrie 1968, 50 de ani de la Marea Unire. La doar 24 de ani, împins de la spate de Zoe Petre și agreat de editorul revistei „Studii“ a Academiei RSR Eugen Fischel Stănescu, Lucian Boia, deja asistent universitar, publică despre „mărețul eveniment al unirii Transilvaniei cu România“ și „unitatea geto-dacă“ într-o relatare asupra manifestării, notând că autorii, între care se număra și el, „au subliniat caracterul unitar al istoriei noastre, din cele mai vechi timpuri, desăvârșirea unității politice apare astfel nu un fenomen izolat, ci o încununare a unui proces multimilenar“ („Studii“, Tom 22, 2, 1969).

Peste alți 10 ani, în preambulul unui mare eveniment organizat de Republica Socialistă România, pentru care Partidul și Securitatea au conlucrat excepțional, Lucian Boia, la numai 35 de ani, înființa la Paris, în 1979, o „Comisie de istoriografie“ pentru a o lansa oficial la București în cadrul celui de-al XV-lea Congres Internațional de Științe Istorice, care a beneficiat de participarea a 2715 invitați din 67 de țări ale lumii. Congresul istoricilor din 1980 a fost considerat un succes epocal atât pentru lumea științifică românească dar și, în egală măsură, pentru regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu, care a și deschis de altfel lucrările prin cuvântul său adresat participanților.

În pregătirea Congresului pe plan mondial, Lucian Boia pare să fi fost însărcinat să popularizeze realizările „frontului istoric“ din România socialistă. Și nu oriunde, ci chiar în Statele Unite ale Americii. În „International Handbook of Historical Studies. Contemporary Research and Theory“, editori Georg G. Iggers și Harold T. Parker, publicată în SUA, în 1979 (Greenwood Press, Inc, Connecticut), și în Marea Britanie în 1980 (Methuen & Co Ltd, London), Lucian Boia aduce o binemeritată odă românilor, României și istoriografiei românești, fără a omite și notele propagandistice marxiste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *