Din strada, catedrala din Cipariu pare un musuroi. Inauntru, o echipa de muncitori grupati pe bresle trudesc pe schele, intr-un cadru care iti taie respiratia. Sus de tot, panorama este ametitoare, iar inaltimile spectaculoase vor face parte din atractiile turistice Clujului, pentru ca proiectul cuprinde scari exterioare in serpentina si balcoane care vor incadra turnurile si cupolele.
Daca intrebi un clujean ce stie despre Catedrala Martirilor si Marturisitorilor Credintei din Sec. XX, de buna seama ca nu va spune mare lucru. Daca pomenesti ca e cea din Piata Cipariu, isi va aminti probabil ca a fost inceputa cu multi ani in urma, ca legendele urbane o plaseaza in concurenta cu biserica ortodoxa care a crescut naucitor in Manastur, ca are parcare si un centru la care se dau haine si alimente saracilor, ca la capela se fac slujbe si chiar au fost aduse relicve.
Proiectul este impresionant, unic in lume, dupa cum sustin constructorii, iar decorul actualului santier e demn de filme hollywoodiene. Doua realitati se intrepatrund in cladirea aflata in constructie. O parte este deja gata, renovata si modernizata cu finisaje moderne si indicatoare cum nu mai vezi in alte biserici.
Deschizi vreo usa care da spre santier si te pomenesti in lumea constructorilor, cu scari rudimentare, cabluri care atarna, miros de ciment si moloz.
O camera cu pereti rotunzi si o folie de plastic drept geam gazduieste biroul inginerilor. Mobila si ambianta pare desprinsa din filmele despre glorioasele santiere comuniste.
“E un lucrare unicat in lume, asa ceva nu se mai gaseste in Europa. Cu 79 de metri inaltime de la pamant, va fi una dintre cele mai inalte catedrale greco-catolice din lume. Lucrarea noastra se remarca la nivel mondial si prin deschiderea mare intre pereti, de 36 de metri”, explica riguros inginerul David On, dirigintele de santier din partea Episcopiei Unite cu Roma, Greco-Catolice, de Cluj Gherla.
Inginerul e la a 22-a biserica pe care o inalta la Cluj, iar la cele din restul tarii le-a pierdut sirul. Catedrala din Cipariu e, cum s-ar zice, incununarea operei sale.
Pentru celalalt inginer din birou, Stefan Vinersari, inginerul sef al santierului, munca la catedrala e o bucurie si un entuziasm.
“E spectaculos, e cu totul altceva sa lucrezi la o asemenea lucrare. Mereu apare ceva nou, e ceva de rezolvat, nu avem de-a face cu monotonia de la construirea unui bloc. Lucram in soare, in zapada si in ploaie si mereu apar provocari peste provocari. E mai ceva ca un stadion!”, spune Vinersari cu sclipiri in ochi.
Muncitorii sunt impartiti pe bresle, ca in Evul Mediu. Sunt 20 de dulgheri, 10 fierari si 3 sudori. Fiecare grup are spatiul propriu pentru vestiare si alte facilitati. Disciplina e si ea ca-n povestile medievale cu mesteri ai bisericilor.
“La noi nu se injura, nu se bea, nu se fumeaza si cand sunt slujbe la capela nu se vorbeste tare si nu se face zgomot, nici cu fierastraul, nici cu ciocanul sau ce o mai fi”, spune si Adrian Chelemen, muncitor dulgher, responsabil cu scheletul de lemn.
“El e seful scheletului, eu sunt scheletul sefului”, glumeste din prag inginerul Vinersari.
La capitolul provocari, inginerii spun ca au fost dificultati cu ani in urma, la sapaturi, va fi o provocare realizarea celor doua terase la nivelul balcoanelor care vor lega cele doua lifturi de sticla plasate de o parte si de alta a viitorului edificiu. Insasi structura de rezistenta suna ametitor pentru constructori, pentru ca vor urma cupole, bolti si arce.
“Provocarea cea mare e inaltimea. Am luat toate masurile de protectie posibile pentru muncitori, chiar si un WC am pus sus, pe schele”, spune Vinersari.
“La mine cea mai mare provocare a fost lemnul, le-a fost frica la toti de el nu stiam daca va fi bine la inaltimea aia. Pana la urma s-a dovedit stabil, economic si 30% va fi refolosibil ”, a detaliat inginerul On.
Amenajarea de lemn de brad e cu adevarat spectaculoasa, un adevarat cuib gigantic a fost tesut de muncitori si va sustine toata sandramaua, avand si rol de cofraj, si de schela.
Urci scarile de lemn, mai sus si mai sus, iar cand ajungi ti se strange stomacul si genunchii incep sa tremure. Inaltimea e coplesitoare, parca esti deasupra orasului, insa privelistea merita toata groaza si transpiratiile.
Muncitorii isi vad linistiti de treaba, ca si cum nu ar avea peste 30 de metri adancime sub ei.
“Nu e usor, dar ni-i drag sa lucram aici. Familiile noastre sunt foarte mandre ca lucram aici. Daca nici dupa asta nu ni se iarta pacatele…”, spune zambind Chelemen.
Rasaritul soarelui e o priveliste la ordinea zilei. Mai sunt si ciorile. Stolul negru vine in fiecare dimineata din Faget si poposeste fix la ora 7 fie pe cladirea Inspectoratului Scolar, fie pe a liceul Sincai, fie pe bratul macaralei de la catedrala dupa care isi ia zborul, ca-n Pasarile lui Hitchkock, spre Pata Rat. Seara, la intoarcere, muncitorii sunt deja acasa.
Constructia are acum cam 32 de metri. La final va avea 79 metri, cu o suprafata construita de 2.200 mp, plus cele doua nivele de sub cota zero, subsol si demisol. Va avea doua turnuri: unul spre Piata Cipariu, celalalt spre Calea Turzii. Unul dintre cele mai inovatoare detalii ale proiectului este faptul ca are in target si turistii. Acestia vor avea la dispozitie scari in serpentine, lifturi transparente si pasaje exterioare pe care vor putea vizita cladirea in exterior, pana la cupola si de jur-imprejur. Vor fi 24 de grupuri sanitare. La slujba vor putea asista 1.500 de oameni pe scaune in sala si inca 180 la balcoane, mai mult ca la Cinema Republica, dupa cum remarca unul dintre ingineri.
Undeva in curte va fi amplasata o statuie a Cardinalului Iuliu Hossu, cel care a visat la aceasta catedrala, dar nu a mai apucat sa o vada. Fotografia lui si a celorlalti martiri greco-catolici, in zeghe, din arestul comunist te cutremura de pe un panou aflat in spatiul deja functional al cladirii.
“Nu stim cand va fi gata, totul depinde de fonduri si acum e criza si la noi, dar si la altii. Primim constant fonduri din partea unor persoane private, sunt multi preoti, cum ar fi parintele Neamtu, care isi lasa prin testament bruma de avere pentru construirea catedralei. Sunt si credinciosi care fac asta. Din pacate, ceea ce se calculeaza intr-un moment nu mai e valabil in urmatorul si constatam ca e nevoie de mai multe decat credeam, s-a si schimbat proiectul initial. Pentru noi e important sa putem sustine lucrarile, orice oprire a lor inseamna o paguba si ne dorim ca bunul Dumnezeu sa ne ajute sa putem macar sa punem acoperisul ca sa stim cladirea in siguranta”, explica parintele Daniel Avram, purtatorul de cuvant al Episcopiei Romane Unite cu Roma, Greco-Catolice, de Cluj-Gherla.